Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Documente recent descoperite arată că în anii de după Cel de-al Doilea Război Mondial, foşti membri ai Wehrmacht-ului nazist (forţele armate ale Germaniei între 1935 şi 1945) şi ai Waffen-SS (ramura militară a organizaţiei paramilitare naziste SS, Schutzstaffel) au format o armată clandestină pentru a proteja ţara de sovietici.
Acest plan ilegal ar fi putut stârni un scandal major la momentul respectiv, potrivit unui articol dat publicităţii de revista germană Der Spiegel, sub semnătura lui Klaus Wiegrefe.
Timp de aproape şase decenii, un dosar de 321 de pagini a rămas neobservat în arhivele BND (Bundesnachrichtendienst), agenţia de informaţii externe a Germaniei, dar acum conţinutul său a scos la iveală un nou capitol din istoria postbelică a ţării, pe cât de spectaculos, pe atât de misterios.
Documentele, până acum secrete, dezvăluie existenţa unei coaliţii de aproximativ 2.000 de foşti ofiţeri, veterani ai epocii naziste a Wehrmacht-ului şi a Waffen-SS-ului, care a decis, în 1949, să organizeze o armată în Germania postbelică. Ei au făcut aceste pregătiri, fără mandat de la Guvernul german, fără cunoştinţa Parlamentului şi, conform documentelor, ocolind Forţele Aliate de ocupaţie.
Scopul ofiţerilor în rezervă era să apere nou-creata Germanie de Vest împotriva agresiunii Estului, în primele etape ale Războiului Rece, pe frontul intern, să se mobilizeze împotriva comuniştilor, în cazul unui război civil. Această coaliţie a adunat informaţii despre politicieni de stânga, precum social-democratul (SPD) Fritz Erler, un jucător cheie în reformarea partidului după al Doilea Război Mondial, şi a spionat studenţi precum Joachim Peckert, care a devenit în anii '70, oficial de rang înalt la Ambasada Germaniei de Vest de la Moscova.
Noua descoperire s-a datorat unei coincidenţe. Istoricul Agilolf Kesselring a găsit documentele care au aparţinut organizaţiei Gehlen, predecesoarea actualei agenţii de informaţii externe, în timp ce lucra pentru o comisie independentă de studiu al istoriei, fiind angajat de BND pentru cercetarea istoriei sale timpurii. Comisii similare au fost angajate în ultimii ani de diferite autorităţi germane, inclusiv de Ministerul Finanţelor şi de cel de Externe, pentru a face un raport exact asupra moştenirii ''discrete''. În loc de documente de asigurare, Kesselring a dat peste ceea ce poate fi considerată acum cea mai importantă descoperire a Comisiei Independente de Istorie. Studiul pe care el l-a scris, bazat pe această descoperire, a fost dat publicităţii zilele trecute, precizează Der Spiegel.
Dosarul este incomplet şi, prin urmare, trebuie luat în considerare cu unele reţineri, atrage atenţia publicaţia germană. Chiar şi aşa, conţinutul său este o mărturie pentru uşurinţa cu care standardele democratice şi constituţionale puteau fi subminate în primii ani de existenţă ai Germaniei Occidentale. Conform documentelor, cancelarul german Konrad Adenauer nu a aflat despre existenţa grupului paramilitar până în 1951, moment în care el, în mod evident, nu a luat decizia de a-l dezmembra. Documentele susţin că, în caz de război, armata secretă ar fi inclus 40.000 de luptători. Implicarea unor figuri marcante de mai târziu, din cadrul forţelor armate germane (Bundeswehr), este tocmai un indiciu despre cât de gravă a fost natura acestui proiect.
Printre ''actorii'' săi cei mai importanţi a fost Albert Schnez, născut în 1911, şi care a servit în calitate de colonel în al doilea război mondial, înainte de a urca în ierarhia Bundeswehr, fondată în 1955. Pâna la sfârşitul anilor '50, el a făcut parte din anturajul ministrului Apărării, Franz Josef Strauss (CDU), şi, mai târziu, l-a servit pe şeful armatei germane sub cancelarul Willy Brandt şi pe ministrul Apărării, Helmut Schmidt (ambii din SPD). Declaraţii ale lui Schnez, citate în documente, sugerează că proiectul de a construi o armată clandestină a fost, de asemenea, susţinut de Hans Speidel, devenit în 1957, în cadrul NATO, comandantul suprem al Armatei Aliate din Europa Centrală şi de Adolf Heusinger, primul inspector general a Bundeswehr.
Armata a început sa prindă contur în cele din urmă în 1950. Schnez a adunat donaţii de la oameni de afaceri şi foşti ofiţeri având aceleaşi idei, a contactat grupuri de veterani ai altor divizii, s-a interesat la companiile de transport care puteau furniza vehicule în caz de necesitate şi a lucrat la un plan de urgenţă. Schnez a dorit să înfiinţeze o organizaţie de unităţi compuse din foşti ofiţeri, personalul ideal pentru o întreagă divizie de elită a Wehrmacht-ului, care ar fi putut fi dislocată rapid în cazul unui atac. În conformitate cu listele conţinute în documente, bărbaţii aveau toţi un loc de muncă. Pe liste figurau oameni de afaceri, reprezentanţi de vânzări, un comerciant de cărbune, un avocat de drept penal, un procuror, un instructor tehnic şi chiar un primar. Probabil că toţi aceştia au fost anticomunişti şi, în unele cazuri, motivaţi de dorinţa de aventură. De exemplu, documentele consemnează o declaraţie a general-locotenentului în rezervă Hermann Holter care spunea că 'nu se simţea fericit doar lucrând într-un birou''. Cei mai mulţi dintre membrii acestui grup secret au trăit în sudul Germaniei, mai notează Der Spiegel.
Nu se cunoaşte data exactă când această armată secretă s-a dizolvat. Schnez a murit în 2007, fără să declare nimic public despre aceste evenimente.
