Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei (EASA) pregăteşte o serie de iniţiative de îmbunătăţire a siguranţei zborurilor, care să permită o localizare imediată a avioanelor în caz de prăbuşire. În acest sens, în viitorul apropiat, EASA nu va mai permite decolarea de pe aeroporturile din Europa a avioanelor care nu sunt echipate cu un sistem îmbunătăţit de localizare după prăbuşire. Din 2019, toate avioanele vor fi echipate cu un nou tip de transponder subacvatic, iar cutiile negre ale avionului vor înregistra până la 15 ore date privind zborul şi “zgomotul” din cabină.
Reacţie la accidentul Air France
Conform Die Welt, EASA a finalizat un catalog de măsuri care să permită localizarea imediată a unui avion chiar şi în cazul prăbuşirii în mare. “Catalogul pare o reacţie rapidă a EASA la dispariţia fără urmă a Boeingului 777 cu 239 de persoane la bord, aparţinând Malaysia Airlines. Mai ales că acesta a mai zburat 7 ore după dispariţia de pe radar şi se presupune că s-ar fi prăbuşit în Oceanul Indian. În realitate, noul catalog este răspunsul EASA la prăbuşirea avionului Airbus al companiei Air France în Oceanul Atlantic, în 2009. A durat aproape doi ani până când cutiile negre au fost localizate la 4000 de metri adâncime”, subliniază jurnaliştii de la Die Welt.
Mai multă siguranţă
Autoritatea Aviatică din Franţa, BEA, a solicitat în 2010 măsuri rapide în cazul prăbuşirilor în ocean. Printre recomandări, s-a aflat instalarea unei “Online Blackbox”, o cutie neagră care să transmită în timp real datele zborului către staţiile de sol. Din motive tehnice, s-a întârziat adoptarea acestei recomandări. EASA specifică în noul catalog ca şi zgomotul din cabina piloţilor să fie transmis în timp real staţiilor de sol. Noul transponder pentru cazuri de urgenţe va fi mai eficient, robust şi rezistent la contactul cu apă. Semnalul acestuia va putea fi recepţionat chiar şi la mari adâncimi în apă. Acestea urmează să emită un semnal timp de 90 de zile, nu doar 30 cum sunt proiectate acum. “În foarte multe cazuri, semnalul a dispărut înaintea de a putea fi localizat”, se arata in raportul EASA, citat de Die Welt.
Mai multe măsuri
Cât priveşte cutia neagră care înregistrează fiecare zgomot din cabina piloţilor (Cockpit Voicerecorder), acesta urmează să înregistreze şi să stocheze date timp de două ore, în loc de doar 30 de minute cum este proiectat acum. În cazul zborurilor lungi, acesta va înregistra şi stoca datele timp de 15 ore. EASA notează că, la înregistrările de doar 30 de minute, de foarte multe ori s-au pierdut pasaje esenţiale pentru elucidarea motivelor care au dus producerea accidentului. Agenţia Europeană va impune şi instalarea unui transponder pentru cazuri de urgenţă care să se activeze imediat ce se declanşează o situaţie de urgenţă în avion şi nu doar în momentul impactului cu solul.
“Măsurile sunt menite să elimine definitiv cazurile de avioane dispărute sau cele în care datele înregistrate au fost pierdute. Nu doar rudele pasagerilor, ci şi firmele de asigurări, avocaţi, constructorii de avioane, companiile aeriene, autorităţile aviatice şi de stat sunt direct interesate de aceste lucruri. Cifrele estimative în cazul unei prăbuşiri se ridica la ordinul sutelor de milioane de euro pentru firmele de asigurări. Doar căutările după avionul Air France în Oceanul Atlantic au costat cel puţin 25 de milioane de euro”, scriu jurnaliştii germani. Catalogul final al EASA va fi publicat abia în vara lui 2016.
Măsuri tardive?
Chiar şi aşa, experţii americani consideră că măsurile sunt tardive. Singura soluţie viabilă este implementarea unui sistem de supraveghere din satelit a pământului şi a întregului spaţiu aerian. Astfel, s-ar putea înregistra permanent poziţiile avioanelor deasupra oceanelor, acolo unde nu există radar de sol. Americanii recomandă deja echiparea avioanelor cu noul transponder ASD-B care semnalizează în fiecare secundă poziţia sa. “Este veche concurenţa dintre Europa şi SUA pentru implementarea unui sistem de supraveghere din spaţiu. Acestea sunt blocate încă de probleme precum ce tehnică să fie folosită şi ce sateliţi să fie destinaţi în acest scop. În acest sens, un rol esenţial la nivel european îl joacă concernul francez Thales, care propune sistemul Sparte Airbus Defence and Space. Replica americană vine din partea companiei Aireon, aparţinând sistemului de comunicaţii prin satelit Iridium. Decizia este aproape finală. Va exista un astfel de sistem. În 2015, satelitul va recepţiona din spaţiu semnalul avioanelor, iar din 2017 va fi dat în folosinţă un sistem complet de supraveghere a pământului şi a întregului spaţiu aerian. Prelucrarea datelor va aduce companiei Aireon încasări anuale de zeci de milioane de euro”, mai scrie Die Welt.
Dispărut de 9 zile
Avionul care efectua cursa MH370 a decolat la 8 martie din Kuala Lumpur în direcţia Beijing şi a dispărut de pe ecranele radar după circa 40 de minute de la decolare. Avionul transporta 227 de pasageri, printre care şapte minori, şi echipajul, format din 12 persoane. Ultimul semnal ar fi fost recepţionat de un satelit la aproape şapte ore după ce aeronava a ieşit de pe ecranele sistemului civil de control al traficului aerian, notează Sky News. Poliţia anchetează de asemenea stafful de la sol al aeroportului şi şi-a intensificat verificările asupra celor doi piloţi, inclusiv prin examinarea unui simulator de zbor confiscat la locuinţa căpitanului. Sistemele de transmisie a datelor avionului Boeing 777 'au fost dezactivate' chiar înainte de a ajunge deasupra coastei de est a peninsulei Malaezia, dar contactele prin satelit au existat timp de aproximativ şapte ore după dispariţia avionului de pe ecranele radarelor civile.