Despre ce e vorba? Pariorii au două modalităţi de a paria: offline – la case (pe bilet) – sau în mediul online. Dacă activitatea caselor este reglementată de Codul fiscal, acolo fiind specificate drepturile şi obligaţiile de plată ale jucătorilor, precum şi cele ale organizatorilor, cea din online a funcţionat la limita legii. Cele mai multe case online care sunt accesate din România nu deţin licenţe de funcţionare, nefiind înregistrate, astfel că profiturile se duc în ţările de origine. În general, în Malta şi în Gibraltar. Astfel că taxarea caselor de pariuri online era imposibilă. Profitând de acest vid legislativ, mulţi dintre operatorii online şi-au permis cheltuieli mari pe publicitate şi pe imagine, statul asistând pasiv la acestă expansiune mediatică. Spre exemplu, Gamebookers a fost sponsor oficial al Ligii 1 la fotbal, sezonul 2009/2010, Bwin este încă unul dintre sponsorii secundari ai FC Steaua, Unibet a fost sponsor la FC Rapid, Bet-at-Home este sponsor oficial al FR Handbal şi exemplele pot continua. Chiar dacă exista o hotărâre de Guvern care reglementa organizarea şi autorizarea jocurilor de noroc şi care preciza că în România nu poţi funcţiona fără licenţă, iar condiţiile de licenţiere solicită ca operatorul să desfăşoare şi activităţi offline. Ceea ce nu e cazul la noi. Prin urmare, "cotizantele" la stat erau doar casele offline, gen PublicBet, Stanleybet, Mozzart, Casa Pariurilor, Gsbet ori 1x2Bet Cafe Arena, asta ca să le menţionăm pe cele mai importante. Aceşti operatori au obligaţia de plată către bugetul statului a taxei de licenţă în cuantum de 5%, respectiv 15% din încasările efective, pentru pariurile sportive, respectiv pentru pariurile de orice fel. Taxa de licenţă se percepe în avans la începutul anului de licenţiere, în baza planului de afaceri depus la MFP, abia apoi urmând a fi percepută de la clienţi. Totodată, firmele au obligaţia de colectare şi de virare la Fondul Naţional de Solidaritate a taxei de timbru social de 10% asupra fiecărei participări la jocurile de noroc. Loteria Naţională, patronată de stat, este exceptată de la această prevedere. Alte obligaţii ale industriei jocurilor de noroc sunt cea de plată către Fondul Cinematografic a contribuţiei de 1,5% din profitul anual şi cea de plată pentru restaurarea monumentelor istorice de 3,5%. Operatorii online nu au plătit nici unul dintre aceste impozite, chiar dacă au pagini în limba română sau conturi deschise în România, fiind sub incidenţa legislaţiei unor state precum Gibraltar sau Malta.
Va renunţa Steaua la parteneriatul cu casa de pariuri?
În ceasul al 12-lea, s-a promulgat Legea 246/2010, privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial de la 21 decembrie 2010. Prin aceasta se introduce autorizaţia de exploatare a pariurilor online şi a jocurilor de noroc online, condiţiile de autorizare a acestora urmând a fi stabilite prin normele metodologice de aplicare. Se va pedepsi cu amendă de la 50.000 la 100.000 de lei desfăşurarea activităţilor de marketing, reclamă, publicitate sau orice alte activităţi cu caracter promoţional privind jocurile de noroc online care nu sunt autorizate pe teritoriul României. E posibil ca Steaua să fie obligată să renunţe la parteneriatul cu Bwin până la obţinerea autorizaţiei de funcţionare pe teritoriul României. Noua lege mai prevede ca totalul taxelor de participare colectate şi totalul premiilor acordate să fie centralizate într-un sistem electronic central amplasat pe teritoriul României. Acesta, prin grija şi pe seama organizatorului, va fi conectat cu un terminal situat la Ministerul Finanţelor Publice, pus la dispoziţie gratuit de organizatori, şi va conţine sau va permite accesul la informaţii privind totalul taxelor de participare colectate în orice zi şi totalul premiilor acordate.
Citește pe Antena3.ro