Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Federaţia Română de Fotbal (FRF) a încercat să dijmuiască industria jocurilor de noroc, susţinând că pronosticurile si pariurile sportive sunt unul şi acelaşi lucru. Dacă pe teren FRF nu mai câstigă niciun meci, decât dacă se joacă în Insulele Feroe, forul condus de Naşul Mircea Sandu s-a decis să devină campion în instanţele de judecată. A chemat în justiţie Loteria Română si întreaga industrie de pariuri, susţinând, nici mai mult, nici mai puţin, că are dreptul la 20% din încasările efective ale acestora. Decizia instanţei: FRF să-şi pună ghetele-n cui!
Vă mai amintiţi de sutele de taxe si impozite parafiscale pe care s-au chinuit oficialii Ministerului Finanţelor să le numere în ultimul an? Oficiali care, pentru a le micsora numărul, au stabilit niste criterii discutabile: încasările trebuie să se constituie venit la bugetul de stat sau venit propriu al ordonatorului principal de credit, să fie prelevate prin exerciţiul unor atribuţii exclusive ale administra-ţiei publice si să fie rezultatul unor legi, hotărâri de guvern sau ordine ale ministrilor. Astfel au eliminat toate taxele, impozitele si contribuţiile dăruite de stat cadou unor entităţi private prin acte legislative.
Unul dintre aceste cadouri a fost, săptămâna trecută, subiectul unui scandal de proporţii între două instituţii protejate de stat: Loteria Română si FRF.
Nasul, partea întâi: înfrângerea în faţa Loteriei
Totul a început în urmă cu opt ani, când Parlamentul a votat Legea sportului 69/2000. Potrivit acesteia, 20% din „încasările realizate din pronosticurile sportive“ constituie sursă de finanţare a federaţiilor naţionale (nu numai a celei de fotbal). Federaţia si Loteria au semnat mai multe convenţii, în perioada 2003-2005, care să stabilească un calendar de plată al celor 20% din încasările din pronosticuri, nu si din celelalte tipuri de pariuri sportive. Numai că FRF a considerat că si pariurile sportive sunt pronosticuri si a solicitat cei 20% din încasările pe toate jocurile de noroc cu caracter sportiv, indiferent dacă sunt pronosticuri sau pariuri. Drept urmare, FRF a dat în judecată, în 26 mai 2006, Loteria Naţională, iar Secţia comercială a Tribunalului Bucuresti, prin Sentinţa 14475 din 4 decembrie 2007, a decis ca Loteria Naţională să transfere suma de 17,3 milioane de lei, echivalentul a 5 milioane de euro (reprezentând 20% din încasările pe celelalte jocuri de noroc cu caracter sportiv, mai puţin pronosticurile), către Federaţie. Pe 14 februarie 2008, FRF a trecut la executarea silită a Loteriei, „recuperând“ suma de 17,3 milioane de lei, reprezentând 20% din încasările din pariuri.
Loteria a făcut apel, iar Curtea de Apel Bucuresti a admis apelul si a respins ca neîntemeiată cererea FRF de plată a datoriei. În plus, Curtea de Apel Bucuresti a obligat FRF la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 217.506,18 lei. În aceste condiţii, Loteria Română va începe în instanţă un proces privind întoarcerea executării, respectiv recuperarea celor 17,3 milioane de lei, suma executată silit de FRF pe 14 februarie (ce cuprindea cei 20% încasările din pariurile sportive, nu si cei din pronosticuri). Hotărârea judecătorească poate fi însă contestată la instanţa supremă.
