Cumplita experienţă a româncei care a supravieţuit tragediei feroviare din 1973 din Germania

Germanii comemorează marţi, 5 noiembrie 2013, 40 de ani de la teribilul accident feroviar de la Guntershausen, considerat unul dintre cele mai grave din istoria Germaniei. 
Atunci, 13 oameni au decedat pe loc, alţi 65 au fost răniţi, 40 fiind în stare gravă. La patru decenii de la tragedie, jurnaliştii germani de la NHA Online prezintă povestea unei supravieţuitoare: Grete Hohmeister, născută în 1935 în România. La vârsta de 10 de ani, în 1945, ea a emigrat cu familia în localitate germană Breitenbach. S-a căsătorit în 1956 şi are doi copii.

Accidentul care i-a schimbat viaţa
Momentele dinaintea accidentului şi le aminteşte cu exactitate. “La data de 5 noiembrie 1973 m-am urcat în tren în Gara Kassel. Eram secretară şefă şi mergeam la un curs de perfecţionare. Aveam loc în penultimul vagon, dar fiind prea plin, am ales să mă duc în ultimul, care era la clasa I. În momentul plecării aşteptam o probă de frână, dar spre mirarea mea frânele nu au scos nici un sunet. La puţin timp ne-am oprit într-un câmp, în zona localităţii Guntershausen, tocmai din cauza unei defecţiuni la sistemul de frânare. A urmat o bubuitură şi de acolo nu îmi mai amintesc nimic, doar că m-am trezit peste trei săptămâni pe un pat din spital”, povesteşte Grete Hohmeister. La puţin timp după oprire, trenul a fost lovit violent din spate de un alt tren care circula cu viteză pe aceeaşi linie de cale ferată.

Ani de suferinţă
Grete Hohmeister a fost singura persoană din ultimul vagon care a supravieţuit coliziunii. Ambele picioare i-au fost zdrobite. Avea răni grave la nivelul capului şi gâtului, dar şi câteva coaste rupte. Piciorul drept i-a fost amputat de la genunchi în jos. A petrecut trei ani în spital şi a fost supusă la peste 30 de intervenţii chirurgicale. Piciorul stâng nu şi-l poate îndrepta complet nici astăzi. Chiar şi aşa, la şase ani de la accident a fost reprimită la locul de muncă.

Decenii de procese
Au urmat decenii de procese, unele în vigoare chiar şi astăzi. A solicitat ca anii de suferinţă să îi fie luaţi în considerare la determinarea pensiei, apoi a acţionat în instanţă Căile Ferate Germane pentru a solicita despăgubiri. “Au fost puţine succese din acest punct de vedere”, mărturiseşte Grete.

Lupta cotidiană cu durerile-fantomă
Anii au trecut, dar Grete Hohmeister resimte în continuare urmările acelui accident. “Dulapul e plin de schimbul de scrisori cu casa de asigurări de sănătate. Scaunul cu rotile este omniprezent. Apoi sunt şi durerile la piciorul drept: parcă un crocodil mi-ar muşca din piciorul amputat. Este o durere-fantomă insuportabilă care apare dintr-o dată, chiar de mai multe ori într-o singură zi”. Ea recunoaşte că nu ar fi supravieţuit până la această vârstă dacă nu ar fi fost soţul ei, Hermann. “A fost ca un înger păzitor pentru mine. Este un exemplu pentru întreaga societate. A avut grijă de mine fără să îi cer măcar o dată ceva. Amărăciunea celor întâmplate nu poate să dispară. Îmi repet mereu în gând: înainte am fost un om, acum în scaun cu rotile sunt un nimic”, concluzionează Grete Hohmeister. Singura alinare pentru ea rămân cei doi copii, opt nepoţi şi doi strănepoţi.

Alinare
În ultimii 40 de ani, ea a fost preocupată de filozofie, psihologie şi studiul comportamentului uman. A publicat inclusiv o carte cu titlul ”Fulgerul conştiinţei”.
Dar a scris şi o carte autobiografică, cu accent pe viaţa de după cumplitul accident, intitulată “Grav rănit, aşa, şi?”.

Raport neconcludent
Conform raportului final dat publicităţii de autorităţile germane, accidentul s-a produs la 1,2 km de gara Guntershausen. Trenul Ederland 973 a izbit trenul Interzonal 453 în jurul orei 14.29, la o viteză de 60 de kilometri pe oră. Motivul ar fi fost o blocare a roţilor celui de-al doilea tren în momentul frânării, din cauza murdăriei şi umezelii de pe şine pe o porţiune de 800 de metri.

“Impact devastator”
Raportul indică faptul că s-a făcut tot posibilul pentru evitarea coliziunii şi conductorul celui de-al doilea tren nu se face vinovat de impact. “Locomotiva trenului 973 era de tip E 110, cântărind 86 de tone. Impactul a fost devastator. Ultimul vagon a fost pur şi simplu presat, iar locomotiva s-a urcat peste el. Conductorul primului tren se ocupa de remedierea defecţiunii sistemului de frânare. La geamuri am văzut foarte mulţi răniţi, dar nici un mort. Aceştia au fost găsiţi abia după intervenţia echipajelor de descarcerare. Conductorului celui de-al doilea tren a murit în drum spre spital”, îşi aminteşte mecanicul Helmut Norwig, unul dintre primii martori ai accidentului. În urma accidentului, şinele dintre gara Regershausen şi Guntershausen sunt curăţate periodic, iar în dreptul zonei unde s-a produs accidentul este un limitator de viteză.