Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Franţa, Italia şi Grecia se aflau printre cele 38 de "ţinte” supravegheate de Agenţia Naţională americană pentru Securitate (NSA), potrivit unor documente comunicate ziarului britanic The Guardian de către fostul consultant al acestei agenţii, Edward Snowden.
Unul dintre documentele NSA dezvăluie că activităţile de spionaj electronic ale Agenţiei vizau ca ţinte ambasade la Washington şi reprezentanţe ale acestor ţări la ONU, dezvăluie The Guardian. Informaţiile iniţiale despre modul în care americanii spionau ţări UE au apărut duminică în săptămânalul german Der Spiegel.
Ambasadele, vizate de interceptări
Tentative de interceptare au vizat ambasadele Franţei, Italiei şi Greciei la Washington. Japonia, Mexicul, Coreea de Sud, India şi Turcia au fost, de asemnea, citate printre ţintele operaţiunilor de supraveghere electronică, într-un document datând din 2010.
Săptămânalul german Der Spiegel a scris, bazându-se pe documente furnizate tot de Edward Snowden, că NSA, acuzată de spionarea comunicaţiilor electronice la nivel mondial prin programul PRISM, a vizat ca ţinte sedii ale unor instituţii UE de la Bruxelles şi Ambasada Uniunii la Washington. Delegaţia UE la ONU a făcut obiectul unor supravegheri similare, potrivit Der Spiegel.
Este vorba nu doar despre microfoane instalate în clădire, ci şi despre o infiltrare în reţeaua informatică, permiţându-i să citească e-mailuri şi documente interne. Potrivit documentelor confidenţiale citate de revista germană, europenii sunt desemnaţi în mod explicit drept "ţinte de atacat".
Nume de cod: BLACKFOOT, WABASH, BRUNEAU
Potrivit documentelor citate de The Guardian, operaţiunea care a vizat ca ţintă UE a avut ca obiectiv să afle mai multe despre disensiunile dintre statele membre UE. "Operaţiunea de supraveghere a reprezentanţei franceze la ONU a fost numită BLACKFOOT, iar cea vizând ambasada Franţei la Washington, WABASH". Ambasada Italiei la Washington a fost vizată de o operaţiune al cărei nume de cod a fost BRUNEAU.
UE, Franţa şi Germania au cerut duminică explicaţii asupra acestor acuzaţii de spionare a UE. Italia a anunţat luni că este încrezătoare şi că aşteaptă explicaţii de la americani. Preşedintele Franţei, Francois Hollande, a declarat, la rândul său, că spionarea UE de către americani trebuie să înceteze imediat.
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a solicitat, luni, un control al securităţii Comisiei, după acuzaţiile de spionare a instituţiilor UE de către americani. “Date fiind aceste dezvăluiri, preşedintele Barroso a cerut serviciilor competente ale Comisiei să procedeze la un control complet de securitate”, a declarat Pia Ahrenkilde-Hansen, purtător de cuvânt al Comisiei.
Purtătorul de cuvânt al şefei diplomaţiei europene, Catherine Ashton, a declarat că “birourile UE de la New York şi Washington s-au mutat de la momentul de la care datează informaţiile despre spionaj. “Avem un sistem de securitate complet nou”, a declarat Michel Mann, adăugând că acuzaţiile se referă, aparent, la o situaţie mai veche. “Facem inspecţii de securitate de fiecare dată când ne mutăm într-un sediu nou şi continuăm să supraveghem securitatea în permanenţă”, a adăugat acesta.
SUA “vor răspunde adecvat”
Statele Unite "vor răspunde în mod adecvat" prin canale diplomatice cererilor de explicaţii din partea UE, a anunţat duminică Biroul Directorului Serviciilor Naţionale de Informaţii (ODNI). "Guvernul american va răspunde în mod adecvat prin canalele sale diplomatice şi prin intermediul Dialogului SUA-UE între experţi în informaţii, a cărui creare a fost propusă de către Statele Unite în urmă cu câteva săptămâni", a anunţat The Office of the Director of National Intelligence (ODNI) într-un comunicat transmis AFP.
Secretarul de Stat american John Kerry i-a declarat luni omologului său european Catherine Ashton că "nu este ceva neobişnuit" să cauţi informaţii despre alte ţări.
