Nu mai există nici măcar un bob de interes pentru bob

Bobul este încă un sport pe care România l-a aruncat în uitare. Deşi am avut performanţe olimpice, iar potenţialul nu ne-a lipsit, dezinteresul celor care ar fi trebuit să-l sprijine l-au adus la un loc cu oina, hocheiul pe gheaţă şi multe alte sporturi ignorate aproape în totalitate. În România există o singură pârtie de bob omologată de federația internațională de specialitate, dar este aproape impracticabilă. Avem şi o Federaţie de profil, da, din păcate doar cu numele. Şi o legendă uitată a bobului românesc, Ion Panţuru

În 1968, la Grenoble, echipajul de bob Panțuru / Neagoe a cucerit singura medalie pentru România la Jocurile Olimpice de Iarnă. Bobul condus de Ion Panțuru a reușit cea mai mare performanță a României la Jocurile Olimpice de Iarnă. Născut în 1934 la Comarnic, Panțuru a fost un împătimit al sportului. Lipsurile financiare și condițiile de pregătire sub nivelul echipelor din Occident nu l-au putut opri să-și îndeplinească visul. Campion european în 1967 la Ignis cu bobul de 4 și vicecampion european cu cel de 2, Panțuru a izbutit alături de Nicolae Neagoe să urce pe podiumul olimpic la Grenoble, cucerind bronzul după ce, pentru câteva minute, le surâsese chiar argintul!

