Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Statistica alarmantă, care arată că avem un procent de 42% analfabeți funcțional produși de școala românească în ultimii zece ani, are la bază înțelegerea eronată a procesului de învățare și a metodelor de predare la clasă. Programa școlară foarte încărcată și pedepsele, sublinierea greșelilor și obligația de a învăța pe dinafară lucruri pe care elevii nu le înțeleg ne vor transforma într-o populație cu probleme grave de raționament. Cadrele didactice din România par a nu mai înțelege nevoia de dezvoltare a gândirii copiilor și, prin metodele greșite pe care le aplică la clasă, ar putea provoca un dezastru, producând o „populație infantilă”, cum spune specialistul Florin Colceag.
Aproape jumătate din populația tânără a României este formată din analfabeți din punct de vedere funcțional, arată cel mai recent studiu al Centrului de Evaluare şi Analize Educaţionale. Analfabetul funcțional știe să scrie și să citească, dar nu înțelege aproape nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lui, nu face față cerințelor la angajare și nu este capabil să rezolve probleme simple de logică. Rectorii multor universități se plâng, de aproape zece ani, de această problemă, pe care profesorii universitari o observă la studenții din noile generații. Deși ajung la vârsta majoratului, tinerii nu mai sunt capabili să interpreteze un text simplu, nu înțeleg ceea ce citesc, nu corelează informaţii şi nu pot rezolva teste simple, bazate pe logică. Din procentul de 42% analfabeți funcțional, unii sunt absolvenți de studii superioare, dar atunci când ajung la un interviu pentru angajare, constată că nu au cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru viaţa reală. „În momentul de faţă, este 42% procentul elevilor care ţin de analfabetism funcţional, adică sunt elevi care nu sunt capabili să facă raţionamente elementare, nu ştiu să folosească operaţiile matematice elementare când se confruntă cu o situaţie din viaţa de zi cu zi”, a explicat Cristian Hatu, preşedintele Centrului de Evaluare şi Analize Educaţionale.
Problema întregii lumi
Problema nu este doar a României, ci a întregii lumi contemporane. „Înainte de 1990 am fost profesor de istorie și dădeam nota patru pentru un copil care nu știa să arate Persia antică pe harta lumii antice. În SUA, 5% dintre studenți nu știu să arate Statele Unite pe hartă. Societatea funcționează prost și a cultivat incompetența masiv, de o lungă perioadă de timp. Reperele legate de educație s-au pierdut. E o devalorizare la nivel de societate a ideii de școală, de pregătire. Oamenii vor doar diplome și nu-i mai interesează ce știu să facă. Societatea a creat aceste condiții și aceste nonvalori. Lipsa de repere este dată de faptul că avem o pervertire a sistemului de valori, o pervertire a ideii de doctorat, de diplomă. A fost o mașinărie de scos bani și sigur că au ieșit diplome în neștire și s-a devalorizat ideea de universitate, de pregătire de orice fel. Din fericire, la SNSPA suntem mult mai aproape de lumea reală, față de alte facultăți”, spune sociologul Alfred Bulai, profesor universitar.
Temele pentru acasă
Unele sisteme de educație preuniversitară au încercat să rezolve problema supraîncărcării elevilor, prin eliminarea temelor pentru acasă, lucru care a fost propus și în România. Aceasta nu este, însă, o soluție salvatoare, mai ales dacă nu este corelată cu toate celelalte nevoi ale elevilor. „Trebuie regândit totul, în așa fel încât să corespundă nevoilor reale de educație. În condițiile în care temele pentru acasă sunt date pentru a pedepsi elevii, acestea sunt nocive. Dacă temele sunt date pentru a-i ajuta, sunt foarte bune, dar trebuie să fie selectate în funcție de capacitatea fiecărui elev. Dacă le arunci la grămadă, pot avea efecte negative. Analfabetismul funcțional este o consecință a lucrurilor inutile pe care elevii sunt obligați să le rețină”, explică specialistul Florin Colceag. În unele țări, elevii și părinții au ajuns la măsuri extreme, pentru a elimina stresul celor mici. În Spania, elevii refuză să mai facă temele pentru acasă, iar părinții luptă cu școala, pentru a impune ca regulă acest deziderat al copiilor. Potrivit rezultatelor celui mai recent studiu al Organizației Mondiale a Sănătății, circa 30% dintre elevii spanioli cu vârsta de 11 ani se simt stresați de temele pentru acasă, iar procentul crește la 65%, la cei de 15 ani. România se află pe locul 7 în topul țărilor cu cele mai multe ore pe care elevii le dedică temelor pentru acasă, pe primul loc situându-se regiunea Shanghai.
