Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Turismul românesc este oglinda perfectă a societăţii în care trăim. Totul este făcut de-a-ndoaselea. Hotelierii vor să se umple de bani fără măcar să schimbe aşternuturile, iar cei care au în mână destinele staţiunilor nu fac altceva decât să toace frunză la câini. Românul are scris în fişa destinului că trebuie să stea la coadă. Nu contează unde şi pentru ce. Pe vremea lui Ceauşescu te puneai la coadă chiar dacă nu ştiai ce se dă. Acum stai la coadă şi te lupţi cu mulţimea ca să plăteşti taxele şi impozitele, să achiţi facturile la utilităţi sau să trimiţi o scrisoare prin poştă. Pentru că oina aproape a dispărut, statul la coadă poate fi considerat noul sport naţional al românilor. Este practicat până şi de turişti!
Până acum câţiva ani nu era staţiune în care să nu trebuiască să stai la coadă lângă staţiile de îmbarcare ale instalaţiilor de transport pe cablu. Acum, de când economia duduie şi străinii dau năvală prin Carpaţi, statul român a mai tras un cablu, a mai făcut o cârpeală, astfel că schiorii de la noi au început să viseze că vor avea şi în România condiţii civilizate pentru practicarea sporturilor de iarnă. Capacitatea instalaţiilor de transport pe cablu a crescut, numărul schiorilor este şi el pe o panta ascendentă, pretenţiile sunt tot mai mari, numai că suprafaţa schiabilă a rămas cam aceeaşi. În aceste condiţii, coada de la telecabină sau telescaun s-a mutat pe pârtii. Românul nu mai aşteaptă să urce pe munte, ci trebuie să rabde până când îi vine rândul să facă două-trei viraje.
În Europa există trei mari constructori de instalaţii de transport pe cablu: Leitner, Poma şi Doppelmayr. Nimeni nu produce telescaune cu o capacitate de transport de 1.200 de persoane pe oră. Pentru asemenea puhoi de lume nu îţi trebuie doar buzunare lungi, ca să ai unde băga banii, ci şi pârtii multe, care să ofere domeniului schiabil o capacitate mare de preluare a schiorilor. În România, în clipa de faţă, în aproape toate staţiunile unde există instalaţii de transport de capacitate mare nu există pârtii suficient de multe în aşa fel încât turiştii să nu se simtă înghesuiţi în vârful muntelui. Care sunt efectele acestei situaţii? Schiorii schiază foarte aproape unul de altul, riscând foarte mult să se accidenteze. În plus, pârtiile se strică mult mai uşor. Acest lucru poate fi observat în fiecare week-end în staţiunile de pe Valea Prahovei sau în Poiana Braşov. Dacă la prima oră pistele se prezintă în condiţii bune, după numai o oră, maximum două, se formează taluzuri, apar porţiuni cu gheaţă, iar de sub zăpadă „răsar” pietre care cu duşmănie muşcă din talpa schiurilor.
În Poiana Braşov schiază într-o zi de sâmbătă cam 3.000 de persoane. Teoretic, domeniul schiabil are 15 kilometri de pârtii şi o capacitate de preluare a schiorilor de 5.000 de persoane. În realitate se schiază numai în Kanzel – foarte puţin – Ruia, pe Drumul Roşu, Sulinar, Stadion şi Bradul. Pârtia Lupului a devenit o amintire, iar pe Subteleferic se aventurează numai nebunii. Celelalte piste trecute în documentele oficiale ale staţiunii sunt râpe. În aceste condiţii, capacitatea de preluare a Masivului Postăvaru scade sub 2.500 de persoane. Asta în condiţiile în care Drumul Roşu, cea mai lungă pârtie din ţară, a fost lăţit, nemafiind doar o simplă potecă. Pietrele au dispărut, iar gheaţa a devenit istorie.
