Adrien Theaux câştigă o cursă memorabilă în Santa Caterina, Christof Innerhofer face spectacol

Marti în staţiunea italiană care înlocuieşte de un an Bormio în calendarul schiului alpin masculin s-a desfăşurat o coborâre ca scoasă din albumele cu amintiri din epoca schiului eroic pe pârtii nebătute cu ratracul. Francezul Adrien Theaux a îndrăznit cât zece şi n-a greşit nici cât unul, fixând un timp de referinţă - 1:47,29 minute - de care nu s-a apropiat nimeni la mai puţin de o secundă. Austriacul Hannes Reichelt (+1,04) s-a bucurat la final în primul rând că a ajuns întreg jos şi abia apoi pentru primul podium din acest sezon. David Poisson (+1,15), colegul de cameră al lui Theaux în peregrinările lor din circul alb, a obţinut şi el primul podium, dar al carierei.

Eroul - ca să nu spun supereroul - cursei a fost însă Christof Innerhofer. Cu numărul 3 de start, italianul a fost primul care a trecut linia de sosire. Înaintea lui, norvegianul Aleksander Aamodt Kilde îşi pierduse un schi pe când schia cu viteză mare şi impresionase prin puterea etalată pentru frâna într-un picior, iar cehul Ondrej Bank ratase o poartă din cauza vizibilităţii proaste şi a încrederii scăzute în forţele proprii.

Câteva date de orientare: Pârtia Stelvio din Bormio este considerată a fi una dintre cele mai dificile si spectaculoase din lume. Când staţiunea italiană a refuzat să mai organizeze etapa din toiul sărbătorilor şi Santa Caterina s-a oferit să-i ia locul, toată lumea a strâmbat din nas. Pista Deborah Compagnoni, numită după marea campioană italiană, găzduise până atunci doar coborâri feminine.

Totuşi acum, după a doua ediţie a coborârii de pe pârtia de "fete", schiorii vorbesc despre cea mai dificilă, mai solicitantă fizic, mai dură coborâre pe care au străbătut-o vreodată. Cum se poate asta?

Pista, aflată pe un versant nordic, nu vede aproape deloc lumina soarelui în această perioadă a anului, cu zile foarte scurte. Terenul este variat, cu numeroase denivelări, cu atât mai pregnante cu cât a nins mai puţin. Practic fiecare smoc de iarbă s-a transformat într-o ridicătură ce creşte dificultatea traseului. Orice cursă de coborâre - cea mai rapidă disciplină a schiului alpin - se poate desfăşura numai după unul-două-trei antrenamente oficiale pe traseul de concurs. În Santa Caterina s-au organizat două. După trecerea a 140 de schiori peste ea, pista a devenit inevitabil şi mai accidentată.

Sarcina concurenţilor de astăzi a fost prin urmare străbaterea unui traseu plin de capcane cu 150 km/h pe oră, fără a vedea cum arată sau unde sunt capcanele. La aceasta s-au adăugat virajele numeroase şi secătuitoare de puteri.

Cele două antrenamente fuseseră o avanpremieră bună pentru ceea ce avea să se întâmple astăzi. Doi schiori si jumătate îndrăzniseră să se avânte orbeşte şi îşi lăsaseră adversarii mult în urmă. Cei doi fuseseră Hannes Reichelt şi Christof Innerhofer, fruntaşi în ambele antrenamente, cu victoriile împărţite frăţeşte. Jumătatea o reprezentase Adrien Theaux, singurul care reuşise să se apropie la al doilea antrenament la o jumătate de secundă de învingător.

Deci atunci când i-a venit rândul lui Christof Innerhofer să schieze astăzi, am ştiut că s-ar putea să fie vorba de învingător. A pornit ca un om decis să câştige. Nu i-a păsat că este scuturat. S-a dezechilibrat uşor, a întârziat în schimbarea greutăţii de pe un picior pe celălalt şi a fost obligat să treacă foarte aproape de o poartă. În sportul alb acest foarte aproape se referă la schiuri. Pieptul a încasat din plin lovitura unui băţ al porţii, capul a smuls fanionul de la locul lui. De obicei porţile se ating si se îndepărtează cu o împingere din umăr. Aceasta s-a agăţat însă de casca schiorului. I-a tras ochelarii într-o parte si a rămas fluturând pe spatele lui şi cu unul dintre beţe spânzurat si refuzând să se desprindă.

"A fost brutal. În primul moment n-am mai văzut nimic." Urma o săritoare. A sărit în neant. Abia după aterizare a început să tragă de ochelari, să-i reaşeze cumva la loc. "Apoi am observat că trag un băţ după mine şi am încercat doar să rămân în cursă. A fost foarte periculos ce am făcut. În mod normal ar fi trebuit să mă opresc, dar voinţa şi ambiţia mea nu m-au lăsat nici măcar să mă gândesc la una ca asta. Pentru mine nu a existat decât o deviză: cu toată viteza înainte!"

După vreo 30 de secunde de încercări nereuşite de a scăpa de balast, băţul s-a desprins. Fanionul l-a însoţit însă până la final. Orice supererou are nevoie de o mantie, nu?

Când au început să treacă linia de sosire adversarii, fără să-l depăşească pe Innerhofer, a încolţit întrebarea: o fi oare posibil? Speranţa a supravieţuit până la David Poisson, schiorul cu numărul 25. Francezul a înregistrat recordul de viteză la al doilea radar de pe traseu - 151,8 km/h - si cu o primă jumătate excelentă şi o a doua în care a făcut totul ca să reziste în picioare, l-a dat jos pe italian de pe podium.

Între timp, Adriex Theaux şi Hannes Reichelt făcuseră aproape tot ce se aşteptase de la ei. Francezul făcuse o demonstraţie de cutezanţă, fără să strunească schiurile şi fără să-i pese de denivelări. Austriacul în schimb călcase pe un mic hop, care îi smulsese mai devreme schiul unui alt italian văzut cu şanse la un loc bun, Peter Fill. Reichelt a scăpat doar cu piciorul aruncat sălbatic în aer, dar cascadoria îl deviase pe o linie mai accidentată decât cea aleasă la antrenamente, şi prin urmare mai lentă.

Adrien Theaux a devenit astfel primul câștigător al unei coborâri, pe care nu-l cheamă Aksel Lund Svindal. Norvegianul a avut dezavantajul necunoaşterii prealabile a traseului, el lipsind anul trecut de la premieră, din cauza unei accidentări. Locul 7 de astăzi ar trebui văzut ca o performanţă deosebită. Svindal conduce mai departe clasamentul disciplinei în faţa francezului Guillermo Fayed cu 336 de puncte la 219. Tot datorită rezultatului din Santa Caterina, norvegianul (636 puncte) l-a depăsit pe Marcel Hirscher (621) în clasamentul general.

Austriacul va avea ocazia să revină pe primul loc la etapa următoare, în 6 ianuarie 2016. Este vorba de slalomul programat iniţial în Zagreb, care va avea însă loc tot în Santa Caterina, din cauza lipsei de zăpadă în capitala croată.