Şeful diplomaţiei americane a refuzat să facă un comentariu direct privind controversa generată de acuzaţiile de spionaj la adresa Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA), care ar fi vizat instituţiile UE şi milioane de cetăţeni europeni.
Legislaţie UE încălcată, la fel şi drepturile cetăţenilor: Echelon
Preocuparea europeană în privinţa spionajului nu e chiar nouă. Termenul a fost deja folosit de către Comisie în 2000, când au fost descoperite activităţile europene ale Echelon, o reţea anglo-saxonă de supraveghere globală a telecomunicaţiilor, reaminteşte cotidianul francez Le Monde, preluat de presseurop.eu. NSA conducea această strategie de interceptare în scopul de a obţine informaţii economice, comerciale, tehnologice şi politice. Legislaţia statelor membre ale Uniunii era încălcată, precum şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor săi.
Londra şi-a spionat rivalii europeni
Londra a profitat, la momentul respectiv, de relaţia sa specială cu Washington pentru a-şi spiona rivalii europeni. Cele două capitale au negat; liderii europeni au preferat să uite că responsabilul cu criptarea comunicaţiilor Comisiei declarase că avea "contacte foarte bune cu NSA", care ar fi avut acces liber la informaţiile pretins confidenţiale ale Executivului UE. Interesatul şi-a "rectificat" declaraţiile într-o scrisoare adresată superiorului său.
După 11 septembrie 2001, alte surprize
Şi apoi au venit atentatele din 11 septembrie 2001 – pe care Echelon nu le-a putut împiedica – şi, uneori de bunăvoie, adeseori fără voie, europenii au acceptat mari transferuri de date către autorităţile americane, în numele luptei împotriva terorismului. În 2006, ei au descoperit că Washingtonul avea acces în secret, de cinci ani, la informaţiile companiei Swift, cu sediul în Belgia, care securizează fluxurile financiare între băncile din lumea întreagă.
Odată ce a trecut stupoarea, a fost începută o negociere dificilă, care s-a terminat prin semnarea unui acord în 2010. Europenii au obţinut dreptul de a putea evalua pertinenţa cererilor americane, iar un responsabil al Celor 27 este prezent în capitala SUA pentru a exercita un control, procedurile şi orice incidente sunt evaluate la fiecare şase luni etc.
Cazul datelor personale ale pasagerilor aerieni (PNR, passenger name record) nu a fost mai puţin complicat. Vor fi trebuit nouă ani de discuţii şi patru versiuni ale unui text pentru ca să se ajungă în sfârşit la un consens, în aprilie 2012. Cu grija mai ales de a evita semnarea de acorduri bilaterale cu puţine garanţii, europenii au sfârşit prin a accepta transmiterea de 19 tipuri de date privind toţi călătorii UE care merg în/sau zboară peste SUA. Washingtonul a propus la schimb liberalizarea autorizaţiilor de acces la teritoriul american. Dar, mai ales, datele adunate devin anonime după şase luni, şi sunt stocate timp de cinci ani într-o bază "activă", şi apoi zece ani într-o bază "pasivă".
Spre o conştientizare?
Europenii totuşi nu au reuşit să rezolve o chestiune-cheie: trei dintre cele patru organisme din lume care stochează majoritatea datelor rezervărilor companiilor aeriene sunt situate în SUA şi supuse legilor din această ţară. În caz de probleme, legile europene nu ar avea deci nicio putere asupra lor. Ca şi în cazul PRISM, Uniunea este forţată să recunoască nu numai că este în mod constant rămasă în urmă asupra realităţii, ci şi că posibilităţile sale de acţiune sunt limitate.
În acest moment, ea încearcă să negocieze cu SUA posibilitatea, pentru cetăţenii europeni, de a corecta, prin calea judiciară, datele personale, deţinute de companii private americane, care ar fi greşite. Cetăţenii americani care trăiesc în Europa au deja acest drept.
Dacă Sophie in't Veld, euro-deputat liberal, speră că dezvăluirile despre practicile NSA vor "trezi" europenii şi îi vor obliga să dea dovadă de mai multă exigenţă, un înalt funcţionar din Bruxelles ţine alt discurs: "Acest caz confirmă şi mai mult că SUA sunt lider în materie de antiterorism şi multe state membre nu vor îndrăzni să le pună beţe în roate". Potrivit acestei surse, este de asemenea "foarte puţin îndoielnic" că Marea Britanie şi alte ţări au beneficiat de informaţii obţinute de Prism.
