Belgrădenii, care au experienţa sutelor de mii de refugiaţi din cauza războaielor sângeroase din timpul destrămării fostei Iugoslavii în anii 1990, i-au primit cu braţele deschise pe miile de imigranţi din Orientul Mijlociu care trec prin capitala sârbă spre Europa de Vest, organizând colecte de ajutor constând în alimente, medicamente, apă şi îmbrăcăminte, scrie miercuri într-un comentariu agenţia France Presse.
Municipalitatea a deschis un centru de informare, de asistenţă medicală şi de consiliere psihologică ce funcţionează în trei limbi: arabă, urdu şi farsi.
Bulversat după întâlnirea sa cu o familie de sirieni într-un parc, Gordan Paunovic s-a decis să acţioneze, ca foarte mulţi dintre concetăţenii săi, care, marcaţi de conflictele din fosta Iugoslavie, au sărit în ajutorul miilor de imigranţi aflaţi în trecere spre Europa de Vest.
''N-am dormit toată noaptea, ar fi trebuit să-i invit la mine, să le propun să facă un duş ?'', se întreba Paunovic, un celebru DJ de muzică tehno, după care s-a decis să se întoarcă în parc a doua zi, însoţit de soţia sa Susanne Simon-Paunovic, profesoară de germană.
''Am adus o faţă de masă şi un meniu adevărat, nu fast-food în plastic, ci ceva care să le amintească de masa adevărată în familie. Am mâncat în familie, ca prieteni'', a povestit Paunovic.
Gestul său nu este decât unul dintre primele ale unei serii de acte de solidaritate de care capitala sârbă a dat dovadă în ultimele săptămâni faţă de miile de imigranţi în trecere spre o destinaţie unde ei speră să aibă o viaţă mai bună.
''Oamenii ne aduc fără întrerupere îmbrăcăminte, hrană, chiar şi bani. Se joacă cu copiii noştri ajutându-i să uite un moment de ororile pe care noi le-am îndurat'', a declarat Hiba (28 de ani), originară din Siria.
Ea călătoreşte cu sora sa şi cu cei trei nepoţi ai săi spre Germania, unde trăiesc deja doi fraţi ai săi. De profesie juristă, Hiba speră, după ce se va instala, să-şi aducă soţul şi cei doi copii ai săi rămaşi în Damasc.
''După coşmarul trăit timp de trei zile la frontiera Macedoniei, unde poliţia ne-a bătut, ne simţim bineveniţi în Serbia. Când am intrat aici poliţia le-a împărţit jucării copiilor'', a spus ea.
Sute de imigranţi sirieni stau în parcurile învecinate cu gara din Belgrad, instalaţi pe gazon. Unii şi-au ridicat corturile, alţii îşi fac toaleta în mod rudimentar sau se răcoresc la rarele robinete cu apă potabilă. Copii de toate vârstele se apropie de belgrădeni care le oferă dulciuri. De aici, ei îşi vor continua periplul spre nord şi la frontiera cu Ungaria.
Reţelele de socializare sârbe au avut un rol deloc neglijabil în mobilizarea şi sensibilizarea populaţiei.
''Amintirile despre război au contribuit la trezirea empatiei la oamenii de aici. Toţi se străduiesc să ajute cum pot'', a afirmat d-na Simon-Paunovic. ''Când m-am dus la piaţă să cumpăr fructe pentru refugiaţi, vânzătorii au mai pus un kilogram sau două gratis când au auzit că sunt pentru ei'', a mai spus ea.
Dar, mai mult decât ajutorul material, timpul acordat acestor oameni nefericiţi este cel care are cea mai mai mare importanţă, este ea de părere. ''Ceea ce le sporeşte demnitatea este să te aşezi şi să mănânci cu ei, să petreci un timp cu ei, de aceasta au ei cea mai mare nevoie, este o formă de normalitate'', a subliniat Susanne Simon-Paunovic.
''Mesajele de mulţumire pe care ei le trimit după ce au sosit într-un port sigur n-au preţ'', a afirmat dna Simon-Paunovic, rezidentă germană, care le dă lecţii de limbă germană unor copii sirieni în tranzit şi care desenează cu ei.
Dar nu toţi dau dovadă de acelaşi entuziasm faţă de refugiaţi. Jelena Milic, care le acordă asistenţă refugiaţilor, a povestit că a primit mesaje xenofobe şi de ură, chiar ameninţări din cauza ajutorului pe care ea îl acordă imigranţilor.
Grupuri şi partide politice de extrema dreaptă au făcut chiar apel la ridicarea unui gard la frontiera Serbiei cu Macedonia, asemănător celui pe care Ungaria a decis să-l ridice pentru a-i împiedica pe imigranţi să intre pe teritoriul său.