Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Liderul de la Kremlin se află pe cai mari înaintea discuțiilor decisive dintre SUA și Rusia, care au loc astăzi în Arabia Saudită pe tema încheierii războiului din Ucraina.
În ultimele zile, administrația Trump a pus capăt izolării internaționale a președintelui rus, a zdruncinat unitatea occidentală în privința conflictului militar și a ridicat un mare semn de întrebare asupra disponibilității noii conduceri de la Washington de a apăra Europa, marcând o schimbare șocantă în favoarea lui Putin, concomitent cu o distanțare majoră față de aliații tradiționali ai Americii.
Printr-o avalanșă de declarații agresive rostite cu ocazia primelor vizite oficiale în Europa, consilierii lui Trump au alimentat, de asemenea, temerile că președintele american va accepta aproape orice înțelegere cu Putin, chiar dacă aceasta ar fi una proastă pentru Ucraina și, implicit, în defavoarea unui continent ale cărui frontiere sunt din nou amenințate de expansionismul rusesc.
Semnalele conform cărora SUA și-ar putea exclude partenerii europeni de la negocierile de pace privind Ucraina - în pofida faptului că administrația Trump le-a cerut acestora să ofere garanții de securitate și trupe ca parte a oricărui acord pentru a pune capăt războiului - au declanșat, de asemenea, alarma în capitalele de pe bătrânul continent.
Franța i-a convocat de altfel, la începutul săptămânii, pe principalii lideri europeni, la o reuniune de urgență organizată la Paris.
Trump a stârnit, de asemenea, temeri că Ucraina însăși nu va face parte din discuțiile esențiale pentru supraviețuirea sa ca națiune, după ce teritoriul național i-a fost invadat de către ruși.
Citește pe Antena3.ro
Pozițiile contradictorii ale Casei Albe
Donald Trump a menționat, duminică, perspectiva unei întâlniri cu Putin „foarte curând”. „Mergem înainte. Încercăm să ajungem la o pace cu Rusia și Ucraina și lucrăm din greu la acest lucru.”, a declarat el.
După ce președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a avertizat la emisiunea „Meet the Press”, de la NBC, că „nu va accepta, niciodată, nicio decizie între Statele Unite și Rusia în privința Ucrainei”, Trump a dat o asigurare vagă că și liderul de la Kiev va fi „implicat” în ajungerea la o înțelegere.
Șeful diplomației americane, Marco Rubio, consilierul prezidențial pentru securitate națională, Mike Waltz, și emisarul special pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, vor conduce delegația SUA la discuțiile găzduite de saudiți, care sunt extrem de apropiați atât de Moscova, cât și de echipa Trump.
Rubio a catalogat întâlnirea drept o continuare a convorbirii telefonice avute de Trump cu Putin, săptămâna trecută.
„Următoarele câteva săptămâni și zile vor determina dacă această convorbire este serioasă sau nu.”, a declarat el, duminică, la emisiunea „Face the Nation”, de la CBS. „La urma urmei, un apel telefonic nu face pace și nu rezolvă un război atât de complex ca acesta.”, a adăugat el.
Rubio a contrazis, de asemenea, comentariile emisarului american pentru Ucraina, Keith Kellogg, care declara, sâmbătă, că, deși Kievul ar fi implicat în negocierile de pace, națiunile europene nu ar lua parte la acestea.
„Dacă vor fi negocieri reale - deși nu am ajuns încă acolo - dar dacă se va întâmpla asta, Ucraina va trebui să fie implicată, pentru că ei sunt cei care au fost invadați, iar europenii vor trebui să fie implicați, la rândul lor, deoarece au impus sancțiuni contra lui Putin și a Rusiei și au contribuit, de asemenea, la tot acest efort.”, a declarat Rubio.
Evoluția de până acum a poziției SUA față de acordul de pace inițiat de Casa Albă arată că, de multe ori, reacțiile exagerate față de retorica inițială a lui Trump și a subordonaților săi, înainte ca fondul pozițiilor Washingtonului să fie fixat, nu sunt întotdeauna cea mai înțeleaptă evaluare.
În ultimă instanță, fără decizia noului președinte american de a stabili o legătură cu Putin, ar exista foarte puține speranțe de a pune capăt unui război sângeros în lunile următoare.
De asemenea, se pare că Ucraina și statele europene dispun încă de o marjă substanțială de manevră pentru a modela negocieri, care pot avea un succes deplin numai cu sprijinul lor.
Îngrijorările și criticile europenilor
Ministrul polonez de Externe, Radek Sikorski, declara la München, la sfârșitul săptămânii trecute, că, în opinia sa, convorbirea lui Trump cu Putin a fost o greșeală, deoarece șeful Casei Albe i-a „dat dreptate” liderului rus și a dat o grea lovitură moralului ucrainenilor.
Cu toate acestea, Sikorski a adăugat: „Din moment ce președintele Trump spune că, în cadrul unui acord, vor trebui să existe trupe europene, va trebui să ni se ceară să le furnizăm, deci, mai devreme sau mai târziu, va trebui să fim implicați.”.
Cu toate acestea, mesajele amestecate venite din partea administrației americane alimentează îngrijorările că Trump va fi de acord cu o înțelegere care validează invazia ilegală a Rusiei și va impune apoi Kievului termenii unui astfel de aranjament stabilit cu Putin.
