Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intenţia Ministerului Educaţiei, de a reduce numărul orelor de educaţie fizică, produce un val imens de nemulţumire printre campionii României. Ani buni, singurul ambasador adevărat al românilor, sportul, se vede pus la colţ de obtuzitatea unor oameni care, probabil, în toată viaţa lor au făcut o singură mişcare motrică: Deplasarea din pat până la cratiţa cu găluşte a mămicii. Acum ei ne conduc!
Cu ani în urmă, responsabilii comunişti pe probleme de sport au inventat o denumire generică pentru sportul de masă: Daciada! Hulită după 1989, "Daciada" a fost reinventată în urmă cu 11 ani sub titulatura "Sportul pentru toţi". În cadrul acestei mişcări, la fiecare început de an se organizează "Olimpiada sportului şcolar. Este o competiţie de masă, cu finalitate la nivel naţional, la toate sporturile. Este, într-un fel, cam acelaşi lucru cu "Daciada". Şi este bună în condiţiile în care Mininisterul Educaţiei scoate sportul din programa şcolară şi încearcă să-l ducă în afara orelor de studiu. Problema este că această competiţie se ţine în perioada februarie - martie, iar noi primim bugetele după această perioadă. Astfel, e greu să ajuţi Inspectoratele Şcolare să organizeze competiţii de masă", spune Adi Comănescu, directorul DSJ Vâlcea. Mai pe româneşte vorbind, sportul râmâne în mintea românului ca o disciplină numai bună de practicat atunci când nu ai ce face prin casă sau când alergi după autobuzul pe care încă mai speri să-l prinzi pentru a ajunge la orele de curs.
Marile rezultate ale sportului românesc ne-au alimentat imaginea de popor talentat, în ochii mapamondului, decenii întregi. Asta se petrecea, în special, într-o epocă în care mai nimeni nu putea vorbi la superlativ de România. Din considerente politice. De aproximativ un deceniu, după democratizarea României şi dispariţia orelor de sport din programa şcolară, marii campioni au cam încetat să apară. Numărând pe degete disciplinele care ne-au adus medalii olimpice, constatăm că performanţele s-au perpetuat doar datorită lipiciului pe care anumite sporturi l-au mai avut la români. Nume ca Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Ivan Patzaichin sau Mariana Târcă au continuat să aducă puştimea în sălile de sport. Însă, acum, robinetul s-a strâns şi aici. Vina o poartă, în special, şefii ministerului de resort. Mai precis, cei care se ocupă de dezvoltarea sportului în şcoli. Un sport care a fost scos mai mereu din rândul materiilor cu densitate mare săptămânală în programa şcolară, lucru care a determinat copilul să se orienteze spre activităţi care l-au acaparat mai mult. Deunăzi am citit într-un ziar de specialitate un amplu reportaj realizat printre profesorii de sport. În fabrica de talente a sportului românesc. O discuţie avută ulterior cu mai mulţi oameni a reliefat o dureroasă constatare: "Voi, jurnaliştii, sunteţi patetici. Vă agăţaţi de lucruri mărunte, care nu ne mai interesează"! Aşa o fi, suntem patetici cu sănătatea unui popor, suntem pe o altă planetă - România. Una care nu observă că în toate ţările dezvoltate orele de sport sunt destul de bine reprezentate în programele de învăţământ.
Cu două zile în urmă România s-a calificat la Campionatul European de handbal feminin UNDER 17. Am ţinut să o felicit pe fosta mare handbalistă Mori Torok-Duca, antrenoarea acestor copile, pentru reuşită. Şi am fost curios să aflu cam câte dintre puştoaice pot face în prezent pasul spre o echipă de senioare. Răspunsul fostei mari campioane a fost şocant: "Nu există nicio jucătoare capabilă să facă acest pas. Înainte, la 17 ani aveam foarte multe jucătoare titulare inclusiv în naţionala României. Acum, aceste fete nu sunt capabile de un asemenea pas. Ele abia stăpânesc elementele specifice vârstei junioratului. În aceste condiţii afirm că această calificare reprezintă o mare performanţă". Mori Torok este convinsă că motivele care ţin de lipsa de valoare la acest nivel pleacă din şcoli. "De câţiva ani tot mai puţini copii vin la sport. Selecţia nici nu mai putem spune că există. Nu ai când şi de unde să aduci copii. Cel puţin la handbal. Şi va fi şi mai tragic. Văd că sportul este pe cale să iasă definitiv din programa şcolară. Nu mai putem vorbi de performanţă. Stau uneori şi mă întreb: Pentru ce m-am format ca profesor de educaţie fizică şi sport dacă nu mai este nevoie de noi? Mă întreb ce este în mintea celor care iau astfel de decizii. Dacă nu se gândesc la sportul de performanţă, măcar să o facă pentru sănătatea acestui popor. În toate ţările dezvoltate s-a pus şi se pune foarte mare accent pe sport şi pe alimentaţia sănătoasă. Şi putem observa că au rezultate fabuloase, că au făcut industrii profitabile din sport. Numai la noi se gândeşte altfel", explică Mori Torok-Duca pentru jurnalul.ro. Râmânând în sfera acestui sport, cu rezultate foarte bune în România, am vorbit şi cu antrenorul naţionalei de senioare, cu Radu Voina. "Eu o înţeleg perfect pe Mori atunci când spune că spune că nu am ce să aleg din echipa ei. Una calificată, totuşi, la un Campionat European. Are dreptate pentru că mă uit la jucătoarele care vin la Centrul de Excelenţă pentru handbal de la Râmnicu Vâlcea. Marea majoritate sunt selecţionate pentru că au oarecare talent. În schimb, pregătirea specifică, de la cluburi, le lipseşte cu desăvârşire. Îmi amintesc că atunci când eram copil, la Sighişoara, într-un oraş cu 40 de mii de suflete, erau 40 de echipe de handbal! Acum nu mai este niciuna! Ştiţi cine sunt vinovaţii? Cei care scot sportul din şcoli. Ei aruncă puştimea în baruri, internet-caffe sau în alte locuri. Vă spun eu că o să ajungem o ţară cu oameni handicapaţi. Nu handicapaţi mintal ci un popor de deformaţi din punct de vedere al aspectului fizic. Naţiunea noastră a fost mereu în topul sportiv mondial. Ultimile decizii ne vor duce rău de tot în jos. În viitorul apropiat vă garantez că nu vom mai face performanţă la nicio disciplină sportivă. Noi vrem ca totul să fie frumos, aşa şi zugrăvim imaginea făcută în exterior. Uităm să spunem despre leopardul pe care îl avem în mijlocul curţii... ", spune Voina. Mergând pe mâna defetiştilor vom putea să spunem liniştit despre Torok şi Voina: "Patetici, domnilor!"
