Ignat Soljeniţîn vorbeşte despre tatăl său cu foarte mare căldură. A fost o persoană caldă şi un familist tolerant, care nu s-ar fi regăsit în imaginea disidentului furios care îi este asociată de multe ori, spune Ignat, citat de pagina de internet a ziarului britanic The Guardian, citat de Mediafax.
"Există ideea că Soljeniţîn era atât de intolerant, încât vedea totul în alb şi negru, dar asta este o prostie. El i-a respins vehement pe cei care au redus arta sau persoana lui la o ecuaţie politică", a continuat fiul laureatului Nobel pentru Literatură, în 1970, pentru romanul "Pavilionul canceroşilor".
Într-un interviu acordat revistei americane Time, Ignat Soljeniţîn, pianist şi dirijor, l-a caracterizat pe tatăl său ca fiind o persoană caldă, care şi-a încurajat fiii să înveţe limba engleză, deoarece locuiau în America, şi i-a îndemnat să îşi urmeze propriile pasiuni, chiar dacă părerile sale personale erau diferite. "Era un om foarte modest", deşi oamenii îl percepeau ca pe "un profet furios şi plin de amărăciune", deoarece "tonul său politic strident a fost incompatibil cu discursul tipic occidental. (...) Apoi, oamenii i-au văzut barba şi l-au asociat cu un profet din Vechiul Testament. Dar acesta a fost un rezultat al timpurilor în care a trăit el. Oamenii nu au înţeles din ce lume venea el", a continuat Ignat Soljeniţîn.
Mai târziu, fiul a povestit că tatăl său s-a retras din societate, din motive care au legătură cu literatura. Scriitorul dorea linişte pentru a se dedica operei sale "The Red Wheel". "Voia să meargă într-un loc liniştit, unde să poată lucra fără întreruperi. Obişnuia să spună că i-ar fi plăcut să îşi permită luxul de a petrece mai mult timp împărtăşind impresii, socializând cu americanii sau călătorind. Ştia totuşi că «The Red Wheel» îi va ocupa fiecare minut din timpul său şi fiecare strop de energie, aşa că a trebuit să facă o alegere", a povestit Ignat.
Scriitorul rus Aleksandr Soljenţîn a decedat la 3 august 2008, la vârsta de 89 de ani, în urma unei insuficienţe cardiace acute. El a jucat un rol istoric, dezvăluind lumii întregi universul inuman al lagărelor sovietice, pe care le-a denumit "Arhipelagul Gulag". Artilerist în timpul celui de-al doilea război mondial, Aleksandr Soljenţîn a fost arestat în 1945 şi condamnat la opt ani de închisoare, pentru că a criticat competenţele de comandant militar ale lui Stalin într-o scrisoare trimisă unui prieten.
Eliberat în 1953, scriitorul a publicat în 1962 povestea unui deţinut din Gulagul sovietic, "O zi din viaţa lui Ivan Denisovici", după ce a primit aprobarea noului lider de la Moscova, Nikita Hruşciov. "Pavilionul Canceroşilor" şi "Primul Cerc" au fost tipărite clandestin, iar în străinătate scriitorul a cunoscut un mare succes. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970, dar, în 1974, regimul de la Moscova i-a retras cetăţenia rusă, expulzându-l din URSS. Aleksandr Soljenţîn a locuit apoi în Germania, Elveţia şi Statele Unite, înainte de a reveni în Rusia, în 1994, după destrămarea URSS.
După întoarcerea în ţara natală, el a criticat Occidentul şi evoluţia Rusiei postsovietice, făcând apel la reîntoarcerea la valorile morale tradiţionale. (Mediafax)