Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Retorica pe tema extinderii războiului se învârte în jurul a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă acest întreg lanț de piese de domino s-ar prăbuși, iar cea mai frecventă predicție este aceea că Israelul ar pierde într-un război pe mai multe fronturi, dacă nu ar interveni forțele americane.
Există însă și un alt scenariu, pe care cei mai mulți dintre analiști nu îl iau în calcul. Este vorba despre unul dintre cele mai mari „secrete la vedere” în privința proliferării armamentului: Israelul are un arsenal nuclear și îl dezvoltă încă de la sfârșitul anilor ’50.
În acest context, un război arabo-israelian pe mai multe fronturi, cu o eventuală încălcare a frontierei statului evreu, ar putea fi scuza de care autoritățile de la Ierusalim ar avea nevoie pentru utilizarea armei nucleare.
Evidența nerostită
În 1958, administrația Eisenhower a descoperit un reactor nuclear secret în deșertul israelian Negev, care era ascuns sub forma unei fabrici de textile.
Cunoscut și sub numele de situl nuclear Dimona, reactorul a fost construit cu ajutorul Franței și a utilizat apă grea cumpărată din Norvegia, printr-un acord intermediat de guvernul britanic. Proiectul a fost conceput pentru experimente cu plutoniu, în vederea utilizării acestuia la armele nucleare.
O evaluare specială a serviciilor americane de informații (SNIE 100-8-60, din 8 decembrie 1960) a stabilit în mod oficial faptul că „Israelul este angajat în construcția unui complex de reactoare nucleare în Negev, în apropiere de Beersheba”, iar „producția de plutoniu pentru arme este cel puțin unul dintre scopurile majore ale acestui efort”.
SNIE a mai estimat că „Israelul va produce o parte din plutoniu de calitate pentru arme în 1963-1964 și, posibil, încă din 1962”. O parte semnificativă a raportului SNIE încă este clasificată.
În prezent, administrația de la Washington bănuiește că arsenalul nuclear israelian include sute de focoase nucleare, capabile să fie folosite prin mai multe metode.
Printre acestea se numără bombe gravitaționale aruncate din avioane F-16, rachete de croazieră lansate de pe platforme mobile și chiar submarine cu rachete de croazieră modificate.
Interesant este faptul că Israelul tocmai a lansat în această vară o nouă clasă mare de submarine, numită „DolphinI/II”. Acestea par să transporte rachete mult mai mari decât submarinele anterioare și ar putea avea capacitatea de transport și de lansare a unor arme nucleare capabile să lovească aproape oriunde în lume.
Factor de descurajare
Cea mai probabilă utilizare a armelor nucleare de către Israel ar fi totuși ca mijloc de descurajare a unui război mai amplu.
Acordul internațional pe care Israelul îl respectă prevede ca statul evreu să nu fie prima națiune din Orientul Mijlociu care „introduce” astfel de arme. Cuvântul „introdus” este interpretat însă în sens foarte larg, deoarece Israelul nu recunoaște niciodată în mod oficial că are arme nucleare, pentru a nu stimula astfel o cursă a înarmării.
Pe de altă parte, o armă de descurajare nu este un factor de descurajare dacă inamicii tăi nu știu că o ai. Acest concept ar putea explica de ce oficialii israelieni au dat de înțeles, în trecut, că dispun de arme nucleare, numindu-le „alte capacități” în discuțiile privind apărarea statului evreu.
Utilizarea armelor nucleare este însă o cu totul altă problemă. Potrivit mai multor declarații beligerante, s-ar părea că o serie de state arabe sunt pregătite să intre într-un război direct cu Israelul, așteptând doar ca statul evreu să trimită în Gaza o forță terestră masivă.
Aceste guverne par să fi uitat că Israelul dispune de arme nucleare sau, poate, nu cred că statul evreu ar îndrăzni să le folosească. Iar asta se poate dovedi o presupunere periculoasă.
Fostul prim-ministru israelian, Yair Lapid, a remarcat anul trecut, într-o discuție despre apărare, că țara sa dispune de „alte capacități”:
„Arena operațională din domul invizibil de deasupra noastră este construită pe capacități defensive și capacități ofensive, precum și pe ceea ce mass-media străine tind să numească «alte capacități». Aceste «alte capacități» ne țin în viață și ne vor ține în viață, atât timp cât noi și copiii noștri suntem aici!”.
Cu alte cuvinte, Israelul intenționează să își folosească capacitățile nucleare în cazul în care națiunea sa ar fi amenințată.
Din punct de vedere strategic, Israelul este bine plasat pentru a folosi arme nucleare, având în vedere că toți inamicii săi se află la est sau la nord de statul său. Altfel spus, Israelul nu ar trebui să se îngrijoreze că ar suferi din cauza precipitațiilor radioactive produse de propriile arme.
Aceste precipitații ar putea afecta însă națiuni precum Irak și Iran, dându-le astfel un imbold pentru a se alătura războiului. Evident, acest lucru ar avea implicații de anvergură și pentru restul lumii, inclusiv o escaladare a tensiunilor cu puteri nucleare precum Rusia și China.
Adevărata întrebare nu este „dacă” Israelul ar folosi arme nucleare, ci în ce condiții? Cât de gravă trebuie să devină situația înainte de declanșarea unui răspuns nuclear?
Având în vedere retorica liderilor israelieni în materie de apărare, nu ar fi nevoie de prea mult. Un război pe mai multe fronturi care să ducă la o încălcare necontrolată a frontierei Israelului ar putea fi singura scuză de care țara are nevoie.