Nasul, partea a doua: atacul la operatorii privaţi
Surprinzător însă, având în vedere că pierduse procesul cu Loteria, FRF a sărit la gâtul operatorilor privaţi de pariuri. „Indiferent care sunt motivele din hotărârea Curţii de Apel, pe care la această dată nu le cunoastem, arătăm că această decizie nu poate să fie decât rezultatul nenumăratelor presiuni si acţiuni ilicite pe care Mafia Pariurilor le-a desfăsurat din momentul acţionării în judecată a celor mai mari case de pariuri din ţară. Presiunile se exercită la nivelul instanţelor care soluţionează dosarele, la nivelul avocaţilor care ne reprezintă, la nivelul experţilor numiţi de instanţă si al oricăror persoane care au legătură si înrâurire asupra soluţionării dosarelor“, se precizează într-un comunicat de presă al FRF.
Atacul disperat al FRF este surprinzător numai la prima vedere însă. Considerându-se împuternicită de statul român să deturneze 20% din încasările oricărui operator privat de pronosticuri, dar si de pariuri sportive, FRF a deschis procese asemănătoare si operatorilor privaţi. Procesele au la bază punctul e) al articolului 70 din Legea sportului 69/2000: „sursele de finanţare a federaţiilor sportive naţionale provin din 20% dintre încasările realizate din pronosticurile sportive“. Dincolo de caracterul arbitrar al actului legislativ si al bazei de impozitare luate în calcul (încasările, si nu profitul), trebuie remarcat că legea se referă la pronosticurile sportive, si nu la pariurile sportive. FRF ar dori ca cele două forme de jocuri de noroc să fie considerate identice. Numai că distincţia dintre pariu si pronostic sportiv este menţionată în textul aceleiasi legi: „Ministerul Tineretului si Sportului îsi asigură sursele pentru finanţarea activităţilor sportive din 5% din totalul încasărilor pentru jocurile de pronosticuri si pariuri sportive“. Cu alte cuvinte, legea prevede că ministerul se finanţează din încasările din pronosticuri si pariuri sportive, federaţiile (nu numai cea de fotbal) - numai din încasările din pronosticuri sportive. Loteria Română SA operează atât un joc de noroc care constituie pronostic sportiv (Pronosport), cât si unul care este pariu sportiv (Pariloto). Loteria recunoaste că datorează FRF un procent exclusiv din încasările realizate din pronosticurile sportive. Din păcate pentru FRF, decizia Curţii de Apel recunoaste distincţia dintre cele două forme de jocuri de noroc, iar operatorii de pariuri privaţi oferă numai pariuri sportive, nu si pronosticuri. Deci acestia nu datorează nimic FRF. De aici furia federaţiei conduse de Naşul Mircea Sandu îndreptată împotriva „Mafiei Pariurilor“.
Naşul, partea a treia: toţi e corupţi!
Atacurile furibunde ale FRF nu se opresc însă aici. „Reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice, prin Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, în loc să fie autoritate de reglementare si control, s-a transformat în autoritate de pază si protecţie a operatorilor de jocuri de noroc“, se afirmă în comunicatul amintit. În plus, suţin federalii, „membrii comisiei sunt numiţi direct de Mafia Pariurilor si care acţionează în interesul exclusiv al acestora, si nu al statului român“. Nici Ministerul Public si nici Oficiul Naţional pentru Spălarea Banilor nu au scăpat de furia FRF.
„În condiţiile în care încasările din aceste activităţi sunt de sute de milioane de euro anual, iar profitul este în mod constant zero sau negativ, nicio instituţie a statului nu s-a sesizat si nu a cercetat cum de numărul operatorilor de pariuri creste exponenţial, cu toate că, potrivit raportărilor fiscale ale acestora, activitatea nu numai că nu este profitabilă, dar este si păguboasă, societăţile în cauză trebuind, în mod normal, să fi dat faliment din primul an de activitate“, observă reprezentanţii federaţiei.
