Cum a fost “lucrată” România de ţările din Pactul de la Varşovia

Istoricul american dr. Larry L.Watts a prezentat zilele acestea noul său volum , ”Cei Dintâi Vor fi Cei Din Urmă, România şi Sfârşitul Războiului Rece”

Corespondenţă din Washington D.C
Istoricul american dr. Larry L.Watts a prezentat zilele acestea noul său volum istoric experţilor şi analiştilor de politică externă de la Washington. În ”Cei Dintâi Vor fi Cei Din Urmă, România şi Sfârşitul Războiului Rece”, Larry Watts dezvăluie războiul clandestin al ţărilor semnatare ale Pactului de la Varşovia împotriva României, dar în special explică modul în care Statele Unite ale Americii s-au înşelat constant în privinţa intenţiilor României conduse de Nicolae Ceauşescu.

Dr. Watts arată cu noi documente, făcute disponibile publicului larg pe internet, că dintre toate ţările Pactului de la Varşovia, România a fost cel mai apropiat şi de încredere partener al Statelor Unite de dincolo de Cortina de Fier.
Citiţi o discuţie scurtă cu renumitul istoric, aflat între două întâlniri la Washington.

■ Jurnalul Naţional: De ce aţi ales acest titlu pentru carte, domnule Watts?
■ Larry Watts: Titlul acesta a fost ales de Editorul de la RAO. Eu alesesem un titlu în engleză, ”Extorting Peace”, adică ”Șantajând pentru Pace”, dar nu merge prea bine în limba română. Titlul face referire la subiectul principal din cartea mea, faptul că România a fost cel mai apropiat şi de încredere partener, dintre toate ţările Pactului de la Varşovia, pentru Statele Unite, inclusiv pe timpul a 25 de ani din Războiul Rece. Doar în ultimii 5 ani, începând cu 1985, România a devenit un paria internaţional şi de fapt cel mai izolat stat de către Statele Unite.

Ceauşescu, un as al politicii externe, a ratat în plan intern
■ Jurnalul Naţional: Ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani de România a devenit cea ”din urmă”?
■ Larry Watts: A fost o combinaţie de două lucruri majore. În primul rând a fost acea politică internă care a degenerat foarte mult şi a fost atât de disfuncţională încât aproape toţi românii au fost alienaţi de lideri, şi apoi grija generală pentru drepturile umane şi civile, devenind unul dintre motoarele principale din politica internaţională în perioada aceea. Și aici regimul Ceauşescu a dat o ratare majoră.

■ Jurnalul Naţional: ...a fost greşeala lui Ceauşescu
■ Larry Watts: Exact, chiar asta a subminat politica internaţională de succes pe care Ceauşescu o dusese.

■ Jurnalul Naţional: Este posibil ca Ceauşescu să fi fost el însuşi dezinformat cu privire la situaţia internă?
■ Larry Watts: E foarte posibil, una dintre problemele majore a fost că el a menţinut această legătură cu Statele Unite numai la nivel foarte înalt. Asta înseamnă că a fost numai un singur canal de comunicare. Iar când ai doar un singur canal de comunicare între state e foarte uşor ca lucrurile să fie distorsionate. În afară de asta, a fost o campanie, un program concentrat, dus de toate membrele Pactului de la Varşovia, să arunce tot felul de mizerii şi acuzaţii asupra României şi să nege politica românească.

■ Jurnalul Naţional: Deci România a fost jucată de către celelalte ţări din Pactul de la Varşovia.
■ Larry Watts: Foarte tare.

■ Jurnalul Naţional: Care a fost scopul lor final?
■ Larry Watts: Au fost două lucruri. În primul rând România a mers în continuare pe această linie pentru reformă în cadrul Pactului de la Varşovia, ceea ce ar fi însemnat sfîrşitul Blocului Sovietic şi chiar al Uniunii Sovietice. Și aici politica lui Gorbaciov a fost ca aceeaşi cu a României, dar această politică fost gândită în primul rând de România. Problema a fost că Gorbaciov nu a dorit să împartă meritele cu România. Și în acelaşi timp a vrut să excludă o astfel de mişcare pentru reformă. De exemplu, exact în perioada aceasta, de la 1986, Gorbaciov a vrut să integreze chiar mai mult Pactul de la Varşovia din cauză că el a vrut să controleze toate mişcările spre ”gândirea nouă” - această abordare nouă în politica externă care a fost şi mai liberală intern - însă România a insistat asupra unei consultări şi aunui proces de decizie colectivă, ceea ce ar fi însemnat o democratizare totală înăuntrul Pactului şi o separare a Pactului pe linie sovietică.

