Efectele scrisului de mână asupra memoriei și învățării

Scrierea de mână ar putea părea anacronică deoarece smartphone-urile și alte tehnologii digitale subsumează fiecare aspect al învățării în școli și universități. Dar cercetările continuă să sugereze că luarea de notițe în mod tradițional - cu creion și hârtie sau chiar cu stilou și tabletă - este încă cea mai bună modalitate de a învăța, în special pentru copiii mici. Și acum oamenii de știință se concentrează, în sfârșit, asupra motivului.

Un studiu recent, publicat în Frontiers in Psychology, a monitorizat activitatea creierului la studenții care iau notițe și a constatat că cei care scriau manual aveau niveluri mai ridicate de activitate electrică într-o gamă largă de regiuni ale creierului interconectate, responsabile de mișcare, vedere, procesare senzorială și memorie. Descoperirile se adaugă la un număr tot mai mare de dovezi despre importanța învățării copiilor să scrie cuvinte de mână și să deseneze imagini.

Noua cercetare, realizată de Audrey van der Meer și Ruud van der Weel de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie (NTNU), se bazează pe un studiu fundamental din 2014. Lucrarea sugerează că oamenii care luau notițe pe computer tastau fără să se gândească, spune van der Meer, profesor de neuropsihologie la NTNU.

„Este foarte tentant să tastezi tot ce spune profesorul. Însă îți cam intră prin urechi și iese prin vârful degetelor, dar nu procesezi informațiile primite”, spune ea.

Dar când iei notițe de mână, este adesea imposibil să scriei totul; elevii trebuie să acorde atenție în mod activ informațiilor primite și să le proceseze – să le prioritizeze, să le consolideze și să încerce să le relaționeze cu lucrurile pe care le-au învățat înainte. Această acțiune conștientă de a construi pe baza cunoștințelor existente poate face mai ușor să rămână implicați și să înțeleagă noile concepte.

Pentru a înțelege diferențele specifice activității creierului în timpul celor două abordări de luare a notelor, cercetătorii NTNU au modificat configurația de bază a studiului din 2014. Ei au cusut electrozi într-o plasă de păr cu 256 de senzori care au înregistrat activitatea creierului a 36 de elevi în timp ce scriau sau tasteau 15 cuvinte din jocul Pictionary, care erau afișate pe un ecran.

Când studenții au scris cuvintele de mână, senzorii au preluat conectivitatea pe scară largă în multe regiuni ale creierului. Însă tastarea a dus la o activitate minimă în aceleași zone. Modelele de conexiune activate prin scrierea de mână acoperă regiuni vizuale care primesc și procesează informații senzoriale și cortexul motor. Acesta din urmă se ocupă de mișcarea corpului și integrarea senzorio-motorie, ceea ce ajută creierul să folosească inputurile de mediu pentru a informa următoarea acțiune a unei persoane.

„Când tastezi, aceeași mișcare simplă a degetelor este implicată în producerea fiecărei litere, în timp ce atunci când scrii de mână, simți imediat că sentimentul corporal de a produce A este complet diferit de a produce un B”, spune van der Meer. Copiii care au învățat să citească și să scrie atingând o tabletă digitală „deseori întâmpină dificultăți în a distinge literele care seamănă mult între ele sau care sunt imagini în oglindă una cu cealaltă, precum b și d”.

Stimularea memoriei și căi de învățare 
Sophia Vinci-Booher, profesor asistent de neuroștiințe educaționale la Universitatea Vanderbilt, care nu a fost implicată în noul studiu, spune că descoperirile sunt interesante și în concordanță cu cercetările anterioare.

„Puteți vedea că în sarcinile care blochează cu adevărat sistemele motorii și senzoriale împreună, cum ar fi scrisul de mână, există această legătură foarte clară între realizarea acestei acțiuni motorii și recunoașterea vizuală și conceptuală creată. Pe măsură ce desenezi o literă sau scrii un cuvânt, iei această înțelegere perceptivă a ceva și folosești sistemul motor pentru a-l crea.”

Acea creație este apoi reintrodusă în sistemul vizual, unde este procesată din nou, întărind legătura dintre o acțiune și imaginile sau cuvintele asociate cu aceasta. Este asemănător cu a-ți imagina ceva și apoi a-l crea: atunci când materializezi ceva din imaginația ta (scriindu-l, desenând sau construindu-l), acest lucru întărește conceptul imaginat și îl ajută să rămână în memorie.

Fenomenul de stimulare a memoriei prin producerea a ceva tangibil a fost bine studiat. Cercetările anterioare au descoperit că atunci când oamenilor li se cere să scrie, să deseneze sau să interpreteze un cuvânt pe care îl citesc, ei trebuie să se concentreze mai mult pe ceea ce fac cu informațiile primite. Transferarea informațiilor verbale într-o formă diferită, cum ar fi un format scris, implică și activarea programelor motorii în creier pentru a crea o secvență specifică de mișcări ale mâinii, explică Yadurshana Sivashankar, absolventă în neuroștiințe cognitive la Universitatea Waterloo din Ontario, care studiază mișcarea. 

Dar scrisul de mână necesită mai multe programe motorii ale creierului decât tastarea. „Când scrii cuvântul „the”, mișcările reale ale mâinii se referă într-o oarecare măsură la structurile cuvântului”, spune Sivashankar, care nu a fost implicată în noul studiu.

De exemplu, participanții la un studiu realizat de Sivashankar, în 2021, au memorat o listă de verbe,  mai precis dacă au efectuat acțiunea corespunzătoare decât dacă au efectuat o acțiune fără legătură sau deloc.

„Desenarea informațiilor și implementarea informațiilor este utilă deoarece trebuie să te gândești la informații și trebuie să produci ceva care are sens”, spune ea. Și prin transformarea informațiilor, aprofundezi aceste interconexiuni prin vastele rețele neuronale ale creierului, făcând „mult mai ușor accesul la acele informații”.

Importanța lecțiilor de scriere de mână pentru copii  
În multe contexte, studiile au arătat că cei mici par să învețe mai bine atunci când li se cere să producă litere sau alte elemente vizuale folosind degetele și mâinile într-un mod coordonat - care nu poate fi replicat făcând clic pe mouse sau atingând butoanele pe un ecran sau o tastatură.

Cercetările lui Vinci-Booher au descoperit, de asemenea, că acțiunea scrisului de mână pare să implice diferite regiuni ale creierului la niveluri diferite față de alte experiențe standard de învățare, cum ar fi cititul sau observarea.

Munca ei a arătat că scrisul de mână îmbunătățește recunoașterea literelor la copiii preșcolari, iar efectele învățării prin scriere „durează mai mult decât alte experiențe de învățare care ar putea atrage atenția la un nivel similar”, spune Vinci-Booher. În plus, ea crede că este posibil ca angajarea sistemului motor să fie modul în care copiii învață cum să spargă „invarianța oglinzii” (înregistrarea imaginilor în oglindă ca fiind identice) și să înceapă să descifreze lucruri precum diferența dintre b și p.

Fenomenul de stimulare a memoriei prin producerea a ceva tangibil a fost bine studiat. Cercetările anterioare au descoperit că atunci când oamenilor li se cere să scrie, să deseneze sau să interpreteze un cuvânt pe care îl citesc, ei trebuie să se concentreze mai mult pe ceea ce fac cu informațiile primite, potrivit scientificamerican.com.