Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nimic din toate acestea nu este o speculație. În mitingurile sale, în postările de pe rețelele sociale, în interviuri și chiar în aparițiile lui în instanță, pe care le folosește pentru a stigmatiza sistemul juridic, Trump spune exact ceea ce ar face dacă ar redeveni președinte.
Iar ambițiile lui Trump ar trebui luate în serios, deoarece, cu numai un an înaintea alegerilor, speranțele de realegere ale președintelui Joe Biden sunt departe de a fi liniștitoare pentru tabăra democrată.
În cel mai recent discurs, rostit la sfârșitul săptămânii trecute în New Hampshire, Trump a ales să exacerbeze diviziunile naționale în loc să încurajeze unitatea, așa cum ar fi fost firesc cu ocazia Zilei Veteranilor.
„Îi vom eradica pe comuniștii, marxiștii, fasciștii și pe huliganii din stânga radicală, care trăiesc ca niște paraziți între granițele țării noastre!”, a tunat Trump, folosind strategia demagogică de dezumanizare a adversarilor săi. El a avertizat apoi că „adevărata amenințare nu vine din partea dreptei radicale. Adevărata amenințare vine din partea stângii radicale, iar aceasta crește în fiecare zi!”.
Într-un moment de tensiune globală, în timp ce războaiele devastează Gaza și Ucraina, iar puterea SUA este tot mai contestată de inamici precum China și Rusia, Trump a recurs, de asemenea, la o temă clasică de autoritarism. „Amenințarea din partea forțelor exterioare este mult mai puțin sinistră, periculoasă și gravă decât amenințarea din interior!”, a afirmat el.
Apetența pentru dictatori
Trump, care adesea îi laudă pe dictatorii lumii, apelează la o altă tactică din manualul autocraților: atacarea străinilor și a imigranților, prin utilizarea unor imagini cu conotație rasială. Acest lucru amintește de limbajul supremației albe și al violenței politice, care se confundă tot mai mult cu „brandul” său. Trump a declarat recent pentru site-ul de dreapta „National Pulse” că imigranții fără documente „otrăvesc sângele țării noastre!” „Acest lucru este atât de rău, iar oamenii vin aici cu numeroase boli.”, a continuat el.
Citește pe Antena3.ro
Retorica terifiantă a lui Trump - în special folosirea termenului „paraziți” - a declanșat noi comparații între fostul lider de la Casa Albă și dictatorii fasciști din anii 1940, atât în unele instituții mass-media americane, cât și din partea taberei lui Biden.
„Donald Trump a repetat ca un papagal limbajul autocratic al lui Adolf Hitler și al lui Benito Mussolini, doi dictatori din cauza cărora mulți soldați americani și-au dat viața pentru a învinge exact genul de idei antiamericane pe care Trump le susține acum!”, a ripostat purtătorul de cuvânt al campaniei lui Biden, Ammar Moussa, printr-un comunicat.
O serie de comentatori ai vieții politice americane susțin, de altfel, că Trump a adoptat strategiile retorice ale unora dintre cei mai cruzi dictatori. El își dezumanizează dușmanii politici, a discreditat sistemul juridic, politic și electoral, a demonizat presa și a ales drept țapi ispășitori membrii vulnerabili ai societății, minoritățile și imigranții.
La fel ca alți oameni puternici, el se prezintă ca un salvator persecutat al unui sector lipsit de drepturi al societății, care își vede valorile și obiceiurile tradiționale atacate. Cu toate acestea, comparațiile cu fasciștii din anii 1940 riscă, pe de altă parte, să caricaturizeze și realitatea politică actuală a Americii, care nu este similară cu cea din Europa de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Sistemul juridic american, care chiar în clipa de față încearcă să-l tragă la răspundere pe controversatul lider politic, ar deveni un puternic impediment pentru șeful Case Albe, dacă Trump ar fi ales președinte.
