Comunitatea Amish - 2006, SUA: Viata ca in Evul Mediu

SUA, secolul al XXI-lea, Pennsylvania. Zeci de mii de oameni traiesc izolati in conditiile secolului al XVIII-lea. Fara electricitate, fara gaz metan, fara canalizare. Comunitatea Amish. Se nasc pentru credinta, mor pentru viata vesnica. SUA, secolul al XXI-lea, Pennsylvania. Zeci de mii de oameni traiesc izolati in conditiile secolului al XVIII-lea. Fara electricitate, fara gaz metan, fara canalizare. Comunitatea Amish. Se nasc pentru credinta, mor pentru viata vesnica.

Conduc carute trase de cai si ara cu plugul. Isi construiesc singuri casele, fara macarale. Nu merg la spital si nu vor sa auda de doctor. Pana de curand, si-au adus copiii pe lume in batatura, mositi de babe hade. Viata e o eterna lupta impotriva civilizatiei si confortului ei. E un stil de viata pentru care lupta si sufera. Sunt fericiti doar cand privesc spre cer, sperand ca acolo, in Rai, vor afla odihna sufletului. Comunitatea Amish. Haituiti si persecutati de europeni, au parasit batranul continent la inceputul anilor 1700. S-au aciuat, in majoritate, in Canada si SUA. Aici au prins radacini adanci in terenul fertil si au inceput o noua lupta.

Amish-ul nu se jura si nu crede in violenta. Daca-l pocnesti peste obraz, ti-l ofera si pe celalalt. Nu crede in botezul pruncului. Doar adultii trec prin apa sfanta, inaintea cununiei si numai dupa ce-au marturisit pacatele.

In localitatea Volant, o asezare cat sa tina cateva sufletele de Amish, duminica e pustie. Nici aerul nu misca. "E zi de odihna", explica proprietara motelului din zona. "Sunt la biserica. Astazi, nici cainii nu dau din coada". Nu au biserica. Alaiul se aduna ad-hoc, in cate-o casa, unde se tine ceremonialul religios.

Pornesc sa-i caut, cu motorul in surdina, cat sa nu sune mai tare decat torsul matei. A fost suficient, pentru ca, o data ce-am dat peste muntele de sarete, ii vad. Din casa, din josul geamurilor ochioase cu perdele date indarat, ca sa intre lumina, se itesc multime de capete. Copii blonzi si bretonati, femei cu bonete albe, speriate ca de diavol si barbati barbosi chilugi de mustata. Nu poarta par sub nas, pentru ca e imaginea militarului. Cum scot aparatul sa-i prind in poza, dispar toti, parca inghititi de podele.

ALEGERE GREA. Comunitatea Amish va trebui sa se ofere lumii pentru a supravietui

UMILINTA. Nu se lasa fotografiati, pentru ca e dovada vanitatii si mandriei. Femeile nu au voie sa foloseasca bijuterii, deodorant si nu-si tund parul niciodata. Poarta haine fabricate in casa, din materiale inchise la culoare, fara imprimeuri. Dar, uneori, printre rufele intinse la soare, mai zaresti cate o lenjerie intima colorata sau cu inimioare.

Familia are structura patriarhala, desi responsabilitatile se impart pe din doua. Daca a gresit, femeia va fi pedepsita de comunitate: i se interzice sa ia masa cu sotul ei, nu are voie sa doarma in pat cu el si nici macar sa-i vorbeasca. Chinul poate dura doua saptamani sau pana cand comunitatea decide ca biata si-a ispasit necazul. Ele au grija de copii, de casa si de animale. Dar chinul cel mai crunt il indura cand ii vine sorocul. Multe dintre tinerele Amish au murit cu zile din cauza conditiilor neigienice in care sunt nevoite sa nasca, fara asistenta profesionala. Aici a intervenit statul american si i-a obligat sa-si duca femeile la spital. S-au conformat.

Nu la fel s-a intamplat in cazul invatamantului. Copilul Amish invata opt clase si numai cand nu e de munca la camp. Intr-o singura clasa, de toate varstele, cu un sigur invatator. Statul american le-a acordat autonomie in a-si educa copiii. Dupa opt clase, copilul Amish continua "studiile" acasa. Cu ajutorul unui jurnal noteaza zilnic ceea ce a invatat: "Astazi am facut placinta cu mere, am ajutat la adus apa si am spalat rufe", noteaza o copila de 14 ani. "Joi am inhamat caii si-am impins plugul, cu tata. Vineri am reparat sura", bifeaza un alt pusti. Aceste activitati sunt considerate "scoala".