România – rol esenţial în sfârşitul Războiului Rece
■ Jurnalul Naţional: De ce aţi rescris această porţiune din istorie?
■ Larry Watts: De fapt, m-am orientat mai mult pe contribuţia României la sfârşitul Războiului Rece, un aspect ignorat aproape în totalitate. Nu doar că a fost ignorat, dar a fost proiectat exact invers, şi anume că România ar fi fost un blocaj în calea sfârşitului Războiului Rece. Dar dacă vezi insistenţa României asupra dezangajării şi dezarmării militare de la anii 60 şi politica şi punctele care au fost adoptate în programul lui Gorbaciov, vezi că România a gândit asta şi a învăţat asta. Și aici există această chestiune de şantajare. Și şantajarea a fost cea mai clară în 1985 din cauză că toată lumea a ştiut că Pactul de la Varşovia trebuia reînnoit. Atunci România a spus că va semna reînnoirea Pactului numai dacă va fi adoptată această abordare.

■ Jurnalul Naţional: Aveţi documente noi pe care vă bazaţi această teorie?
■ Larry Watts: Total noi. Documentele Pactului de la Varşovia, din interior. A fost atunci o întreagă discuţie, şi chiar un fel de plângere acuzând că România duce o politică de extorcare. De fapt, România nu vroia să semneze reînnoirea Pactului dacă nu se aborda o negociere directă cu NATO, o reducere unilaterală în bugetele militare şi în politica de armare, şi aici în special politică românească s-a concentrat pe eliminarea rachetelor nucleare din Europa.
Ce este interesant pentru mine este că politica României sub Ceauşescu a fost înfiinţată de fapt pe timpul lui Gheorghiu Dej, care a preluat-o din perioada interbelică. A fost o politică pe plan internaţional pur românească, a fost aceeaşi politică care nu a avut nici o legătură cu ideologia comunistă. Acesta pentru mine e cel mai spectaculos lucru. România a fost foarte aproape de Statele Unite până la începutul anilor 80. Aici au intervenit câteva lucruri, dar unul a fost decizia să se plătească toată datoria naţională. Dar relaţia a mers mai departe pentru că în 85 Statele Unite erau încă alături de România. În schimb, România nu a primit, sau nu a înţeles, semnele care au fost trimise din SUA, şi anume că a fost necesar să se ia nişte măsuri în această politică internă privind drepturi individuale.
Chiar Statele Unite au spus României că nu contează ce vrea Uniunea Sovietică, ”dar tu faci ce trebuie, noi vom face ce trebuie.”

Ceauşescu nu a înţeles reformele lui Gorbaciov
■ Jurnalul Naţional: Care au fost acele semne de la Statele Unite pe care România le pierduse?
■ Larry Watts: Au fost discuţii directe între George Bush Sr. şi şefii din România. Nu aşa de mult cu Ceauşescu, dar au fost comunicaţii prin Ministrul de Externe, de exemplu. Și problema a fost acest canal de comunicare, în interiorul căruia s-au aflat şi alţii şi e posibil că ei au compromis această comunicare. Sau e posibil pur şi simplu că Ceauşescu nu a înţeles despre ce a fost vorba. Ceauşescu a avut o mare flexibilitate în gândire, în special pe plan internaţional, prin toată viaţa ca un om tânăr. El a avut ideile şi liniile de gândire care au fost ca un fel de soft. Dar în 1985 el devenise bătrân şi lucrurile care fuseseră soft au devenit hard şi a fost foarte dificil pentru el să scape de nişte linii de gândire. Și atunci mi se pare că el a fost un fel de prizonier al prejudecăţii cognitive asupra Uniunii Sovietice. Niciodată Ceauşescu n-a înţeles reformele lui Gorbaciov.

