Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Constatare: la Bucureşti, în loc de suporteri maghiari, ne-am trezit pe cap cu cei "măgari", și sigur, cu ocazia asta, nu și-au pierdut doar "hi"-ul din cuvânt, ci și mult-trâmbițatul grad de civilizație cu care se mândreau față de noi, bieți balcanici!
Înaintea meciului, în Gara de Nord, atmosfera a fost "entuziasmantă", din tren au răbufnit comele alcoolice, înjurăturile, la o întâlnire de lucru pe peron cu bastoanele şi gazele lacrimogene. Prin Centrul Vechi, aceleaşi cadre, fireşti, având în vedere că de-a lungul istoriei, cele două popoare au învăţat temeinic cum să se "respecte" reciproc, chiar și atunci când în locul unui război e doar un biet meci de fotbal. Și ce mi-aș mai fi dorit să fiu jandarm...
În fotbal, ungurii tot caută victoria împotriva României de vreo 30 de ani. Au plusat cu speranțe 12 ore, cât face trenul de la Budapesta la București, s-au aliniat frumos, de la mare la mic, au ascultat imnurile, au dat mâna cu arbitrii și cu jucătorii noștri, dar fix la un minut și treizeci și cinci de secunde, atunci când Marica a înscris, au aflat și adevăratul motiv al prezenței lor pe Național Arena: veniseră pentru poze!
România a jucat cerebral, spectaculos doar pe alocuri, afișând eleganța unui toreador care-și înfige țepușele cu măiestrie, chit că știe că până la urmă, prin forța lucrurilor, cronica partidei avea să consemneze c-a fost doar un onorabil măcelar.
Meritul principal al câștigării acestei partide trebuie acordat lui Pițurcă, care, chiar și rostogolind zarurile barbutului, cum zic unii, când lucrurile merg prost, a așezat pe teren o echipă care a muncit, s-a dăruit și a știut când să facă și floricele pentru a ridica tribunele în picioare.
Fără contract, dar cu ghetele în picioare, Marica a demonstrat că joacă fotbal, a recuperat mingea, a driblat, a înaintat și a înscris, ca și Dante, a lăsat ungurii fără speranță, doar că la porțile fotbalului. Bourceanu a fost peste tot, adevăratul motor al echipei, ca un țăran blajin, încântat de noul gazon, l-a măsurat pe lung și pe lat. Pintili nu e decât un gamer înrăit, care a propus prin golul său la vinclu o execuție de clasă pentru FIFA 14. Dodel a trecut printre fundașii unguri, cu nonșalanța cu care trecea printre paharele de pe mesele din pub-uri, din momentele în care nu-și dăduse seama că e mai bine să fii fotbalist decât jucător de fotbal. Și ceilalți băieți merită mulțumirea și aplauzele noastre, pentru efortul din teren și pentru că au reușit să ne ofere un moment de supremă satisfacție, mai presus de pâinea cu TVA-ul scăzut la 9%.
Mai mult pătimaș decât mioritic, suporterul român, de pe stadion sau din fața televizorului a a pus înjurături printre sfinți, a strigat, a fluierat, a făcut valuri, construind prin aportul său această victorie - frumoase rău bannerele cu 1918, supremul argument românesc, prin sânge și diplomație. Și mai impresionant a fost momentul în care tot stadionul a cântat Deșteaptă-te române, fără apeluri, fără fanfară, doar din inimă.
Despre unguri nu se poate spune mai mult decât că au fost și ei pe teren, asigurând condițiile cerute de regulamentul de fotbal pentru desfășurarea partidei.
Au fost ungurii, așteptăm turcii, să vină și tătarii! Nu mai otrăviți fântânile, nu mai dați foc holdelor, reconcilierea se face prin fotbal, ei stau, noi îi batem!