Care este diferenţa dintre pronosticuri si pariuri
Dar care este diferenţa dintre un pronostic sportiv si un pariu sportiv? Organizatorul primului joc de noroc împarte toate încasările, din care îsi scade un comision si taxele impuse de stat, către jucătorii care au ghicit rezultatul. Organizatorul unui pariu sportiv oferă cote si, în funcţie de rezultatele înregistrate, poate câstiga sau poate pierde, poate plăti sume mai mari decât cele încasate. Să luăm un exemplu: 5 persoane sunt dispuse să joace pe Liverpool-Manchester United câte 10 euro. Trei consideră că Manchester câstigă, două că Liverpool se impune. În cazul pronosticului sportiv, organizatorul îsi ia partea de 10 euro (pentru a-si acoperi cheltuielile cu organizarea). Dacă Liverpool câstigă, cei doi care au mizat pe cormorani se aleg cu câte 20 de euro. Dacă Manchester se impune, cei trei care au mers pe mâna băieţilor lui Alex Ferguson se aleg cu câte 13,3 euro. Asta dacă nu intervine si FRF care îsi cere partea de 10 euro (20 din încasări). În acest caz, noile câstiguri sunt: 15 euro (Liverpool câstigă) si 10 euro, adică exact suma pariată (Manchester se impune). Cu alte cuvinte, pronosticurile sportive sunt un joc cu sumă nulă. În cazul pariurilor sportive însă, situaţia este cu totul alta. Să presupunem că Manchester are o cotă de 2/1 să învingă. În cazul în care campioana Angliei câstigă, fiecare dintre cei trei care au mers pe mâna lui Manchester câstigă câte 20 de euro. Cu alte cuvinte, organizatorul încasează 50 de euro si plăteste 60. Dacă s-ar aplica procentul de 20% cerut de FRF, organizatorul ar încasa 50 de euro si ar plăti 70 de euro (60 clienţilor plus 10 federaţiei)! De altfel, la ultimul Campionat Mondial absolut toate firmele de pariuri au pierdut. A aplica un impozit pe cifra de afaceri în această industrie ar însemna ca, de multe ori, să impozitezi pierderile!
România - iad fiscal pentru agenţiile de pariuri
O observaţie a FRF pare legitimă: cum de mai rămân pe piaţă operatorii privaţi dacă raportează pierderi la pariurile sportive? „Cifra noastră de afaceri pare extrem de ridicată, estimăm că se va ridica la 65 de milioane de lei pentru acest an. Însă va trebui să vă amintiţi ce tip de afaceri avem. Mai mult de 70% din cifra noastră de afaceri se întoarce către clienţi sub formă de câstiguri. Drept urmare, la jumătatea acestui an, profitul nostru înainte de plata impozitelor este negativ, de minus 1,4 milioane de lei. În plus, va trebui să plătim un impozit pe profit de 1,1 milioane lei, pentru că impozitul pe pariurile sportive este calculat nu pe profit, ci pe încasări, nu mai puţin de 5% din venitul realizat. Cu alte cuvinte, la jumătatea anului, dacă adunăm cele două cifre, pierdem 2,5 milioane de lei. Din fericire, avem masinile electronice, care sunt profitabile“, a declarat pentru SFin directorul responsabil cu dezvoltarea internaţională a Stanleybet International, Norman Leese. Cu alte cuvinte, chiar dacă pariurile sportive sunt păguboase, în asteptarea unor vremuri mai bune din punct de vedere legislativ si fiscal, au un rol pozitiv în atragerea de noi clienţi pentru celelalte jocuri de noroc organizate de operatorii privaţi. Niciunul dintre acestia nu se ocupă exclusiv cu pariuri sportive, pentru că ar da faliment. „Pe pariurile sportive ne asteptăm să avem o pierdere în acest an de 5 milioane lei, după plata taxelor. În plus, vom plăti către bugetul de stat 12 milioane de dolari, impozite directe si indirecte, fără a lua în calcul impozitele locale“, a adăugat Leese.