Americanii descoperă adevărul despre România
■ Jurnalul Naţional: Aici în Statele Unite, ce fel de interes există pentru aceste noi informaţii, documente şi revizuire a istoriei şi ceea ce ar fi putut fi relaţia româno-americană?
■ Larry Watts: De fapt este un interes aici în SUA despre o linie politică pe care noi o studiem foarte atent. Noi folosim în SUA termenul ”măsuri de negare şi decepţii”. ”Negare” să previi informaţiile de a ajunge la destinaţie. Și ”decepţii” înseamnă să distorsionezi informaţiile. Problema de bază şi care prezintă interes pentru noi, e ce fel de daune au fost create pentru politica şi interesele americane din cauza acestei decepţii care a ajuns aici în Statele Unite despre comportamentul românesc. Comportament care a fost prezentat exact 180 de grade invers decât a fost în realitate.
De exemplu au fost poveştile, în special între martie şi august şi de fapt până la sfârşitul lui decembrie 1989, că România a fost un stat agresiv care a vrut să lanseze un atac armat împotriva şi a Ungariei, şi a Poloniei.

Liderii Ungariei au condus acţiunea de dezinformare împotriva României
■ Jurnalul Naţional: Cine a lansat acest zvon?
■ Larry Watts: A fost lansat din partea ţărilor Pactului de la Varşovia, dar între martie şi iulie a venit în principal din partea Budapestei. De fapt, liderii Budapestei: omul care a devenit primul preşedinte neocomunist Mátyás Szűrös, ministrul de Externe Gyula Horn, care a devenit prim-ministru mai târziu, un fost şef al ungurilor în diaspora,Csaba Tabajdi, şi alţii. Oameni care au fost la vârful reformei în Ungaria, şi în acelaşi timp ei au fost la vârful dezinformării împotriva României. După aceasta, a fost lansat din nou în august 1989 această idee că România a vrut să lanseze o intervenţie militară cu toate ţările Pactului de la Varşovia împotriva Poloniei.

Atacul de la 11 septembrie a redeschis interesul SUA pentru România
■ Jurnalul Naţional: Dacă nu ar fi fost acea negare şi dezinformare, cum ar fi putut fi relaţia dintre România şi SUA?
■ Larry Watts: Aici a fost o mare dilemă pentru Statele Unite din cauză că noi am avut nişte datorii faţă de Ceauşescu, şi noi am vrut păstrarea politicii externe de independenţă a României. În acelaşi timp devenise clar că era necesară schimbarea politicii interne şi a fost foarte clar, sau a devenit foarte clar până în ultimele zile din 1989 că Ceauşescu nu a vrut să facă nici o schimbare în politica internă a ţării. Și acum problema pentru SUA devenise cum să scape de Ceuşescu din politică fără a-l pedepsi pe el, din cauză că noi am avut o datorie, şi să menţinem politica externă. A fost o abordare fără succes, iar – încet-încet din 1985 - noi cam am renunţat la el.
Din cauză că Ceauşescu a fost ”aruncat sub autobuz”, ca să spun aşa, şi politica lui externă a fost discreditată. Și vezi că toată linia aceasta a fost atacată şi subminată imediat după 89.
De exemplu, România a jucat un rol foarte important în procesul de pace din Orientul Mijlociu, toate lumea ştie asta şi e un lucru subliniat foarte des.
Problema aici a fost că pentru a face mediere între ţările în care tensiunile au fost ridicate, Ceauşescu a fost nevoit să ţină legătura nu doar cu ţările moderate, dar şi cu cele extremise. Și aici s-a creat impresia că el ar fi în complicitate cu acest grup de ţări extremiste. De aceea noi am fost convinşi la sfârşitul Războiului Rece că toate legăturile României cu lumea arabă mai radicală au fost pentru a sprijini acest fel de radicalism şi chiar terorism în Europa. Și a fost necesar să tăiem legătura aceasta cu România.
Imediat după atacul asupra World Trade Center noi am vrut ca românii să refacă aceste legături cu lumea arabă, să ştim despre ce a fost vorba în zonă. Și e foarte dificil să se refacă astfel de legături.

