Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chiar dacă „pe hârtie” și din calcule făcute în birou pare o modificare firească, acolo unde zonele figurează ca având transport în comun, situația reală din teren e cu totul alta, iar o asemenea modificare legislativă ar putea genera creșterea abandonului școlar, în următoarea perioadă. Pierderile pe termen mediu și lung, în urma abandonului școlar, sunt mult mai mari pentru statul român decât costurile cu plata în avans a transportului tuturor elevilor. Ministerul Educației gândește ca în cazul Bucureștiului, unde elevul își decontează abonamentul la STB sau la Metrou, dar în zonele rurale sunt adevăratele probleme. Dacă banii de transport nu se vor mai da în avans, familiile cele mai sărace, care au mai mulți copii la școală, nu vor avea bani să plătească transportul acestora, ca apoi să aștepte decontarea de la școală, iar în multe cazuri este imposibil de folosit transportul în comun între localități.
Proiectul legii învățământului preuniversitar a suferit unele modificări, după preluarea mandatului de către actualul ministru, Ligia Deca. Una dintre modificări prevede ca suma forfetară pentru plata transportului să nu se mai acorde pentru toți elevii din România, ci doar pentru cei care învață în altă localitate decât cea de domiciliu și nu au transport în comun în zona respectivă. Nu s-a luat în considerare ce se poate întâmpla în cazurile concrete, chiar dacă măsura poate părea una aplicabilă.
Una dintre marile probleme ale României este cea a transportului de persoane, pentru că firmele nici măcar nu mai participă la licitații pentru a opera pe rute neprofitabile, iar statul nu asigură subvenții, așa cum se întâmplă în cazul transportului feroviar. Deși este o problemă discutată de cel puțin două decenii, nici acum nu a fost găsită o soluție pentru a se acoperi rutele de legătură între localitățile din zone defavorizate și nicio firmă de transport nu-și permite să asigure din banii proprii aceste curse regulate fără profit.
Cea mai bună măsură a fost eliminată
De la o situație de acest fel s-a ajuns la cazuri tragice, pentru că mulți români, inclusiv elevi și profesori, sunt dependenți de „ia-mă, nene”, autostopul care deși este ilegal, e singura variantă de deplasare, în foarte multe zone ale țării. Din acest motiv s-au căutat soluții viabile pentru transportul școlar, încercându-se astfel diminuarea abandonului școlar.
Prin decizia acordării în avans a unei sume forfetare pentru deplasarea la școală, s-a ajuns, anul trecut, la varianta optimă de asigurare a transportului gratuit pentru toți elevii, fără discriminări, pe baza unor calcule făcute pentru fiecare zonă în parte, după ce s-a constatat că nu se poate plăti o sumă fixă, în funcție de numărul de kilometri parcurși, prețurile fiind diferite de la o regiune la alta.
Aceasta a fost una dintre cele mai bune măsuri pe care le-a luat Ministerul Educației în ultimii ani, urmând să contribuie și la reducerea abandonului școlar, împreună cu alte măsuri, precum acordarea burselor și a meselor calde la școală. Dar exact aceasta se elimină din noua formulă a proiectului de lege – care încă nu este în varianta finală, deci s-ar putea reveni asupra deciziei.
Dacă nu prind locuri, rămân acasă
Suma forfetară plătită de stat în avans pentru deplasarea elevilor care învață în altă localitate decât în cea de domiciliu a fost introdusă recent de Ministerul Educației, dar elevii care au acces la transportul în comun ar urma să plătească din banii proprii costurile abonamentelor și apoi să primească înapoi sumele prin decont. Pare logică decizia de a nu li se acorda suma forfetară pentru plata transportului acelor elevi care au în zona lor mijloace de transport în comun, însă la o verificare în teren a acestei situații se va constata că nu este atât de simplu de aplicat precum pare.
Pentru cei care au o singură cursă pe zi, din localitatea lor în cea unde este instituția de învățământ, ar însemna să ajungă la școală doar dacă prind locuri libere, la-nghesuială cu ceilalți navetiști. Dacă nu prind loc, își mai încearcă norocul a doua zi.