Deși majoritatea oficialităților și a specialiștilor în materie de politică externă s-au resemnat cu faptul că Ucraina nu va primi înapoi teritoriile confiscate de către Rusia, Trump a fost criticat deoarece ar fi irosit pârghii importante de constrângere a Moscovei, în convorbirea telefonică avută cu liderul rus.
Aceleași critici le-a primit și secretarul Apărării, Pete Hegseth, care a declarat că un acord de pace nu va include o eventuală aderare a Ucrainei la NATO și nici o implicare a trupelor americane de menținere a păcii.
Ulterior, unele dintre aceste declarații au fost atenuate de Hegseth, precum și de către alți oficiali ai administrației de la Washington.
Îngrijorările europenilor au fost exacerbate, săptămâna trecută, de încercarea lui Trump de a-l reabilita complet pe Putin, considerat de către majoritatea statelor occidentale un criminal de război deja acuzat. Șeful Casei Albe a promovat, de altfel, pozițiile de politică externă ale Rusiei, mai degrabă decât pe cele ale Occidentului.
Spre exemplu, președintele american a dat senzația că este de acord cu raționamentele lui Putin pentru invazia din Ucraina și a solicitat revenirea Rusiei în grupul G8 al națiunilor industrializate, după ce Moscova fusese dată afară din cauza anexării Crimeei, în 2014.
Refuzul lui Trump de a se coordona cu Europa - strategie utilizată în permanență de către administrația anterioară în privința Ucrainei -, precum și absența negociatorilor Kievului de la discuțiile din Arabia Saudită au părut, de asemenea, să slăbească serios poziția de negociere a Occidentului.
Este foarte probabil ca oficialii europeni să fie mult mai înțelegători față de opiniile Ucrainei decât Trump și, prin urmare, dacă aceștia lipsesc de la orice negocieri de amploare, poziția lui Zelenski să fie diminuată serios.
Un atac dur la adresa democrației europene din partea vicepreședintelui JD Vance la Conferința de securitate de la Munchen, precum și decizia acestuia de a se întâlni cu liderul partidului de extremă dreapta antiimigrație AfD, cu doar câteva zile înainte de alegerile din Germania, i-au inflamat între timp serios pe liderii europeni.
Discursul lui Vance a fost un semn clar al intenției administrației Trump de a promova multe dintre mișcările populiste, care evocă ecouri întunecate pe un continent distrus de două ori de război în secolul XX.
Iar avertismentul tranșant al lui Hegseth de la Bruxelles, de săptămâna trecută, conform căruia europenii trebuie să „își asume responsabilitatea securității convenționale pe continent”, a fost considerat de mulți drept un semn al reticenței lui Trump față de NATO și față de umbrela de securitate oferită de alianța transatlantică.
Toate aceste poziții controversate au avut, fără îndoială, darul de a-l încuraja pe Putin, deoarece sugerează că statutul său de paria internațional a luat sfârșit și, în același timp, că poate încheia o înțelegere în privința Ucrainei, care ar consolida câștigurile teritoriale ale Rusiei.
Diviziunile pe care Trump le-a deschis în interiorul NATO duc astfel la îndeplinirea unuia dintre cele mai importante obiective de politică externă ale Rusiei.
Europa se repliază
Criza în relațiile transatlantice l-a determinat pe președintele francez, Emmanuel Macron, să convoace ieri o reuniune informală cu liderii Germaniei, Marii Britanii, Italiei, Poloniei, Spaniei, Olandei și Danemarcei, precum și cu șefii Consiliului European, Comisiei Europene și secretarului general al NATO.
Deși ostilitatea lui Trump față de cele opt decenii de politică de securitate de după cel de-Al Doilea Război Mondial constituie o schimbare uimitoare în politica SUA și un semn al antipatiei sale față de obiectivele internaționaliste, Europa s-a plasat, la rândul ei, de-a lungul timpului, într-o postură de vulnerabilitate față de curentele mai izolaționiste din politica SUA, care au făcut mult timp parte din ADN-ul Americii.
Anii în care bugetele de apărare au fost reduse la minim au făcut ca majoritatea membrilor europeni ai NATO să fie slab pregătiți pentru o eventuală misiune de a apăra Europa și, implicit, pentru rolul dominant pe care îl solicită acum administrația Trump din partea lor
Creșterea rapidă a cheltuielilor de apărare va duce în mod automat la alegeri dureroase în rândul unor lideri care se luptă deja să finanțeze state cu rol central în asigurarea protecției sociale, dar care înregistrează creșteri economice scăzute.
În acest context, există deja suficiente indicii că poziția dură a administrației Trump i-a pus serios la lucru pe liderii europeni, care încearcă acum să îl impresioneze pe președintele american.
Spre exemplu, șeful guvernului de la Londra, Keir Starmer, care intenționează să se întâlnească cu Trump în zilele următoare, a declarat că este dispus să trimită trupe britanice în Ucraina, în cadrul unui acord de pace.
Într-un material publicat ieri în „The Daily Telegraph”, Starmer a mai precizat că națiunile europene „trebuie să crească cheltuielile de apărare și să își asume un rol mai important în NATO”. El a adăugat, însă, că sprijinul SUA va rămâne esențial pentru garantarea păcii.