Încurajarea copilului este soluția
Abordarea negativistă a situației de învățare, de către profesori, îi îndepărtează pe elevi atât de nevoia de cunoaștere, cât și de școală, ca instituție, ajungându-se fie la imposibilitatea integrării noilor generații în producție, pe piața forței de muncă, fie la abandonul școlar timpuriu. „Profesorii ar tebui să știe cum să încurajeze copiii să învețe, iar cei care conduc sistemul ar trebui să știe cum să încurajeze profesorii să fie creativi la calsă și dedicați procesului de învățare. Astfel, numărul copiilor care abandonează școala ar scădea foarte mult. Dacă avem un sistem în care doar îi pedepsim pe elevi, fără măcar să știe cum ar trebui să facă bine lucrurile, nu vom putea obține altceva decât rezultate negative. Sublinierea greșelilor duce la multiplicarea lor, în timp ce atunci când subliniezi ce a făcut bine, îl încurajezi pe elev. Un sistem bine gândit, din acest punct de vedere, este cel în care regula este că elevul care excelează la tablă nu primește temă pentru acasă”, mai spune Colceag.
Corupția încurajată prin lege
Și sistemul de admitere la liceu este contestat de specialiști, pentru că poate încuraja fapte de corupție, așa cum s-a întâmplat deja, în mai multe cazuri care au generat condamnări ale cadrelor didactice. „Culmea aberației este sistemul de intrare la liceu. Elevul trebuie neapărat să aibă o medie foarte mare, ceea ce duce la o corupție în sistem inimaginabilă. Părintele este obligat să dea bani, într-un fel sau altul, pentru a se asigura că va intra la un liceu bun copilul lui”, explică Florin Colceag.
Analfabetul funcțional nu este rezultatul propriei sale alegeri, ci al lucrurilor care i se impun, în sistemul de învățământ preuniversitar, cu precădere. Poate fi elevul silitor, care stă cuminte în bancă, ore în șir, fără a crea probleme, învaţă pe de rost definiţii și chiar texte de zeci de pagini, formule şi alte lucruri care îi sunt impuse, fără a-i fi explicate, astfel încât nu ajunge nici să le înțeleagă vreodată, nici să le poată folosi, în viața reală.
Profesorul Florin Colceag este supranumit Antrenorul de genii, în urma rezultatelor excepționale pe care le-a obținut. Principala problemă pe care a identificat-o specialistul, ca fiind la baza analfabetismului funcțional despre care vorbim astăzi, este obligarea elevului de a reproduce mecanic niște texte memorate fără a fi înțelese. „Această metodă se practică în sistemul de educație din statele islamice, unde copiii sunt obligați să învețe cuvânt cu cuvânt Coranul. Acesta este un lucru făcut intenționat, pentru a-i face praf pe elevi. Aplicând această metodă, le distrugi toate celelalte calități. Trebuie doar să se alinieze unor porunci”, explică specialistul.
Nu putem să-i suspectăm de prostie pe profesorii care aplică metoda memorării și reproducerii mecanice, pentru că este foarte clară reaua intenție totală. Copilul are nevoie de feedback, pentru încurajare, trebuie să-și poată exprima ideile proprii. Dacă nu poate spune cum a gândit, ce a gândit, îl nenorocești și nenorocești următoarele generații. Florin Colceag
Se ajunge la populații infantile, la oameni care nu sunt buni în niciun domeniu, care nu se maturizează niciodată, pentru că nu li s-au dezvoltat abilitățile de simțire, de trăire, de gândire, în perioada în care se putaea face asta. Dacă e bine făcută, școala înalță, dar dacă e prost făcută, poate distruge tot. Florin Colceag
Specialistul Florin Colceag explică faptul că mintea copilului nu reține informațiile care nu sunt conforme cu nevoile și capacitatea lui de înțelegere, pentru că se apără de informație contrate etapei lor de vârstă și orizontului lor de cunpaștere.