Înghesuiala pe pârtii apare după ora 11:00, atunci când turiştii se adună cu miile pe munte. La telegondolă se formează coadă, astfel că schiorii sunt nevoiţi să aştepte câte 20 de minute pentru a putea urca. Şansa ca situaţia să fie îmbunătăţită nu există. Ba mai mult, lucrurile vor sta şi mai rău. Pe principiul „hai să le luăm banii la proşti, chiar dacă nu au unde să schieze”, municipalitatea braşoveană vrea să construiască încă două telescaune. Cumulat, cele două instalaţii vor putea transporta circa 3.000 de persoane pe oră, astfel că în Platoul Ruia va fi mai aglomerat ca pe DN 1. Din păcate, în Masivul Postăvaru nu mai pot fi amenajate pârtii noi, muntele fiind exploatat la maximum. Cealaltă staţiune mare din România – Sinaia – nu are pârtiile aglomerate, dar „beneficiază” de cozi la instalaţiile de transport pe cablu. Golul alpin este un mare avantaj, deoarece le permite turiştilor să schieze şi în afara pârtiilor, astfel că puterea de preluare a domeniului schiabil este mai mare.
La Predeal schiază într-o zi de week-end cam 5.000 de persoane. Enorm, din moment ce lungimea totală a pârtiilor este de doar 7 kilometri. Capacitatea de preluare a domeniului schiabil este de 2.200 de schiori, astfel că Masivul Clăbucet este unul supraaglomerat la sfârşitul fiecărei săptămâni. Autorităţile locale au în plan extinderea domeniului schiabil, dar de la vorbe până la fapte este cale lungă. Ca
să-şi scuze nepăsarea, cei care conduc destinele staţiunii dau vina pe birocraţie. Domnule Goidescu, tot birocraţia a fost de vină atunci când rubedeniile dumneavoastră au „ars” un ratrack care avea mai puţin de 100 de ore de funcţionare? Dezvoltarea domeniului schiabil atât spre Cioplea, cât şi spre Azuga trebuie să depăşească stadiul de proiect. În clipa de faţă, Predealul este Capitala Internaţională a Paltonarilor. La Azuga s-au făcut ceva progrese în ultimii ani. Romenergo a montat o telegondolă ce transportă 1.400 de persoane pe oră, Pârtia Sorica are zăpadă artificială, iar unităţile hoteliere sunt din ce în ce mai bine cotate. Toate acestea au dus la o afluenţă mare de turişti. Cele patru pârtii din staţiunea prahoveană nu pot „ţine” mai mult de 2.200 de turişti. Sâmbăta, la Azuga schiază cam 4.000 de turişti. Aceştia se plâng că intrările pe Sorica şi Cazacu sunt anevoioase. În plus, înainte de prânz se formează taluzuri şi apar porţiuni cu gheaţă. Primăria din localitate are în plan amenajarea unei noi pârtii. Din păcate, nu a fost găsit traseul perfect. Se urmăreşte găsirea unei variante uşoare, astfel încât în Munţii Baiului să existe şi o pârtie albastră.
Probleme există şi în staţiunile mici, cum sunt Buşteni, Gura Humorului sau Piatra-Neamţ. Cele trei localităţi au avut proiecte trase la xerox. Un telescaun cu patru locuri şi o pârtie care coboară paralel cu linia telefericului. Pârtia Kalinderu nu poate prelua pe zi mai mult de 800 de schiori. Media zilnică este de 1.000 de persoane, dar sâmbăta vin să schieze 6.000 de persoane. Şi nu e miting şi nici grevă, ci loc de distracţie, unde românii varsă banu’! Anul acesta, după închiderea sezonului, va fi amenajată încă o pârtie, astfel că „traficul” va fi uşor decongestionat.
Cum s-a ajuns în această situaţie? În momentul în care au decis să construiască un telescaun, fiecare investitor, indiferent că a fost unul privat sau unui de stat, s-a mulţumit să amenajeze o singură variantă de coborâre. Astfel, în locul unor domenii schiabile, România s-a ales cu zeci de derdeluşuri. Din păcate, foarte puţine zone schiabile sunt situate în gol alpin. În plus, ecologiştii iau foc atunci când se aduce în discuţia amenajarea unei pârtii, pe motiv că sunt afectate ştevia sau greierele mut. În schimb, când se brăzdează munţii cu asfalt, toţi rămân fără semnal la telefon, sunt plecaţi din ţară sau au făcut otită.
