Au trecut cu nervi de "pavate"

Plecaţi de la Wanze - Belgia, rutierii urmau să ajungă marţi seară în Franţa, la Arenberg - Porte du Hainaut. O etapă ciudată, cu şapte pasaje în care s-a pedalat pe piatră cubică, lucru deloc pe placul celor aflaţi în concurs. Nervoşi din cauza accidentelor dese petrecute până acum, cicliştii au cerut organizatorilor ca la ediţia de anul viitor să fie mai atenţi atunci când "desenează" traseul.

La început a fost pe mâna "căpcăunilor" olandezi. Nu s-au petrecut lucruri spectaculoase. Olanda nu are un relief variat, astfel că Turul Franţei s-a ţinut pe un plat incredibil de plictisitor. Rutierii au pedalat mai mult pentru posteritate şi pentru a le face pe plac locuitorilor din Ţara Lalelor, acolo unde fiecare deţine câte o bicicletă. Mai departe se cuvine să spunem câteva lucruri şi despre Belgia, următoarea gazdă a Turului Franţei. O ţară nu la fel de eternă şi fascinantă precum România, dar neaşteptat de frumoasă. Practic, este un amestesc între "maşinăria" olandeză şi latinitatea franţuzească. Chiar dacă principala ramură economică o reprezintă industria, în jur nu vezi altceva decât agricultură. Vaci albe şi cai forţoşi pe seama cărora faci glume şi spui că toată ziua nu fac altceva decât să meargă la sala de forţă. Un cal este însă ca un ciclist. Îi trebuie răbdare şi multă intuiţie.

Ieri la prânz s-a plecat din Wanze - Belgia, etapa care a avut finalul în Franţa, la Arenberg - Porte du Hainaut fiind cea mai spectaculoasă de până acum. Asta din cauza traseului foarte variat. În mod normal, într-o etapă de plat nu e normal să adaugi o căţărare de gradul patru, aşa cum a fost "Bothey climb". Dar nu asta i-a nemulţumit pe rutieri. Chinuitoare pentru ei au fost bucăţile, şapte la număr, în care au trebuit să pedaleze pe piatră cubică. Lucru absolut nefiresc, dacă ne gândim că a fost o etapă în câmpie, destinată viteziştilor. Şi deloc uman, din moment denivelările i-au făcut pe toţi să se ridice din şa, iar viteza a fost infinit mai mică decât în mod normal. Grupul rutierilor care contează cu adevărat în Turul Franţei în acest moment, adică Fabian Cancellara, David Millar, Sylvian Chabanel şi Tony Martin, îşi continuă protestul împotriva condiţiilor ciudate în care se concurează în acest an. Fraţii Schleck sunt şi ei pe aceeaşi undă, numai că, din bun simţ datorită poziţiilor proaste de până acum, nu îşi permit să deschidă gură. Se numără însă printre victimele de până acum ale Marii Bucle. Armstrong şi Contador îşi văd mai departe de treaba lor. N-au timp de aşa ceva. Fabian Cancellara a explicat momentul petrecut acum două zile, când nici un favorit nu a vrut să rupă ritmul înaintea finishului. "Îmi asum acel gest pentru că eu eram în tricoul galben, deci liderul cursei. Ceilalţi rutieri au fost de acord cu mine. Oricum, nu sunt doar eu cel care nu este de acord cu bucăţile unde trebuie să pedalăm pe piatră cubică. Şapte pasaje cu piatră cubică într-o singură etapă din Turul Franţei înseamnă deja prea mult", a spus înainte startului de la Wanze rutierul de la Saxo Bank.

Organizatorii Le Tour parcă au uitat că fiecare rutier poate avea un rol, pe cât de deosebit, pe atât de important. În ciclism se petrece mereu un soi de răsturnare de roluri, dintre bicicletă şi biciclist, însoţit de acel soi de consecinţă, în care rutierul devine el însuşi bicicletă, asemeni celui dominat de un duh. Parcipanţii la Turul Franţei pot fi chiar bicicliştii duhurilor. Rutierul se supune tuturor capriciilor avute de organizatori asemeni unui cadavru, numai să treacă cu bine linia de sosire la Paris, pe 25 iulie. Calităţile instinctuale pe care le are orice rutier din Marea Buclă au făcut din tricoul galben un simbol al clarvederii. Bicicleta şi ciclistul sunt intim legaţi. Bicicleta îndeamnă pe cel care o foloseşte spre ţinta numită "finish. Împreună au capacitatea de a dibui umbrele sau fantomele. Intuiţia luminează raţiunea şi de aceea nu trebuie să mire pe nimeni nici când un rutier rupe ritmul, nici când toţi declară non-combat din cauza drumurilor proaste pe care sunt nevoiţi să ruleze!

Etapa de miercuri are o lungime de numai 153,5 kilometri, fiind cea mai scurtă cursă din actuala ediţie dacă nu punem la socoteală contratimpurile individuale. Startul este la Cambrai, orăşel cu 34.000 de locuitori de pe Valea Escaut, între podişurile Hainaut şi Artois. Locul este considerat "poarta de Nord a Franţei" şi se remarcă prin arhitectura fascinantă. Rutierii vor pleca de lângă "Town Hall", o clădire veche, care este "îmbrăcată" acum în pânze ce simbolizează tricourile celor ce concurează în Marea Buclă. Cursa care se încheie la Reims, oraş unde trăiesc 20.000 de studenţi, poate fi urmărită pe Eurosport cu începere de la ora 14:45.