Performanţă nedepăşită în 47 de ani!
Deși au trecut 47 de ani, niciun sportiv roman nu a reușit să depășească performanța lui Ion Panțuru. “Întotdeauna am crezut că noi doar am deschis acest drum. Am zis că românul are un aluat bun pentru sporturile cu grad de dificultate mai mare şi un pic mai multă îndemânare pentru acest sport care este unul mai “bărbătesc”, a declarat pentru Jurnalul Naţional fostul campion. Rezultatele talentatului bober nu s-au oprit aici. Tot la Grenoble a terminat pe locul 4 – bob patru persoane. A obținut locul 5 la Campionatul Mondial de la Cortina d’Ampezzo 1966 – bob două persoane; locul 5 la CM de la Alpe d’Huez 1967 – bob două persoane; locul 5 la CM de la Lake Placid 1969 – bob patru persoane și a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial de la Lake Placid din 1969 – bob două persoane. A câștigat aurul la CE de la Ignis 1967 şi 1971 (bob patru persoane); argint la Campionatul European de la Cervina 1969 (bob două persoane și bob patru persoane); bronz la CE de la Cortina d’Ampezzo în 1970 (bob patru persoane); bronz la Lake Placid în 1973 (bob două persoane).
A înfiinţat echipajul feminin de bob al României
„Am o fundaţie împreună cu fostul campion al Italiei, Eugenio Monti – se numeşte Eugenion. Eu am înfiinţat în 1992 bobul feminin. Am fost cu fetele la Şcoala de piloţi din Austria. Am ieşit câştigători la Wittenberg, la Campionatele Mondiale.”, spune Ion Panţuru. Singura satisfacţie pe care o are eroul bobului românesc este faptul că echipajul feminin de bob încă face performanţă.
Ion Panţuru a avut de-a lungul timpului boburi italiene pentru că acestea erau de calitate la timpul respectiv. “Dar am avut şi un bob românesc făcut la noi, la Trustul de utilaj greu Bucureşti. Noi, sportivii, împreună cu muncitorii şi inginerii de acolo am reuşit să construim un bob de persoane 100% românesc. Şi cu acel bob am ieşit campionul Europei în 1967 şi în 1971.”, îşi aminteşte boberul nostru. Are propriile nemulţumiri, mai ales legate de instituţia care ar trebui să ajute la reînvierea acestui sport. „Federaţia Română de Bob nu acceptă sportivi promovaţi prin fundaţia mea, Eugenion, ci vrea doar tineri aleşi în mod preferenţial. N-am fost de acord ca membrii Federaţiei să-şi bage copiii în lotul naţional de bob. Chiar şi antrenorii au venit cu fraţii, cu copiii. Şi astfel au slăbit calităţile fizice ale sportivilor.”, susţine, cu mâhnire, Ion Panţuru. O acuzaţie dură, pe care oficialii Federaţiei nu au dorit să o comenteze.
„Nu mai există interes pentru sporturile de iarnă”
Legenda bobului românesc spune că, la noi, sporturile de iarnă sunt abandonate la nivel central. „Nu avem pârtii de sărituri, de bob, de schi, nu mai avem nimic. Interesul pentru sporturile de iarnă nu mai există, popularitatea acestora lipsește cu desăvârșire în mass-media, se vinde doar fotbalul.” Singurii care își mai aduc aminte de Ion Panțuru, îl apreciază, îl respectă și îl cunosc sunt cei din orașele Comarnic, Sinaia şi Buşteni, unde a fost numit Cetăţean de Onoare. La Buşteni se va deschide un muzeu ce-i va fi dedicat. Baza materială va fi asigurată chiar de fostul sportiv, care a decis să-şi doneze diplomele, trofeele şi medaliile câştigate de-a lungul timpului. „Sunt încântat că am devenit cetăţean de onoare. E singura mângâiere a mea este că cetăţenii de pe Valea Prahovei nu m-au uitat. Şi pentru asta le mulţumesc prin intermediul dumneavoastră.”, a mai adăugat Ion Panţuru .
Idee: Bobul este un sport de iarnă în care o echipă de două sau patru persoane face o cursă pe o pârtie sinuoasă de gheață într-un vehicul pe patine, care atinge viteze de peste 130 km/h.
Cifră: 17 participări a avut România la Jocurile Olimpice de iarnă. Dintre acestea doar Jocurile Olimpice de iarnă din 1968 de la Grenoble au adus țării noastre o medalie de bronz în proba de bob-2 persoane
Idee: În România există o singură pârtie de bob omologată de federația internațională de specialitate. Ea are o lungime de 1.500 de metri 13 curbe și 132 m diferență de altitudine și se află la Sinaia. Din pacate, este impracticabilă pe unele porţiuni
Casetă cu foto
Istoria bobului în România
• În 1909 se semnalează primele coborâri cu bobul. Întreaga activitate se reducea la câteva zile pe an, în preajma sărbătorilor de iarnă. Începând cu anul 1910, apar şi întreceri organizate sub titulatura de „concursurile pentru sporturile de iarnă”, participarea fiind foarte modestă.
• Întrecerile devin cunoscute în stațiunea Sinaia. Și pentru acest sport, Familia Regală a avut un rol esențial, Castelul Peleș, reședința de iarnă, adunând întreaga protipendadă. Aristocrații care își petreceau vacanțele în stațiuni montane din Elveția și Franța au adus și la Sinaia boburi.
• Înfiinţarea, în 1912, a Federaţiei Societăţilor de Sport din România (FSSR), în cadrul căreia funcţiona „Comisia pentru Sporturile de Iarnă”, are darul de a coordona şi impulsiona practicarea bobului.
• Performanţele realizate de boberii noştri în anii 1926-1928 stimulează interesul şi determină prezenţa bobului românesc la JO din 1928, de la St. Moritz (Elveţia).
• Începând cu anul 1933, bobul românesc înregistrează pagini de glorie în arena internaţională. În noiembrie 1934, se constituie Federaţia Română de Bob. Cu toată evoluţia organizatorică, seria succeselor de excepţie va fi oprită. Participarea la CM din 1935 de la St. Moritz (Elveţia) se soldează cu eşecuri
• După anul 1970, se construieşte la Sinaia o pârtie de beton, modernă, care intră în circuitul competiţiilor internaţionale. Din păcate, activitatea internă este afectată de timpul călduros, iar stagiile din străinătate nu asigură sportivilor noştri volumul necesar de coborâri.
• În ciclurile olimpice 1989-1992 şi 1993-1998, s-au depus eforturi susţinute pentru aducerea şi menţinerea bobului pe linia de plutire, cu toate transformările majore prin care a trecut ţara în acest timp. Greutăţilor materiale – amplificate de la an la an – li se adaugă deficienţele de ordin organizatoric, de concepţie a selecţiei şi de pregătire a performerilor.