Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Spre bucuria tuturor, după trei tentative nereuşite, Steaua a simţit că este momentul să se întoarcă în lumea fotbalului practicat în Champions League. A făcut-o dezinvolt şi fără inhibiţie, chiar într-un meci în care se decidea dacă în tribunele de pe Arena Naţionale vor aduna suporterii şi în primăvara anului viitor.
Szukala a scos din bocanc o pasă de vreo 40 de metri, fix între cei doi fundaşi centrali, să le zicem amândurora elveţieni, deşi unul este bulgar, unde sprinta Piovaccari nebuneşte, însoţit de bătăile de inimă accelerate ale suporterilor. Italianul a trimis mingea în poartă, lăsând braţele să zboare în aer şi urletele suporterilor să însoţească golul.
Lumina putea fi stinsă, spectatorii puteau pleca deja, meciul putea fi închis în finalul primei reprize când portarul Sommer a scos la iveală două intervenţii absolut senzaţionale la mingile expediate spre poarta sa de Szukala şi Gardoş.
N-a fost să fie! Nici atunci, şi nici la finalul partidei. Şi asta poate fi concluzia rostită şi repetată de buzele celor care vor încerca să sintetizeze în cât mai puţine cuvinte ceea ce s-a petrecut în această seară pe Sank Jakob Park.
Într-un dezmăţ al paradoxului în fotbal, lucrurile s-au desfăşurat în oglindă cu cele din meciul tur de la Bucureşti, echipele inversându-şi doar rolurile pentru a ajunge la acelaşi rezultat.
Jucătorii elveţieni s-au întrebat în majoritatea timpului petrecut pe teren dacă e cazul să devină bancheri sau ceasornicari respectabili, fiindcă în fotbal nu le prea ieşea nimic. Steaua s-a înfipt cu crampoanele în gazon şi a făcut un joc bun, efortul de a fi primii la minge şi de a o câştiga părând natural şi firesc. Mai bine aşezaţi în teren decât în meciul tur, steliştii au părut a avea cel puţin doi plămâni în plus faţă de cei din Basel. Steaua a fost şi a jucat ca o echipă de fotbal, în limitele ei, dar cu abnegaţie.
Şi, de nicăieri, a apărut Tatu-ul lor, nu brazilian, ci ivorian, pe nume Sio. Una din mingile plouate spre careul advers de orice echipă condusă în finalul partidei, nu s-a dezumflat, Sio şi-a continuat în careul nostru cursa începută pe la mijlocul terenului, a adus egalarea şi odată cu ea un nou meci fără victorie al Stelei în statisticile Champions League.
Din noroc s-a întrupat egalul de la Bucureşti, din ghinion s-a spulberat victoria de la Basel, Spuneţi-i fatalitate, e doar fotbal, şi miracole pot exista şi cu Schalke, şi cu Chelsea....