Femeile in bucatarie, barbatii la camp. Teena, femeie Amish de 54 de ani, arata de 70. E renumita pentru cuverturile pe care le maiestreste si rugurile multicolore pe care le vinde in magazinul ei de bunatati. Trebuie sa supravietuiasca si financiar, mai ales ca singura forma de asigurare sociala pe care o au e "cutia comunitatii", iar banii se epuizeaza pe facturile medicale, precum apa in desert. "E greu cu banii. Si femeile astea nu mai au liniste. In fiecare an, cate un prunc fiecare", spune amar, ea insasi mama a opt. Teena continua in timp ce calculeaza nota de plata cu creionul: "In Lancaster se practica Rumspringa, dar nu la noi. Tinerii nostri se duc in lume si se-apuca de distractie, de baut si de femei. Si ca mai conduc si masini. Pai, cum sa ma apropii de sosea stiind ca ai nostri conduc masini?", spune ea inversunata, incercand sa infirme un ritual. "Rumspringa" e atunci cand tinerii de 17, 18 ani au voie sa plece in lume, s-o experimenteze pentru un an de zile, dupa care decid daca se intorc in comunitate sau nu.

"AFARA". Pizzeria de la iesirea din Volant, loc de adunare pentru tineri

MINUNI. Pizzeria de la iesirea din Volant e "afara" pentru copiii Amish. Aici, tinerii se aduna, fara stirea parintilor, dupa ce termina treburile casei. Cumpara cate o felie de pizza si casca ochii in televizor. Nu stau pe scaun, ci rezemati unul de altul. Dupa jumatate de ora ies afara, schimba cateva vorbe si se intorc in casele lor luminate de opait, in paturile lor cu cearceafuri albe, fara culoare.

O cabina telefonica, la marginea satului, e singurul mijloc de comunicare cu lumea, in caz de urgenta. Singura distractie o reprezinta reuniunea de familie. Cand nu e treaba la camp, iau sareta si se duc in vecinatatea unui aeroport. Stau acolo ore intregi privind avioanele decoland si aterizand. Apoi vin acasa si explica dracovenia.

Comunitatea Amish nu e blocata in timp. Ea se misca, dar cu viteza unui pui de melc. Dar cat vor rezista asa? Chiar daca ei se tin departe de "afara", lumea ii ameninta cu cotropirea. Turistii ii invadeaza in fiecare an. Orasenii cumpara proprietati si-si construiesc o oaza de liniste alaturi de casa Amish. Asa au ajuns sa se invecineze secolul al XVIII-lea cu secolul al XXI-lea.

SUPRAVIETUIRE. E drept, sacrificiile facute pentru conservarea traditiei nu sunt niciodata destule. Iar Dumnezeu stie ca Amishii au facut tot posibilul. Dar se pare insa, ca au ajuns la extrema. Doar Amish cu Amish se poate lua cu verigheta, cand mireasa imbraca rochia de culoare albastra sau rosie. Ori, intr-o comunitate restransa, in care nu sunt primiti cei din afara si care nu practica misiuni de convertire, codul genetic s-a redus drastic. Rezultatul e unul dureros. Endogamia e practic inevitabila. Din aceasta cauza, copiii se nasc cu malformatii fizice si psihice. Doctorii spun ca trebuie luata o decizie, urgent, in acest sens. Parasesc locul trecutului. In departare aud un clic-cloc-clic-cloc! E o sareta - buggie. Imi amintesc ce-mi spusese proprietara motelului: "Se mai schimba si ei. Pentru ca, daca nu o fac, isi pierd copiii. Ieri am avut in gazda doua fete, plecate din comunitatea Amish.

S-au iubit si nu le-au acceptat. Acum au terminat amandoua facultatea si lucreaza. Vin doar pana la motel, arunca o privire spre Volant si pleaca. Comunitatea nu le primeste. Le-a sters. Multi au plecat pentru ca n-au mai indurat conditiile inumane".