Vis olimpic îngropat în Parâng

Pe vremea comuniştilor, staţiunea Vidra împreună cu alte două baze turistice, Mura şi Alba, trebuiau să devină o bază montană dedicată sportivilor olimpici. Un proiect cu bătaie lungă: găzduirea Jocurilor Olimpice de Iarna din anul 2010.

Construcţia complexului turistic, începută de Ceauşescu, a fost abandonată. Alba şi Mura au rămas doar în faza de proiect, iar la Vidra nu a mai ramas decât scheletul unui hotel neterminat. Plus trei construcţii care găzduiesc turiştii doar pe timp de vară pentru că instalaţiile termice lipsesc cu desâvârşire.


În partea de nord a judeţului Vâlcea, pe la mijlocul anilor ’60, regimul comunist plănuise amenajarea unui imens lac artificial, a cărui destinaţie urma să fie alimentarea cu apă curentă a municipiului Râmnicu-Vâlcea. A luat, astfel, nastere Lacul Vidra, lung de 14 kilometri şi aproape 2 kilometri lăţime. În 1976, în plină glorie strânsă la Montreal, regimului lui Ceauşescu i-a venit ideea organizării unei Olimpiade de iarnă. Pe marginea lacului se proiectaseră trei staţiuni montane, care urmau să devină cel mai mare complex turistic din Europa de Est. Astfel, în 2008, ar fi trebuit să se finalizeze staţiunile Vidra, Mura şi Alba. Un triunghi de vis, cuprins între Valea Măceşului, Sebeş, Rânca şi Paltiniş.

După câţiva ani de lucru, construcţia măreaţă a regimului comunist a fost abandonată. Salvarea proiectului avea să vină în 1984 din partea primului-ministru al vremii, Constantin Dăscălescu, care, în urma unei vizite făcute în zona cu pricina, a hotărat continuarea lucrărilor. Visul olimpic al comuniştilor avea să reînvie. La Complexul Vidra, totul ar fi trebuit să fie dat la cheie în 1992. Pentru 2008, România urma să "se bată" pentru găzduirea Jocurilor Olimpice de iarnă tocmai cu acest obiectiv.

Evenimentele din 1989 au dus însă la abandonarea acestui proiect de anvergură. Staţiunea Vidra era construită în proporţie de 80%, dar sindicatele, proprietarul complexului, s-au trezit în imposibilitatea financiară de continuare a investiţiei. În prezent, o excursie la Vidra, aflată la 25 de kilometri în sus pe Masivul Parâng, până la 1.298 de metri altitudine, n-ar însemna decât întâlnirea cu un mastodont de beton. Hotelul Tranzit, căci aşa se numeşte, se află de vreo 20 de ani în stadiul de "aproape gata". Zona este virgină, aşa cum a lăsat-o Dumnezeu. Pe lângă lacul de vis în care se oglindeşte staţiunea, aici există posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, a pescuitului şi a vânătorii de mistreţi, urşi etc. În rest, totul este paragină. De parcă cineva a transhumat o bucată din cel mai dărăpănat cartier în acest peisaj mirific, de basm. Din cele 1.100 de locuri de cazare, câte ar fi trebuit să aibă staţiunea, doar 76 pot fi ocupate în condiţii civilizate. Singurii pentru care Vidra a continuat să suscite interes au fost sportivii. Vedeta locului este Ivan Patzaichin, antrenorul Romaniei la kaiac-canoe, acesta urcând de foarte multe ori cu lotul naţional la Vidra. În rest, doar iubitorii traseelor montane şi schiatului îşi mai poartă paşii prin zonă.

Timp de zece ani, două confederaţii sindicale s-au luptat pentru patrimoniul staţiunii Vidra, moştenire comunistă rămasă de la UGSR: CNSLR Fraţia şi Cartel Alfa. În 2003, însă, complexul turistic a trecut în gestiunea CS SIND România Băile Olăneşti. La ora actuală, CNSLR Frăţia deţine 32% din acţiuni, iar Cartel Alfa, 28%. Unul dintre motivele pentru care Vidra se află într-o continuă degradare este faptul că legea nu permite sindicatelor să-şi vândă acţiunile în vederea unei privatizări. Al doilea motiv ar fi imposibilitatea sindicatelor de a accesa fonduri europene nerambursabile, acordabile numai întreprinderilor mici şi mijlocii. Aurel Popescu, preşedintele Cartel Alfa Vâlcea, crede că staţiunea va beneficia de bani europeni doar în momentul în care se va face divizarea activelor pentru fiecare confederaţie în parte: "Noi nu putem să privatizam, dar încercăm să facem ce putem. Aşteptăm o decizie de divizare a activelor, în sensul că fiecare sindicat să-şi ia partea. Buba este că nu putem să accesam fonduri nerambursabile. Dar sper că acest lucru să se întâmple cât mai curând". În problema vânzării de către sindicate a staţiunii, preşedintele Cartel Alfa povesteşte că "au existat discuţii, însă doar la nivel politic. Punctul meu de vedere este cunoscut de toată lumea: ţin foarte mult la patrimoniu şi nu vreau să vând. Însă nu exclud o participaţiune, dacă partenerul este serios. Am adus delegaţii străine din Belgia şi Olanda. Au văzut, s-au minunat… Dar doar atât!".

În opinia administratorului Complexului Vidra, Constantin State, viitorul acestei staţiuni nu este foarte fericit: "Nu văd cine ar putea suporta o investiţie acolo. Iar pentru noi costurile de revitalizare sunt peste posibilităţile financiare. Varianta ar fi aceea de a găsi un partener care, pe lângă investiţie, să fie capabil să aducă şi turişti, pentru că oferta turistică din România este nulă". La Vidra, estimează administratorul, sunt necesare peste cinci milioane de euro pentru terminarea finisărilor şi pentru construirea unui helioport pe malul lacului. "Din păcate, aceşti bani nu există. Toţi străinii care au fost aici au spus ca este ca în Elveţia. Şi, totuşi…", conchide State.