Bucegi

Vf. Omu, Babele şi Sfinxul, toate acestea se găsesc în Masivul Bucegi, una dintre cele mai cutreierate grupări muntoase de la noi din ţară. Pantele abrupte ce coboară de pe la peste 2.000 de metri altitudine îţi taie răsuflarea, fiind mult mai atractive decât pârtiile de schi de pe Valea Prahovei.

Munţii Bucegi reprezintă pentru Carpaţi ceea ce La Grave reprezintă pentru Alpi. Bineînţeles, păstrând proporţiile. Bucegii vor surprinde întotdeauna pe un necunoscător. Iarna clima este cumplită, comparabilă cu cea din Himalaya. Fără nici o exagerare. Climatul temperat continental face ca numărul de zile cu vreme proastă, cu vânt de peste 100 km/h să fie mult mai numeroase decât în Alpi. Bucegii au un farmec aparte, ceva care vine de dincolo de istorie, din vremea când lupii Daci erau stăpâni pe aici şi când oamenii nu se temeau de moarte. Farmec care încă mai trăieşte. ATV-urile, manelele şi gunoaiele nu au reuşit încă să-l îngroape.  

Din punct de vedere al schiului, în Bucegi poţi găsi cam orice: de la pârtiile domoale din Valea Dorului până la culoare de peste 50 de grade în peretele Albişoarelor.

Din punct de vedere al schiului off piste,  majoritatea culoarelor schiabile au o orientare estică, cu zăpada care ţine de obicei din octombrie până târziu în vară, în iulie, nu de puţine ori Hornurile Ţigăneşti sau Valea Mălinului fiind schiabile chiar şi pe la jumătatea lunii Iulie.

Pătrunderea în masiv pentru amatorii de freeraid sau schi de tură se poate face în mare prin două puncte: Telecabina Sinaia - cota 1.400 - cota 2.000 şi Telecabina Buşteni - Babele.

Segmentul cota 1.400 - cota 2.000 Văii lui Carp cuprinde o multitudine de zone schiabile cu panta relativ modestă, în jurul a 30 grade înclinaţie, dar care în condiţii de zăpadă bună şi datorită accesului facil datorat telecabinei de la cota 1.400 la cota 2.000 poate fi comparabilă ca experienţă cu orice staţiune off piste din Alpi, subliniez off piste, pentru că în afară de pârtia din Valea Dorului şi Pârtia Kalinderul din Buşteni, în rest nu putem vorbi despre un domeniu schiabil în accepţiunea de pârtii din vest. Variantele gen Drumul de Vară, Papagal, Tarle, Carp, Zade fac ca experienţa schiului off piste la Sinaia, mai ales în condiţii de zăpadă bună, să fie una de neuitat, atât placută, cât şi neplăcută, Sinaia fiind la capitolul financiar una dintre cele mai scumpe staţiuni din punct de vedere al transportului pe cablu din Europa, în condiţii nici pe departe comparabile cu staţiuni nu din Franţa sau Austria, dar nici măcar cu a vecinilor noştri bulgari.

Pentru un nou-venit în zona Sinaia, schiul are un farmec aparte când abordează zonele mai puţin cunoscute ale Văii Pelişorului sau a Genunii, care pot fi considerate pe bună dreptate sarea si piperul zonei.

Părăsind zona Sinaia - cota 2.000 pentru doritorii de libertate şi zăpadă mare şi pudroasă, următoarea alegere logică ar fi Telecabina Buşteni - Babele.

De la Babele putem accesa mai mult sau mai puţin facil văile care brăzdează la est, nord şi vest masivul.

Un acces facil practic fără să fie nevoie de echipament de tură îl constitue următoarele văi: Valea Urlători (cu panta în jurul a 30-35 grade), Valea Comorilor, completată cu Valea Seacă a Clăii, cu panta în jurul a 40 de grade şi scurte pasaje de 45 grade, precum şi cele două culoare ale Văii Caraiman (Jepi), cam cu aceeaşi înclinaţie de 40 de grade medie cu scurte pasaje de 45.

Un acces mai dificil, dar care poate fi realizat şi fără echipament de tură îl constitue pleiada de văi, culoare, care au ca punct central releul TV de pe Vârful Coştila; aici pot fi amintite Valea Albă (un culoar clasic, cu o înclinaţie de până la 35 de grade), precum şi Valea Costilei, un culoar cu adevărat angajant, cu bucăţi lungi de 40-45 de grade, care în condiţii de zăpadă mare sau zăpadă tare  poate fi un regal pentru amatorii de freeraid atât din punct de vedere al expunerii, cât şi a peisajului cu adevarat magnific, care se arată celui care a avut cutezanţa să abordeze valea.

O altă vale clasică este Valea Mălinului, care pleacă direct de la releu, având în căldarea superioară o multitudine de variante mai mult sau mai puţin dificile, cuprinse între firul principal şi cel secundar. Cu o pantă medie de 30-35 de grade, Valea Mălinului reprezintă una din cele mai frecventate văi în perioada de primăvară, aici desfăşurându-se un concurs de schi foarte popular printre amatorii de schi de off piste şi nu numai.

În zonă sunt şi câteva culoare ca Scoruşi şi Valea Gălbenele, care au un farmec aparte, din cauza accesului mai dificil nefiind abordate frecvent de schiori.

În stânga Văii Mălinului Valea Priponului poate reprezenta o variantă mult mai facilă de coborare cu o pantă de maximum 30 de grade şi o morfologie care face zăpada să fie mult mai stabilă decât în Mălin sau Coştila.

De asemenea, pentru freeraiderii mai experimentaţi, impresionantul culoar al Blidului Uriaşilor poate fi o experienţă terifiantă, cu nimic mai prejos decât multe culoare celebre din Alpi, atât din punct de vedere al pantei de 50-55 de grade, cât şi al expunerii, practic aici orice greşeală se plăteşte simplu şi fără apel: cu moartea.

MINUNIlE NATURII. Revenind la Babele, practic ultimul punct de acces pentru văile de abrupt îl constitue Vf. Omu. Accesul iarna la Vârful Omu este mai dificil, necesitând de multe ori un echipament de tură, de multe ori zăpada mare făcând imposibil accesul fără echipament de tură adecvat.

De la Omu Valea Cerbului se deschide ca o imensă pâlnie, fără stânci, panta destul de modestă de 30-35 grade putând fi o alegere oportună pentru începători în ale schiului off piste, dar nu numai, valea având şi câteva intrări mai dificile, cu panta de 35-40 de grade.

Valea Morarului constituind, de asemenea, o variantă atractivă pentru freeraiderii mai puţin experimentaţi.

Următoarele văi, Mălăieşti, Bucşoiului şi Ţigăneşti, prezintă în căldările superioare culoare destul de angajante cu panta de 35-40 de grade, cu o remarcă aparte pentru Valea Bucşoiului, care alături de Valea Coştilei reprezintă o experienţă de neuitat pentru freereiderii mai experimentaţi. Valea Bucsoiului, ca şi Valea Coştilei, având bucăţi de 40-45 de grade, iar canionul mai lung şi mai îngust ca al Văii Coştila fiind un adevărat deliciu pentru amatorii de adrenalină.

Cam toate văile din zonă în afară de Valea Bucşoiului se termină cu pante domoale de 25-30 de grade, uşor abordabile.

Văile Gaura, Ciubotea, Velicanul, având ieşirea spre zona Bran-Moeciu, mai sălbatice şi mai greu accesibile, deşi nu ca înclinaţie cât ca orientare, încheie descrierea culoarelor schiabile din
Bucegi.