Pacepa nu este Kuklinski
■ Jurnalul Naţional: Se aude că Ion Mihai Pacepa ar dori acum să devină un fel de ”Kuklinski” al României?
■ Larry Watts: Da, a fost zgomot şi din partea lui dar şi din partea altora care l-au sprijinit pe domnul Pacepa să fie considerat ca un fel de Kuklinski al României. Dar Kuklinski e foarte interesant, pentru că a fost una dintre cele mai importante ”achiziţii” pe care le-a avut CIA. A fost la Statul Major General polonez, dar a fost în acelaşi timp unul dintre ofiterii de legătură pentru Pactul de la Varşovia. Și el a dat CIA foarte bune informaţii despre intenţiile şi pregătirile Pactului de la Varşovia de la 1971 până în decembrie 1981, imediat înainte ca legea marţială să fie impusă.
Deosebirea este că, în timp ce Pacepa spune că toată politica de independenţă a lui Ceauşescu a fost falsă şi că el a lucrat intens împotriva Statelor Unite, Kuklinski a fost inspirat de comportamentul independent al României în Pactul de la Varşovia şi din cauza aceasta, se pare, el a fost atras în zona de opoziţie clandestină. Și chiar el a subliniat în o grămadă de rapoarte la CIA faptul că numai România a făcut orice sfidare şi opoziţie reală în faţa Uniunii Sovietice după 69. Și a subliniat că atunci când Uniunea Sovietică a făcut instrucţiunile noului pact, toţi au atacat şi condamnat România pentru sfidarea şi opoziţia făcute în interiorul Pactului.

■ Jurnalul Naţional: Și poziţia lui Pacepa care este vis-a-vis de comportamentul României?
■ Larry Watts: Cam “off-side”. După Pacepa, politica de independenţă a României nu a fost reală şi de fapt România a fost un cal troian pentru Uniunea Sovietică.

România a apărat polonezii mai mult decât au făcut-o liderii din Polonia
■ Jurnalul Naţional: România a avut o poziţie interesantă şi în Revoluţia Poloneză.
■ Larry Watts: Da, e ceva foarte foarte interesant pentru că deja fusese o mişcare în interiorul pactului şi din partea sovieticilor să pregătească o intervenţie militară în Polonia. Au fost două probleme majore: prima a fost în octombrie 1978, când un prelat polonez a fost ales Papă, şi asta a creat o mare problemă ca o inspiraţie şi forţă mobilizatoare pentru poporul polonez, iar mai târziu, în 1980, a fost organizat acel sindicat “Solidarnosc” (Solidaritatea). Și singura ţară din Pactul de la Varşovia care a blocat o posibilă intervenţie militară în 1980 a fost România. România a spus, şi e foarte interesant de observat nuanţa aici, România a acceptat ideea de a folosi Poliţia sau Armata pentru intervenţii pe plan domestic pentru astfel de situaţii, dar niciodată o intervenţie străină. Și datorită României nu s-a luat decizia de intervenţie militară în Polonia de către ţările Pactului.
Acelaşi lucru s-a petrecut în decembrie 1981. Dar aici vezi cum a fost reatribuit acest fel de credit. Ungaria a fost un fel pândaci. A urmărit pas cu pas ce au făcut românii – e clar, cu aprobarea sovieticilor - şi au spus că sunt alături de opoziţia românească. Și la sfârşit ei eu reversat poziţia şi s-au alăturat poziţiei Uniunii Sovietice. Foarte interesant. Deci România a spus că noi nu putem aproba acest fel de declaraţie de sprijin pentru o intervenţie militară. Ungaria a venit după, şi a spus că noi vom semna numai dacă România semnează. Asta a fost poziţia Ungariei. Nu a luat o poziţie pro sau contra intervenţiei, au decis să facă ce va face România. Numai că atunci când au venit informaţiile, s-a declarat că numai Ungaria s-a opus unei intervenţii, poziţie susţinută şi de alte ţări din Pact.
Acesta a fost un fel de mit creat, că Ungaria şi apoi Româna au blocat intervenţia militară. Dar aici a fost doar România. Și numai România.
Și ceva extraordinar s-a petrecut chiar în 1983, în cadrul întâlnirilor de la vârf din Pact, Romînia a vrut să introducă în declaraţii un paragraf în care să precizeze că problemele în Polonia trebuie rezolvate numai cu forţele poloneze. Dar până şi polonezii au blocat asta! România a apărat interesele poloneze împotriva unei intervenţii străine mult mai mult decât şefii din Polonia. Asta e extraordinar.

■ Jurnalul Naţional: Se pare că lui Ceauşescu nu prea i-a plăcut de Rusia.
■ Larry Watts: Problema a puţin altfel, se pare că Rusiei nu i-a prea plăcut nici un fel de independenţă din partea României. Și aici nu numai Ceauşescu, dar şi Gheorghiu Dej, şi Ioan Gheorghe Mauer, şi Emil Bodnăraş şi Paul Niculescu Mizil, şi aproape toată armata românească, nici unul nu a fost pe placul Uniunii Sovietice.