„Dacă nu pot să urc în microbuz, fac autostopul. Banii nu se decontează, dar am prezență la școală și am abonament. N-am putea să luăm taxiul, pentru că e foarte scump. Ne descurcăm, dar greu, dacă mergem cu „ia-mă, nene”, explică o elevă dintr-o localitate de lângă Craiova, unde sunt foarte puține opțiuni de transport în comun. În aceeași zonă au dispărut, în 2018, adolescentele Alexandra Măceșanu și Luiza Melencu, tot cu „ia-mă, nene”, în lipsa mijloacelor de transport în comun.
Mai sunt și elevi care fac naveta cu trenul, dar și aceștia ar trebui să plece de acasă la 4.00 dimineața și să se întoarcă după ora 21.00, seara, în unele cazuri. „Uneori folosesc trenul, dar e greu să ne încadrăm în orar. La noi ajunge un tren de la o firmă privată, dar ca să ajung la liceu, ar trebui să plec la prima oră, adică la 4.30, apoi să merg pe jos la școală și seara să mă întorc tot cu trenul, cu ultima cursă. Uneori nu circulă, s-a mai întâmplat să se defecteze. Mi-ar fi mai bine să plec din localitate cu un microbuz și să mă întorc seara cu trenul, dar să-mi fac abonament și la tren, și la microbuz, pe aceeași rută, ar însemna ca pe unul să-l plătesc din banii mei, pentru că nu se justifică decontarea pentru amândouă”, explică un elev de liceu din județul Dâmbovița. Tot cu „ia-mă, nene” circulă, de cele mai multe ori, iar mersul la școală e un adevărat chin.
Cei mai săraci nu-și permit acest „lux”
Dar astfel de soluții găsesc elevii care provin din familii ceva mai înstărite, pentru că în cazul unei familii monoparentale cu șapte copii, unde părintele câștigă salariul minim pe economie, iar transportul copiilor costă de trei ori mai mult decât veniturile familiei, costurile nu se pot acoperi nici măcar prin ajutoarele în bani primite de la stat pentru subzistență. Astfel, riscul crește exact pentru elevii expuși abandonului școlar, care provin și din familii sărace, și din zone defavorizate.
Există, însă, și soluții pe care le pot aplica primăriile, acolo unde există voință politică și buget disponibil. La Brașov, de exemplu, s-au creat rute speciale pentru elevii în oraș și din zona metropolitană, ajungându-se la peste 600 de beneficiari pe zi. Primăria și-a asumat costurile pentru liniile de transport elevi.
Și profesorii, tot cu autostopul
Nu doar elevii, ci și profesorii fac naveta, iar de cele mai multe ori fac autostopul, în lipsa altor posibilități. Problemele sunt exact acolo unde există riscul desființării școlilor, din lipsă de cadre didactice, dar nu se găsesc soluții.
„Sunt zeci de mii de cadre didactice care nu și-au primit banii pentru transport, din deconturi, de mulți ani. Ei depun documentele la școli, școlile depun la primării, iar unele primării efectiv refuză plata. Noi dăm în judecată primăriile, se soluționează procesul, apoi o luăm de la capăt. Nu doar primăriile sărace fac asta, ci și cele care au bugete mari. Unii profesori au renunțat deja la decontare și vin pe banii lor, dar nu se gândește nimeni ce înseamnă pentru un cadru didactic tânăr, cu un salariu de 2.400 de lei pe lună, să plătească 600-800 de lei pentru transport sau chiar mai mult. De multe ori am făcut autostopul pentru a ajunge la școală. Sunt foarte mulți profesori în situația asta, în toată țara”, a explicat, pentru Jurnalul, Marius Nistor, liderul Federației Sindicatelor din Educație (FSE) „Spiru Haret”.
Chiar dacă s-au făcut eforturi pentru a se acorda mese calde în școli, tot pentru reducerea abandonului școlar, lipsa banilor pentru deplasare va face imposibilă continuarea cursurilor, exact pentru elevii cei mai săraci, din zonele defavorizate.
Elevii ar urma să nu mai primească suma forfetară cu plata în avans pentru deplasare decât dacă nu pot beneficia de transportul public local de persoane, prin curse regulate. Aproape 200.000 de mii de elevi din România fac naveta.
