Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Grupul numit United2Act - format din cele mai mari centre universitare din lume - a anunțat că va acționa pentru a elimina „fabricile de hârtie” - acele publicații care pretind că sunt științifice, dar acceptă false cercetări și lucrări neverificate suficient. Multe universități românești ar putea ajunge chiar la desființare, dacă se vor elimina revistele științifice create pentru a le oferi suportul necesar în acumularea punctajului de care au nevoie profesorii pentru a mai putea preda sau conduce doctorate, conform regulilor internaționale.
Pentru a obține un titlu de doctor și pentru a putea deveni profesor universitar nu e suficient ca un profesionist să demonstreze că este foarte bun în ceea ce face. Există un set de reguli care se aplică la nivel internațional, pentru acumularea unui punctaj fără de care nu se poate nici măcar susține o teză de doctorat. La baza acestui sistem de acreditare stă o adevărată industrie care funcționează cu sume extrem de mari.
De exemplu, un cercetător poate face orice studiu, oricât de bun, dar valoarea cercetării va fi recunoscută doar dacă articolul științific este publicat într-o revistă indexată ca fiind științifică, recunoscută la nivel internațional, în baza unui set de criterii. Cercetătorul va publica pe banii lui sau cu ajutorul unei finanțări pe care o acordă universitățile, școlile doctorale sau alte organisme care fac parte din mediul academic acreditat.
La revistele științifice cel mai bine cotate din lume, publicarea unui articol poate aștepta până la un an și costă câteva mii de dolari, la care se adaugă participarea la conferințele științifice - cu alte mii de dolari. Citirea și citarea unui articol științific dintr-o astfel de revistă, costă în jur de 50 de dolari, iar un singur articol științific ar trebui să citeze cel puțin 20 de alte lucrări publicate.
Cei care nu se bazează pe finanțări apelează la publicații mai slab cotate, dar mai ieftine. De existența acestora beneficiază universitățile din România, care își pot desfășura activitatea dacă doctoranzii și profesorii publică cercetările în reviste indexate ca fiind științifice, dar sub nivelul elor de elită, la nivel mondial.
Între intenții nobile și eliminarea concurenței
Indexarea unei reviste științifice presupune ca aceasta să conțină anumite elemente - indici bibliografici sau baze de date bibliografice. Aceste reviste sunt colecții de titluri de reviste grupate pe discipline, subiecte sau tipuri de publicații. Trimiterea lucrării dv. la o revistă indexată îi sporește autoritatea și vizibilitatea. Indexarea înseamnă existența unei reviste în una sau mai multe baze de date recunoscute la nivel internațional ca fiind relevantă în mediul academic, oferind astfel garanția calității publicațiilor pe care le include.
Pentru a îndeplini cerințele de bază de indexare, revistele trebuie să includă următoarele elemente: Numărul internațional standard de serie (ISSN) și Identificatori de obiecte digitale (DOI), un program de publicare bine definit, o politică declarată privind drepturile de autor, metadate la nivel de articol. Indexurile pot avea diferite criterii pe care includ publicațiile: Domeniul de publicare (unele acceptă doar reviste care publică în anumite domenii de studiu). Unele baze de date indexează doar titlurile, rezumatele sau referințele documentelor, în timp ce altele indexează textul complet. De asemenea, fiecare revistă științifică revizuiește materialele trimise către publicare, cu ajutorul unui grup de specialiști plătiți pentru a face verificările necesare.
Specialiștii cei mai buni sunt scumpi
Dacă grupul United2Act va cere criterii suplimentare în legătură cu selecția acestor specialiști, costurile percepute de reviste vor crește și va scădea numărul celor care vor mai putea publica, ceea ce înseamnă eliminarea concurenței, pentru că aceste reviste se adresau cercetătorilor cu putere financiară redusă. Aceeași diferență este între o universitate din România, unde se poate învăța gratuit sau cu taxe de câteva sute de dolari pe an și una de prestigiu internațional, unde costul unui an de studiu poate ajunge la peste 50.000 de dolari.
Creșterea numărului de specialiști care verifică articolele, înainte de a le aviza pentru publicare, înseamnă sume mai mari de bani pe care publicațiile le vor investi, deci și sume mai mari pe care le vor plăti cercetătorii - inclusiv doctoranzii sau profesorii care au nevoie de publicarea articolelor științifice. Dacă se vor adăuga și criterii suplimentare de selecție pentru acești specialiști, se va putea lucra doar cu oameni foarte bine cotați pe această piață, dar care vor cere sume multe mai mari de bani.
Astfel, revistele științifice în care până acum se putea publica la prețuri mici sau chiar gratuit - cum sunt cele înființate de universitățile din România - vor deveni foarte scumpe și din ce în ce mai puțini doctoranzi își vor mai permite să susțină financiar publicarea, astfel încât nu vor mai putea ajunge să-și susțină tezele de doctorat, pentru că publicarea și participarea la conferințe științifice este o condiție fără de care Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) nu dă avizul pentru a putea fi susținută teza.
În pericol sunt științele socio-umane
Pe lângă pierderea doctoranzilor, care va duce la desființarea școlilor doctorale, nici profesorii universitari nu vor mai putea îndeplini criteriile pentru a preda și pentru a conduce doctorate, fiind condiționați tot de publicarea unor articole științifice și de participarea la conferințe. Fără profesori care îndeplinesc toate criteriile internaționale, nu vor mai putea exista nici universitățile.
În România, mai puțin afectate de această declarație de război a elitei internaționale sunt universitățile tehnice sau de medicină, care beneficiază inclusiv de fonduri pentru finanțarea unor cercetări pentru marile corporații care au încheiat contracte de colaborare cu mediul academic și derulează împreună proiecte importante. În pericol sunt științele socio-umane, care acum au cea mai slabă finanțare.
2% din cercetare e „maculatură”
Membrii grupului United2Act arată că la nivel internațional există sute de mii de reviste care „poluează literatura științifică”, prin publicarea unor pseudo sau false cercetări și prin vânzarea dreptului de semnătură pe acestea, pentru cercetători care vor să-și îmbogățească CV-ul în mod fraudulos. Declarația a fost publicată, săptămâna trecută, de revista Nature - una dintre cele mai prestigioase publicații științifice din lume. Grupul United2Act a făcut și o analiză potrivit căreia 2% din totalul articolelor științifice publicate la nivel internațional în 2022 s-ar putea încadra în categoria falsurilor.
Din grulul United2Act fac parte Consiliul European pentru Cercetare, Clarivate, Elsevier, Springer Nature, Taylor Francis, Wiley și multe centre, academii, agenții și universități de elită din lume. Însă dincolo de intențiile declarate ale grupului, de a elimina falsele cercetări și de a face curățenie în mediul universitar, printr-o astfel de acțiune se poate elimina și concurența - fiind vorba despre un domeniu de activitate care are în spate o industrie cu sume de bani foarte mari (miliarde de dolari anual).
