Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un studiu realizat de cercetătorii israelieni arată că probele ADN pot fi falsificate, descoperirea putând submina credibilitatea acestei metode de investigare folosite de poliţie, potrivit ediţiei electronice a cotidianului american The New York Times.
Studiul, coordonat de Dan Frumkin, a fost publicat în revista Forensic Science International: Genetics. Potrivit acestuia, cercetătorii au fabricat probe de sânge şi de salivă conţinând ADN de la o altă persoană decât donatorul mostrelor. Totodată, cercetătorii au demonstrat că, dacă au acces la un profil ADN dintr-o bază de date, pot să construiască o probă ADN care să se potrivească acelui profil, fără a mai fi nevoie de o mostră de ţesut de la acea persoană.
Plasarea probelor false de ADN la locul unei crimei şi invadarea vieţii private sunt unele dintre implicaţiile acestei descoperiri. Tania Simoncelli, consilier ştiinţific al American Civil Liberties Union, consideră că această descoperire este îngrijorătoare: "ADN-ul este mult mai uşor de plasat la locul unei crime decât amprentele. Am creat un sistem judiciar care se bazează tot mai mult pe această tehnologie".
CRIME REGIZATE
"Poţi să regizezi o scenă a crimei", a explicat Dan Frumkin, fondatorul companiei Nucleix, cu sediul în Tel Aviv. Totodată, el a inventat un test capabil să distingă ADN-ul real de cel fals, pe care doreşte să-l vândă şi altor laboratoare de medicină legală din lume. Testul care identifică probele "fabricate" se bazează pe faptul că ADN-ul folosit în aceste tentative de fraudă nu conţine anumite molecule (de metil) care, în mod obişnuit, sunt ataşate de ADN în anumite puncte specifice, de obicei pe anumite gene inactive.
Cercetătorii au "fabricat" probe de ADN prin două metode.
Una dintre ele necesită un eşantion mic de ADN, extras dintr-un fir de păr sau prelevat de pe un pahar folosit. Au mărit eşantionul astfel încât să obţină o cantitate mai mare de ADN, cu ajutorul tehnicii intitulate "amplificarea întregului genom". Au prelevat o probă de sânge de la o femeie şi au centrifugat-o, pentru a elimina celulele albe, care conţin ADN. În plasma rămasă, cercetătorii au introdus ADN-ul obţinut prin amplificare, extras din firul de păr al unui bărbat.
Deoarece celulele roşii nu conţin ADN, acum tot materialul genetic din acea probă de sânge provenea de la bărbat. Autorii au trimis proba unui renumit laborator american de medicină legală, care a analizat-o ca pe o probă obişnuită prelevată de la un bărbat.
Cealaltă tehnică se bazează pe profilurile ADN, stocate în bazele de date ale organelor judiciare sub forma unei serii de numere şi de litere corespunzând variaţiilor a 13 zone din genomul uman. Folosind secvenţe de ADN întâlnite în structura genetică a multor oameni, cercetătorii au clonat mici fragmente de ADN care reprezintă variaţiile comune fiecărei zone, creând, totodată, o "bibliotecă" a acestora.
Pentru a "fabrica" o probă ADN care să se potrivească oricărui profil, ei au amestecat aceste fragmente. Pentru a acoperi întreaga gamă de profiluri posibile, este necesară o bibliotecă de 425 de fragmente diferite de ADN
PAPARAZZI GENETICI
Prin tehnici similare, este posibilă "piratarea" ADN-ului unei persoane, mostrele putând fi recoltate de pe un pahar sau un rest de ţigară folosite de donator şi transformate în probe de salivă, de exemplu. Acestea pot fi supuse unor teste genetice care indică vechimea lor şi riscul "posesorului" de a contracta diverse maladii. Celebrităţile ar trebui să înceapă să se teamă de "paparazzi genetici", a explicat Gail H. Javitt, de la Genetics and Public Policy Center, din cadrul John Hopkins University.
