Călăria, între sport şi prietenie

De la ponei, la armăsari pursânge, cluburile de călărie sunt extrem de ofertante, atât pentru familişti, cât şi pentru aventuroşi. Este un sport imprevizibil, dar care creează dependenţă, iar relaţia cu un cal poate dura toată viaţa.

Instructorii spun că echitaţia nu este un sport pentru toţi. Cei care vor să intre în această lume trebuie să se înţeleagă bine cu animalele. În timpul lecțiilor de călărie, trebuie să te concentrezi doar la relaţia ta cu calul, pentru că nu este un sport obişnuit, ci unul cu o doză mare de imprevizibil. Trebuie să fii pregătit pentru o eventuală căzătură, la care să ştii cum să reacţionezi, pentru a evita un accident. Relaţia dintre cal şi călăreţ este extrem de importantă.

Caii sunt fiinţe sensibile, afectuoase, extrem de inteligente şi cu o memorie incredibilă. Astfel, conexiunea care se creează între călăreţ şi calul său, de cele mai multe ori, este pe viaţă. Dacă vrei să faci echitaţie de performanţă, trebuie să ştii că este singurul sport olimpic, unde atât calul, cât şi călăreţul sunt titraţi.

Împătimiţii spun că acest sport creează dependenţă. Cei care urcă în şa şi au ocazia să-l practice se îndrăgostesc din prima clipă de echitaţie.
Şi dacă te apuci din copilărie, cu siguranţă că-ţi vei dori să faci şi performanţă. Este şi exemplul familiei Bucur, care a moştenit această pasiune din tată în fiu. Ionel Bucur a practicat echitaţia încă de la titluri naţionale şi internaţionale. Acum se bate de la egal la egal cu fiul şi fiica sa, cărora le-a insuflat dragostea pentru cai şi pasiunea pentru echitaţie.

La cumpărături, cu gândul la cal
„Copiii mi-au urmat paşii. Au făcut totul doar din pasiune. Aşa am reuşit să petrecem foarte mult timp împreună. După zeci de ani de antrenament, am ajuns să fiu surclasat de ei la concursuri”, spune Ionel. Adelina Bucur este campioană naţională la sărituri peste obstacole şi la dresaj. A iubit aceste animale încă de mică şi spune că acest lucru i se datorează tatălui, care i-a insuflat această pasiune.

„Caii fac parte din familia noastră. De fiecare dată când mergeam la cumpărături, ne gândeam şi la ei. Poate că uneori nu ne permiteam, dar noi, copiii, renunţam la dulciurile noastre ca să le cumpărăm lor morcovi şi zahăr”, povesteşte tânăra.