De altfel, pare de-a dreptul imposibil ca o astfel de afacere să fie profitabilă, date fiind atât numărul, cât si nivelul taxelor plătite de operatorii din domeniu. Acestia au obligaţia de plată către bugetul statului a taxei de licenţă în cuantum de 5%, respectiv 15% din încasările efective, pentru pariurile sportive, respectiv pentru pariurile de orice fel. Taxa de licenţă se percepe în avans la începutul anului de licenţiere, în baza planului de afaceri depus la MEF, abia apoi urmând a fi percepută de la clienţi. În ceea ce priveste impozitul pe profit, de 16% din profitul brut, special pentru pariurile sportive si cazinouri, Codul Fiscal stabileste un cuantum minim în valoare de 5% din veniturile realizate (fără deducerea cheltuielilor). Totodată, firmele au obligaţia de colectare si virare la Fondul Naţional de Solidaritate a taxei de timbru social de 10% asupra fiecărei participări la jocurile de noroc. Loteria Naţională, al cărei patron este statul, este exceptată de la această prevedere. Alte obligaţii ale industriei jocurilor de noroc sunt cea de plată către Fondul Cinematografic a contribuţiei de 4% din profitul anual, si cea de colectare si de plată a timbrului monumentelor istorice. La toate acestea ar vrea să se adauge si FRF!
„România este ţara cu mediul de impozitare cel mai ridicat în care operăm. Este imperativ să existe o stabilitate fiscală si legislativă. Orice afacere funcţionează pe baza unui plan făcut pe 3-4 ani, în special când te pregătesti să investesti sume considerabile. Instabilitatea, în special din punctul de vedere al impozitării, din România este pentru noi un cosmar. În mai multe ocazii am fost subiecţii unor impozite introduse prin ordonaţe de urgenţă. A introduce noi impozite fără niciun dialog cu industria, fără a te informa cu privire la efectele pe care le vor aduce aceste modificări, asupra slujbelor de exemplu, este de neînţeles pentru noi“, a adăugat seful Stanleybet International.
Care este diferenţa dintre pronosticuri si pariuri
Dar care este diferenţa dintre un pronostic sportiv si un pariu sportiv? Organizatorul primului joc de noroc împarte toate încasările, din care îsi scade un comision si taxele impuse de stat, către jucătorii care au ghicit rezultatul. Organizatorul unui pariu sportiv oferă cote si, în funcţie de rezultatele înregistrate, poate câstiga sau poate pierde, poate plăti sume mai mari decât cele încasate. Să luăm un exemplu: 5 persoane sunt dispuse să joace pe Liverpool-Manchester United câte 10 euro. Trei consideră că Manchester câstigă, două că Liverpool se impune. În cazul pronosticului sportiv, organizatorul îsi ia partea de 10 euro (pentru a-si acoperi cheltuielile cu organizarea). Dacă Liverpool câstigă, cei doi care au mizat pe cormorani se aleg cu câte 20 de euro. Dacă Manchester se impune, cei trei care au mers pe mâna băieţilor lui Alex Ferguson se aleg cu câte 13,3 euro. Asta dacă nu intervine si FRF care îsi cere partea de 10 euro (20 din încasări). În acest caz, noile câstiguri sunt: 15 euro (Liverpool câstigă) si 10 euro, adică exact suma pariată (Manchester se impune). Cu alte cuvinte, pronosticurile sportive sunt un joc cu sumă nulă. În cazul pariurilor sportive însă, situaţia este cu totul alta. Să presupunem că Manchester are o cotă de 2/1 să învingă. În cazul în care campioana Angliei câstigă, fiecare dintre cei trei care au mers pe mâna lui Manchester câstigă câte 20 de euro. Cu alte cuvinte, organizatorul încasează 50 de euro si plăteste 60. Dacă s-ar aplica procentul de 20% cerut de FRF, organizatorul ar încasa 50 de euro si ar plăti 70 de euro (60 clienţilor plus 10 federaţiei)! De altfel, la ultimul Campionat Mondial absolut toate firmele de pariuri au pierdut. A aplica un impozit pe cifra de afaceri în această industrie ar însemna ca, de multe ori, să impozitezi pierderile!
