J.O. – Istorii nestiute (II)

de Horatiu Sima | 01 Aug 2008 • 00:00

11:28 • In istoria Jocurilor Olimpice sunt figuri celebre ca: Astilos din Crotona de 8 ori invingator la diverse editii, la dromos, diaulos si hoplon (curse de arme), Milon, tot din Crotona, a castigat de 6 ori cununa din ramuri de maslin. Philombratos trei victorii la pentatlon, Tisamen din Naxos (Sicilia) de 4 ori castigator la pentatlon, Leonidas, de asemenea.Concurentii trebuia sa aiba un comportament ireprosabil (serbarile erau inchinate lui Zeus), si sa dea dovada de aidos noblete, modestie, respect, cinste.

În istoria Jocurilor Olimpice sunt figuri celebre ca: Astilos din Crotona de 8 ori învingător la diverse ediţii, la dromos, diaulos şi hoplon (curse de arme), Milon, tot din Crotona, a câştigat de 6 ori cununa din ramuri de măslin. Philombratos trei victorii la pentatlon, Tisamen din Naxos (Sicilia) de 4 ori câştigător la pentatlon, Leonidas, de asemenea.Concurenţii trebuia să aibă un comportament ireproşabil (serbările erau închinate lui Zeus), şi să dea dovadă de aidos nobleţe, modestie, respect, cinste.

20 DE TRIŞORI IMORTALIZAŢI ÎM STATUI. La poalele muntelui Kronion, puteau fi observate numeroase statui din bronz reprezentându-l pe Zeus, numite zane. Ele erau ridicate pe cheltuiala celor găsiţi vinovaţi de trucarea rezultatelor, fie ei concurenţi sau hellanodici (arbitri), numărul lor depinzând de gravitatea delictului comis. Primele şase zane au fost trecute în contul lui Eupolos, pentru faptul că şi-a corupt adversarii la pugilat, în timpul Olimpiadei 98 (anul 338 a.Chr).
Cei ce nu respectau regulile erau aspru pedepsiţi, amenzi insuportabile şi excluderea sportivilor şi cetăţilor de la jocuri. Din banii respectivi se ridicau statui închinate lui Zeus, pe soclul cărora era înscris motivul pentru care fusese pedepsit sportivul, un avertisment clar celor care aveau ideea să concureze necinstit. De-a lungul secolelor nu s-au adunat nici 20 de statui. Una dintre ele provoca zâmbetul, cea plătită de Sarapion din Alexandria care, înscris la pancraţiu, în ajunul jocurilor a fugit de teamă.

DE LA DOUĂ LA CINCI ZILE. Întrecerile , până la ediţia din 472 Î.Hr. inclusiv, durau trei zile. Cum concursurile se prelungeau până noaptea târziu s-a luat hotărârea ca J.O. să se desfăşoare în viitor pe parcursul a cinci zile. Începeau în prima săptămână cu lună plină a lui Hekatombeon, după solstiţiul de vară, aproximativ 22 iulie.
Prima zi era închinată festivităţilor: ritualul jertfelor depuse pe cele 80 de altare, comorile dăruite zeilor şi jurământul helanodicilor şi atleţilor (athlos în limba greacăînseamnă,muncă,luptă).Ziua doua era rezervată exclusiv întrecerilor pentru adolescenţi.Ziua treia începea cu alergările, dolicos (proba de fond), după aceea cursa de viteză (dromos) şi apoi cursa dublă dus-întors, diaulos. După alergări urmau pasionantele întreceri de lupte, pugilat şi pancraţiu.
Ziua a patra era rezervată probelor de hipodrom, dimineaţa. După amiază începea pentatlonul, în următoarea ordine probabilă: alergare 5 stadii, discobalia, halma (lungime), acontismos (aruncarea suliţei) şi pale (lupta). Ziua a patra se încheia cu hoplitodromul (cursa cu arme). întrecerile erau arbitrate de "agonotheţi".
Ziua a cincea era ziua încoronării olimpionicilor. Aceştia primeau o coroană de măslin. Câştigătorul era cinstit ca un semi-zeu (bani, cupe, cai, veştminte, sclavi), iar la întoarcere era urcat într-un car tras de patru cai albi, urmat de un impresionant cortegiu şi intra în cetate printr-o spărtură a zidului ce simboliza că o cetate cu astfel de atleţi nici nu mai are nevoie de ziduri de apărare.

