Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Conform regulilor respectate în cele două meciuri precedente ale Stelei din grupele Champions League, drumul deschis de tineri era urmat strict şi întocmai de cei de la echipa mare. Adică şi unii, şi ceilalţi, au luat bătaie la acelaşi număr de goluri! Cum tinerii făcuseră egal cu elveţienii, 1-1, 0-1 la pauză, speranţele erau şi ele prezente în jumătate din tribunele Naţional Arena, cele ocupate de spectatori.
Tic-tac, ca un ceas elveţian, Basel ne-a arătat în primele 45 de minute un fotbal curat, în care abilităţile fotbalistice ale jucătorilor se ordonau bine comenzilor tactice ordonate de turcul aflat pe bancă.
Entuziasmul stelist a durat vreo 10 minute, după care marile ocazii aveau să se consemneze la poarta lui Tătăruşanu.
Apărarea noastră a răsuflat greu, în unele momente aproape de disperare. Georgevski l-a exasperat, până la ceafă, pe bulgarul Ivanov, care nu va înţelege niciodată cum a fost posibil ca mingea şutată de el din patru metri să nu intre în poartă. Bara a stat acolo unde trebuie, prin minutele de final ale primei reprize, Gardoş deviind salutar un şut al lui Stocker, care viza un cross pe colţul din stânga al porţii, Tătăruşanu fiind atașat de colţul scurt.
În afara unor centrări care au verificat priza portarului elveţian, Steaua i-a pus la tremurat pe elveţieni o singură dată, în momentul în care Tănase a şutat de la marginea careului, dar n-a mai catadicsit să sprinteze către mingea respinsă de portar.
Repriza a doua a început prost. Trecuseră doar trei minute până în momentul în care Latovlevici a reuşit să "coopereze" mult mai bine cu un adversar decât o făcuse până atunci cu proprii coechipieri, şi Streller i-a oferit lui Diaz ocazia să producă un şut imparabil.
Cu ceva balast suplimentar în ghete din cauza golului primit, steliştii au alternat momentele de joc confuze cu cele mai inspirate, dar n-a fost chip ca vreuna din mingile expediate spre Sommer să găsească şi poarta. Pe lângă, toate, totul culminând cu şutul paralel cu poarta al aceluiaşi Latovlevici, care chiar şi după o astfel de întâmplare n-a găsit, un minut mai târziu, altă soluţie deși ar fi putut pasa.
Uitând că datoria celor din tribune este să-şi încurajeze favoriţii, suporterii stelişti s-au transformat de multe ori în spectatori, fluierând sau huiduindu-şi favoriţii, nereuşind altceva decât să-i timoreze şi mai mult.
Minut cu minut, meciul se scurgea spre un final în care echipa din Basel avea să fie declarată câştigătoare. Yakin făcând schimbările necesare în viziunea sa închiderii jocului. Mai multe elemente au reuşit să-l surprindă pe turcul aflat pe banca elveţienilor: capacitatea lui Adi Popa de a lupta pentru recuperarea unei mingi la marginea terenului, calitatea centrării pe care a dat-o în marginea careului mic, şi, cum spuneam la începutul articolului, faptul influența covârșitoare a meciulului echipelor de tineret, încheiat cu 1-1. Faptul că Tatu a reuşit să trimită mintea în poartă a surprins pe toată lumea, poate chiar şi pe el însuşi!
La capătul unui meci dominat de elveţieni, Steaua poate spune c-a câştigat norocos un punct, care, în condiţiile unor evoluţii pozitive în următoarele meciuri, ar putea conta pentru o nouă calificare în primăvara europeană. Poate Europa League, se pare mult mai permisivă cu fotbalul practicat în România, fiindcă, faţă de cel din Champions League, unde, chiar şi cu un adversar de mai mic calibru, cum a fost Basel în această etapă, decalajul devine din ce în ce mai evident.
Deşi e un comentariu sportiv, articolul de faţă nu se poate încheia fără o recomandare pentru pariori: atenţie la viitorul meci al echipei de tineret a Stelei din Youth League!