România - iad fiscal pentru agenţiile de pariuri
O observaţie a FRF pare legitimă: cum de mai rămân pe piaţă operatorii privaţi dacă raportează pierderi la pariurile sportive? „Cifra noastră de afaceri pare extrem de ridicată, estimăm că se va ridica la 65 de milioane de lei pentru acest an. Însă va trebui să vă amintiţi ce tip de afaceri avem. Mai mult de 70% din cifra noastră de afaceri se întoarce către clienţi sub formă de câstiguri. Drept urmare, la jumătatea acestui an, profitul nostru înainte de plata impozitelor este negativ, de minus 1,4 milioane de lei. În plus, va trebui să plătim un impozit pe profit de 1,1 milioane lei, pentru că impozitul pe pariurile sportive este calculat nu pe profit, ci pe încasări, nu mai puţin de 5% din venitul realizat. Cu alte cuvinte, la jumătatea anului, dacă adunăm cele două cifre, pierdem 2,5 milioane de lei. Din fericire, avem masinile electronice, care sunt profitabile“, a declarat pentru SFin directorul responsabil cu dezvoltarea internaţională a Stanleybet International, Norman Leese. Cu alte cuvinte, chiar dacă pariurile sportive sunt păguboase, în asteptarea unor vremuri mai bune din punct de vedere legislativ si fiscal, au un rol pozitiv în atragerea de noi clienţi pentru celelalte jocuri de noroc organizate de operatorii privaţi. Niciunul dintre acestia nu se ocupă exclusiv cu pariuri sportive, pentru că ar da faliment. „Pe pariurile sportive ne asteptăm să avem o pierdere în acest an de 5 milioane lei, după plata taxelor. În plus, vom plăti către bugetul de stat 12 milioane de dolari, impozite directe si indirecte, fără a lua în calcul impozitele locale“, a adăugat Leese.
De altfel, pare de-a dreptul imposibil ca o astfel de afacere să fie profitabilă, date fiind atât numărul, cât si nivelul taxelor plătite de operatorii din domeniu. Acestia au obligaţia de plată către bugetul statului a taxei de licenţă în cuantum de 5%, respectiv 15% din încasările efective, pentru pariurile sportive, respectiv pentru pariurile de orice fel. Taxa de licenţă se percepe în avans la începutul anului de licenţiere, în baza planului de afaceri depus la MEF, abia apoi urmând a fi percepută de la clienţi. În ceea ce priveste impozitul pe profit, de 16% din profitul brut, special pentru pariurile sportive si cazinouri, Codul Fiscal stabileste un cuantum minim în valoare de 5% din veniturile realizate (fără deducerea cheltuielilor). Totodată, firmele au obligaţia de colectare si virare la Fondul Naţional de Solidaritate a taxei de timbru social de 10% asupra fiecărei participări la jocurile de noroc. Loteria Naţională, al cărei patron este statul, este exceptată de la această prevedere. Alte obligaţii ale industriei jocurilor de noroc sunt cea de plată către Fondul Cinematografic a contribuţiei de 4% din profitul anual, si cea de colectare si de plată a timbrului monumentelor istorice. La toate acestea ar vrea să se adauge si FRF!
„România este ţara cu mediul de impozitare cel mai ridicat în care operăm. Este imperativ să existe o stabilitate fiscală si legislativă. Orice afacere funcţionează pe baza unui plan făcut pe 3-4 ani, în special când te pregătesti să investesti sume considerabile. Instabilitatea, în special din punctul de vedere al impozitării, din România este pentru noi un cosmar. În mai multe ocazii am fost subiecţii unor impozite introduse prin ordonaţe de urgenţă. A introduce noi impozite fără niciun dialog cu industria, fără a te informa cu privire la efectele pe care le vor aduce aceste modificări, asupra slujbelor de exemplu, este de neînţeles pentru noi“, a adăugat seful Stanleybet International.
www.sfin.ro
Citește pe Antena3.ro
