Daca va inchipuiti ca in Siria puteti vorbi romaneste pe strada, linistiti ca nimeni nu va intelege, va inselati amarnic. Pana si la Primaria din Damasc am fost intampinata cu "bine ati venit!", intr-o romana cu usor accent specific Orientului Mijlociu.
Sunt peste 20.000,
s-au si organizat, pentru prima oara, intr-un ONG, o asociatie a absolventilor din Romania. Vorbesc romaneste, pentru ca au studiat la noi. Unii chiar s-au casatorit aici si au dus in Siria romani get-beget. Absolventii de facultati romanesti din Siria erau multi, pe vremea comunismului, dar s-au imputinat mult dupa Revolutie, in special din motive financiare.
MANDRI. Printre ei se numara inclusiv doi actuali ministri (Economiei si Finantelor), care au doctorate pe plaiuri mioritice, dar si seful biroului de presa al Primariei din Damasc, Antoine Char, care are la activ un doctorat la Pitar Mos, intre 1979 si 1982. N-a mai venit in Romania dupa ce si-a incheiat studiile, dar vorbeste bine romaneste si, de altfel, ne-a si intampinat cu "bine ati venit!" la Primarie, unde aveam un interviu cu guvernatorul Damascului. Ne-am conversat despre Romania, careia ii poarta o amintire frumoasa, despre interviul pe care i
l-a luat lui Nicu Ceausescu, in calitatea sa de corespondent al ziarului Al-Baath, despre oameni si
locuri care i-au ramas in inima. Daca in biroul sau n-ar fi intrat diversi colegi, cu varii probleme legate de mersul orasului, as fi uitat ca sunt in Siria.
|
GAZDA. Antoine Char, omul care mediaza intre presa si Primaria Damascului |
AFINITATI. Nu stiu cine pe cine a "copiat". Dar am constatat ca, la multe capitole, ne asemanam enorm cu sirienii. Ospitalitate, agitatie, femei frumoase, cultul spagii, imagine proasta "afara". Intre noi si ei insa, exista un munte de arome si de culori pe care nu cred ca vom fi in stare sa-l cucerim vreodata. Intre sarmalele cu mamaliguta si celebrele humus, falafel, fatouche, labneh, taboule, kebab, al-Ouzi, adas, baclava sau cataif si cate si mai cate este o diferenta numerica evident in defavoarea noastra.
LINISTITOR. Si mai e ceva, poate mai important ca orice: se spune ca Siria este printre primele zece tari ale lumii la capitolul siguranta. Nu stiu cat de linistiti ne putem plimba noaptea prin Bucuresti, dar stiu ca prin Damasc n-am avut nici o problema. Si nu numai acolo, pentru ca era capitala.
AVERTISMENT. Orice potential turist in aceasta tara trebuie avertizat insa ca i-ar fi recomandata cel putin o cura de slabire, daca nu o greva a foamei prelungita, inaintea excursiei. Nici o exagerare, mai ales daca nimereste acolo in perioada Ramazanului, cand si privirile aruncate meselor pline de bunatati ar putea dauna grav siluetei.
LUMEA PARFUMURILOR. Miresmele orientale nu razbat doar din farfuria sau din ceasca de cafea cu cardamon, ci si din multitudinea de tarabe din bazar unde se comercializeaza parfumurile. Concentrate, uleioase, groase, grele sau usoare, orientale sau copii ale produselor marilor
case occidentale, sunt deja traditie. Producerea parfumurilor este o meserie mostenita din tata in fiu, avand deja nume consacrate pe piata, cum ar fi acela al familiei Al-Masri.
|
ATRACTIE. Fie ca-s baclavale, mirodenii, masline, ceaiuri sau parfumuri, aromele care razbat din bazarele siriene atrag ca un magnet clientela |
TIPICE. E greu sa le imiti produsele, caci se spune ca parfumurile siriene reflecta miresmele tipice regiunii. Fratii Al-Masri isi invata urmasii cum sa le produca si sustin ca exista doua scoli pentru parfumul
sirian: una in Damasc, alta in Alep (al doilea oras ca importanta din tara). Dar, potrivit acestora, scoala damaschina este mai renumita si mai experimentata. Parfumurile damaschine adauga o nota de ierburi salbatice la amestecurile de baza, acestea fiind, de fapt, secretul. Tinerii invatacei sunt obligati, daca se vor experti candva, sa se antreneze pentru a recunoaste diferitele amestecuri de arome si sa diferentieze fara ezitare un parfum de altul. Nu stiu daca este adevarul gol-golut sau nu, dar am auzit ca parfumurile siriene nu contin nici un fel de chimicale.