La numai 27 de ani, Paul Hunter, numarul 5 mondial, se lupta de cateva luni cu o boala care nu iarta: cancerul. Englezul nu vrea insa sa cedeze si participa in continuare la turnee, in ciuda durerilor insuportabile.
Exista momente cand rezultatele sportive nu mai au nici o importanta. Un astfel de caz este acela al englezului Paul Hunter, cunoscut jucator de snooker, diagnosticat in urma cu 13 luni cu o boala necrutatoare: cancer de colon. Faptul ca a pierdut la Campionatul mondial, 5-10, in fata australianului Neil Robertson nu mai conteaza. Important este ca Hunter si-a adunat toate fortele pentru a intra in concursul de la Sheffield. De astazi insa, el va incepe o lupta mult mai grea: un nou tratament de chimioterapie, al treilea, care urmeaza sa dureze 16 saptamani. "Medicii incearca sa opreasca dezvoltarea tumorii. Daca voi avea noroc ca acest lucru sa se intample, voi avea mai mult timp pentru a lupta impotriva bolii", spune Hunter. TALENT. Nascut la Leeds in 1978, Paul a pus prima data mana pe tac cand avea doar 7 ani. A devenit jucator profesionist in 1995, la numai 17 ani, si promitea o cariera fantastica. A castigat cateva dintre cele mai prestigioase turnee de snooker: Regal Welsh Open in 1998 si 2002, Benson & Hedges Masters in 2001 si 2002, British Open in 2002. Acum un an insa totul a inceput sa se destrame. Hunter a inceput sezonul pe locul 5 in ierarhia mondiala si il va termina probabil in afara primilor 32. In consecinta, va fi obligat sa dispute calificari. Lucru care nu s-a mai intamplat de pe vremea cand era o tanara speranta a snooker-ului. SUFERINTA. El insusi a recunoscut ca a avut dureri mari in timpul meciului cu Robertson: "E neplacut pentru mine. De cand m-am imbolnavit nu ma mai pot bucura de joc asa cum o faceam inainte. Probabil ca sunt intr-o stare mai rea decat eram anul trecut". "Nu aveam cum sa ma bucur de victorie", a spus la randul sau jucatorul australian, adversarul lui Hunter, in partida de luni. Singura raza de soare din viata lui Paul este acum fetita lui, Evie Rose, in varsta de 4 luni. "Este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat. Ea reuseste intotdeauna sa-mi smulga un zambet."Citește pe Antena3.ro