Cine omoară ştirea? La Belgrad se caută răspunsuri

Să fii la Belgrad şI apoi să cugeţi: oare sfîrşitul presei scrise se apropie? Oare profitul omoară ştirea? Oare noile media sînt oportunităţi sau ameninţări? Aceasta ar fi ideea pe care s-a clădit evenimentul: toată "crema” presei mondiale, afiliată Institutului Internaţional de Presă (IPI), dar şi South East European Media Organisation (SEEMO), s-a reunit la Belgrad, pentru cel de-al 57-lea Congres Internaşional şi cea de-a 57-a Adunare Generală a IPI.

Corespondenţă din Belgrad
Să fii la Belgrad şI apoi să cugeţi: oare sfîrşitul presei scrise se apropie? Oare profitul omoară ştirea? Oare noile media sînt oportunităţi sau ameninţări? Aceasta ar fi ideea pe care s-a clădit evenimentul: toată "crema” presei mondiale, afiliată Institutului Internaţional de Presă (IPI), dar şi South East European Media Organisation (SEEMO), s-a reunit la Belgrad, pentru cel de-al 57-lea Congres Internaşional şi cea de-a 57-a Adunare Generală a IPI.

ÎN NUMELE SCHIMBARII. De ce Belgrad? Pentru că IPI şi-a propus, încă de la înfiinţare, să organizeze congresele sale în ţări în care schimbarea este cuvîntul-cheie, desigur, nu fără a ocoli statele membre ale organizaţiei. Dar IPI a fost în Germania, cînd cădea Zidul Berlinului, a fost în Africa de Sud, în timpul primelor alegeri democratice după abolirea apartheitului în 1994, a fost în Rusia lui 1998. De duminică este la Belgrad, oraşul care a fost cel mai adesea distrus faţă de oricare alt oraş al Europei. Capitala unui stat care încă îşi mai îngrijeşte rănile, în care devastările recente sînt încă vizibile în centrul său.

CA O PASARE PHOENIX. Cu toate astea, Belgradul a avut şi va avea întotdeauna puterea fantastică de a se ridica şi de a se reclădi, într-o incredibilă varietate de stiluri. Nu degeaba, după un mileniu încărcat de adrenalină şi o istorie mai mult dificilă decăt lină, Belgradul a fost nominalizat recent drept "Oraşul viitorului în Sudul Europei”.

O OPERAŢIUNE DE ŞARM ŞI PUBLIC RELATIONS. Şi nu fără eforturi. Conştiente de pierderile enorme suferite, nu numai în vieţi omeneşti, ci şi materiale, autorităţile Serbiei de azi fac toate eforturile posibile pentru a reintra pe un făgaş al normalităţii, pentru a-şi afirma vocaţia europeană şi dorinţa de a atrage cît mai mulţi investitori străini, dar şi turişti. Recenta desfăşurare aici a competiţiei internaţionale a Eurovisionului a fost un prilej pentru sîrbi de a demonstra că-şi revin din propria cenuşă. Zeci de broşuri cu principalele zone de atracţie ale Belgradului şi ale principalelor oraşse ale Serbiei, mape de presă, mici atenţii oferite gazetarilor adunaţi aici din toate colţurile lumii, hărţi, excursii organizate pentru însoţitorii jurnaliştilor participanţi la dezbateri, o armată de ghizi şi organizatori se străduiesc să-i facă pe invitaţi să se simtă cît mai răsfăţaţi la Belgrad.

Mă întreb de cel puţin 10 ori pe zi ce ar însemna desfăşurarea unui congres al IPI la Bucureşti. Ce probleme ar fi cu sonorizarea în sală, cum ar funcţiona centrul de presă, de cît Internet wireless s-ar bucura ziariştii şi unde, în ce hoteluri ar fi cazaţi, fără ca organizatorii români să-şi dea ochii peste cap că au cheltuit prea mult cu "nişste ziarişti, şi aşa mincinoşi” şi aşa mai departe. La capitolul acesta România ar avea nevoie de cursuri de public relations la nivel naţional, dacă aşa a fost să fie, să nu ne fi născut cu PR-ul în sînge.

TEME DE GÎNDIRE. O relatare de la un congres al presei, oricît de internaţional ar fi el, prezintă însă o cotă infimă de interes pentru cititor, adică end user-ul temelor aflate în dezbatere zilele acestea la Belgrad. Dar speranţa că fiecare dintre gazetarii invitaţi a plecat măcar cu un sac de semne de întrebare şi motive de reflecţie este un motiv suficient pentru organizarea impecabilă a evenimentului de la Belgrad.

Presa este într-o continuă schimbare, face faţă unor provocări extraordinare, dublate de presiuni de tot soiul. Fie şi numai dacă e să luăm în calcul recentele evenimente din Birmania, unde noul tip de media a devenit o sursă importantă pentru libertatea de expresie. Inregistrari video, fotografii, sms-uri, bloguri, anunţuri ţn reţelele sociale mondiale precum Facebook sau updatări ale enciclopediei online Wikipaedia au circulat în întreaga lume şi au dezvăluit demonstraţiile care aveau loc în Birmania contra dictaturii militare din această ţară, pînă în momentul în care dictatura militară, recunoscînd puterea mass-media, a tăiat accesul la Internet.

De cealaltă parte, în Europa, ca şi în alte părţi ale lumii, ziarele se află sub o presiune în creştere, nu numai din cauza Internetului, ci şi din cauza solicitărilor tot mai mari de sporire a profitului din partea patronatelor, în defavoarea calităţii. Unii spun că aici se joacă nu doar viitorul presei scrise înseşi, ci şi al informaşiei. Directori de gazete, dar şi proprietari cu tradiţie de mijloace de informare în masă şi-au prezentat la Belgrad punctele de vedere în acest sens, provocînd dezbateri îndelungate, ale căror concluzii le va trage viitorul. Pesimiştii dau ca moartă sigur presa scrisă, în viitorul cît mai apropiat. Optimiştii spun că, atît timp cît la marile restaurante încă mai beneficiezi de şervete din pînză de Damasc, şi nu doar de şerveţele din hîrtie, aşa şi "luxul” lecturării unui ziar – fie el şi modernizat, cu titluri cu font mare şi abundenţă de imagine – va dăinui. Şi totuşi, întrebarea rămîne: cît profit este un profit suficient pentru a nu ucide ştirea?

• Foto: Bogdan Constantinoiu