FĂRĂ FEMEI ÎN ARENĂ. Reprezentantelor sexului frumos nu le era îngăduit să participe şi nici să asiste la J.O. Femeia surprinsă era azvârlită de pe muntele Tipaiu în valea râpoasă a Alfeului. Se cunoaşte un singur caz de violare a acestei reguli. La ediţia din anul 396 Î.Hr. Ferenice sau Calipatira din Rodos a însoţit fiul, Pisirod, în arenă ca "antrenor". Fiul a triumfat şi mama fericita a alergat să-l îmbrăţişeze. I s-a desfăşurat tunica şi astfel şi-a dezvăluit feminitatea. A fost iertată numai din pricină că provenea dintr-o familie celebră, tatăl, fraţii, fiul au fost olimpionici (campioni olimpici). Tatăl ei, vestitul Diagoras, fost campion la pugilat, a fost cântat în odele lui Pindar. De atunci s-a luat hotărârea ca şi maeştrii să intre goi în arenă, ca şi elevii lor...
Cu mult mai târziu şi femeile au căpătat dreptul de a participa la Jocurile Olimpice. Erau împărţite pe categorii de vârstă, despletite şi cu cămăşile sumese până la genunchi, cu umărul drept gol, îşi disputau o cursă de alergare — 5/6 dintr-un stadiu, adică 160,22 m chiar pe stadion. Aveau propriile jocuri, legate de cultul zeiţei Hera, după cele masculine, prin metageitnion (luna septembrie).

CULTURISM ANTIC. Este bine să se ştie, azi, că pedotribul sau gimnastul posedau o cultură academică şi că Platon îi plasa imediat după oamenii de stat. Iar cât priveşte "goliciunea" concurenţilor în arenă, este cunoscut faptul că orice tânăr indiferent de sportul lui, exersa în mod regulat şi sistematic, toate părţile corpului, pentru a evita rezultatele dezastruoase ale unui antrenament unilateral. Grecii admirau un corp frumos şi detestau un corp asimetric, neexersat.Artiştii au fost ajutaţi de nuditatea sportivilor, fără nuditatea lor arta clasică aşa cum o cunoaştem noi, nu ar fi existat. Şi mai este ceva ce trebuie reţinut, Oliympia a fost promotorul nu numai al valorilor sportive riguros selectate, ci şi un catalizator de înaltă spiritualitate. Aici şi-au citi pentru prima dată Isocraţe-Panegiricul, Herodot pasaje din opera sa istorică, poeţii Sinomides, Bacchylides şi Pindar, odele şi epinikiile dedicate campionilor olimpici. Aici Fidias a expus, în templul lui Zeus, statuia hriselfantină a lui Zeus, artiştii Policlet, Praxiteles şi Lissip, operele. Muzica, poezia, filozofia, retorica şi-au găsit câmp de afirmare la Oiympia. Oamenii politici, împăraţi sau tirani s-au supus regulilor concursului coborând în arenă pentru a se înfrunta cu atleţii de rând.

LEONIDAS, CVADRUPLU ÎNVINGĂTOR.Grecii au făcut din J.O. un act de cultură, cu repercursiuni în civilizaţie. Efectul te face să te întrebi în glumă: nu este uimitor
că grecii au uitat anul când au cucerit Troia, că nu-i pot întocmi acte de stare civilă lui Homer, dar că victoria lui Corebos ne-au transmis-o exact şi au săpat-o chiar în marmoră? Marile evenimente se ţineau într-un calendar de genul: lupta de la Salomina a avut loc în primul an al celei de-a 75-a Olimpiade.
Leonidas este ultimul erou al unui palmares strălucit, el a obţinut la patru ediţii succesive, între anii 164 şi 152, 12 victorii la dromos, dialos şi hoplitodromos. Romanii cuceresc Grecia în secolul I î.Hr. jocurile decad, împăratul Nero participă la jocuri mistificând rezultatele, apar aranjamentele, cazuri de corupere a adversarilor, arbitrilor etc. Grecii se depărtează treptat, treptat de stadionul olimpic. Aşa se face că, pe parcursul ultimelor 50 de Olimpiade, învingătorii aparţin Asiei Mici, Alexandriei şi Romei.

ÎMPĂRATUL TEODOSIE DESFIINŢEAZĂ JO.Pe motiv că sunt antireligioase, timpul destinat cultivării corpului înseamnă timp răpit rugăciunilor, J.O. au fost desfiinţate în anul 394 după Hristos, anul al doilea al celei de-a 293-a Olimpiade, printr-un edict al împăratului Teodosie, fiind socotite cult păgân. Apoi, Teodosie al ll-lea dispune arderea şi dărâmarea edificiilor, după ce a jefuit totul (statuia lui Zeus a fost dusă la Constantinopol - anul 408).

ALARIC ŞI CUTREMURELE RUINEAZĂ TOT. În anul 395 Alaric şi vizigoţii pradă Olympia. Cutremurele de pământ din 551 şi 552 transformă incinta în mormane de ruină şi, ca într-un scenariu de teatru absurd, dealul Kronion alunecă peste vestigii, iar inundaţiile râurilor Kladeos şi Alpheios acoperă cu aluviuni hipodromul, stadionul şi întregul sanctuar. Istoria J.O. antice s-a încheiat. Arheologii germani conduşi de prof. Emil Kunze scoat la lumină şi restaurează în întregime stadionul (iunie 1961).