De asemenea, scenariul în care Trump ar căuta să folosească armata pentru a impune represiunea pare exclus de faptul că America dispune atât de un corp apolitic de ofițeri, cât și de garanții constituționale și legale. De altfel, mai toate obiectivele radicale ale lui Trump din timpul primului său mandat prezidențial au fost adesea oprite sau moderate de instanțe.
Cu toate acestea, dacă va fi reales, el va încerca să restabilească sau să extindă unele dintre cele mai populiste politici ale sale, cum ar fi, spre exemplu, cele în materie de imigrație. Sunt în curs de elaborare noi planuri pentru a aduna imigranții fără documente și a-i plasa în tabere de detenție pentru a aștepta deportarea, au dezvăluit recent, în presa americană, surse familiarizate cu intențiile miliardarului.
Paradoxal, prin folosirea unor comparații istorice discutabile, criticii lui Trump nu fac altceva decât să alimenteze încercarea acestuia de a provoca indignare, un factor absolut esențial pentru câștigarea popularității sale politice. Mai mult, înfierările exagerate ale strategiei lui Trump riscă să-i pună într-o lumină extrem de proastă pe susținătorii săi, ale căror voturi contează la fel ca ale tuturor celorlalți și care au, la rândul lor, propriile speranțe și nemulțumiri legitime.
Chiar și așa, discursul lui Trump sună, de foarte multe ori, înspăimântător.
Un demagog unic
Istoria politică americană este plină de oameni puternici, demagogi și extremiști. Cu toate acestea, niciunul nu a fost atât de aproape să transpună în practică o agendă care să pună atât de mult sub semnul întrebării principiile fundamentale ale democrației americane.
Trump are deja suficientă experiență politică. El este, cel mai probabil, candidatul republican care își învinge rivalii din partid cu două luni înainte ca primii alegători să se pronunțe asupra numelui celui care îi va reprezenta la anul, în cursa prezidențială.
Departe de a fi îngrijorați de autoritarismul lui Trump, milioane de alegători republicani cred în afirmațiile sale false, potrivit cărora acesta ar fi câștigat ultimele alegeri. Mai mult, ei cred că multiplele sale procese penale sunt o formă de persecuție, menită să-l țină departe de putere.
Un sondaj publicat săptămâna trecută arăta că Trump îl devansează la limită pe Biden într-o ipotetică revanșă pentru Casa Albă, doar un sfert dintre americani fiind de părere că actualul președinte mai are rezistența și acuitatea necesare pentru a ocupa prima funcție în stat - și doar jumătate dintre acești sunt democrați.
Membrii echipei de campanie a lui Biden și liderii democrați ar putea avea dreptate atunci când afirmă că, de îndată ce electoratul va sesiza comparația directă între actualul președinte și autoritarismul haotic al celui precedent, alegerea americanilor va fi una ușoară.
Alții resping panica legată de candidatura lui Trump, susținând că ultimii doi președinți democrați, Bill Clinton și Barack Obama, au avut nevoie de o revenire politică pe ultima sută de metri pentru a câștiga al doilea mandat, iar până la alegeri mai este încă un an.
Miza este însă mult mai mare în 2024. Candidații republicani Bob Dole, în 1996, și Mitt Romney, în 2012, au fost lideri care respectau instituțiile federale și Constituția și ar fi dat probabil dovadă de o reținere prezidențială vitală pentru buna funcționare a sistemului politic. Trump, pe de altă parte, ar supune fără îndoială aceste principii la cel mai dur test de rezistență de până acum.
Susținătorii lui Trump resping deseori interpretările alarmiste ale cuvintelor sale, spunând că favoritul lor este luat mult prea în serios, iar o mare parte din pozițiile lui incendiare sunt făcute în glumă, pentru adepții săi.
Această explicație este însă neconvingătoare, în condițiile în care Trump a devenit primul președinte care a negat faptul că a pierdut alegerile și după ce apelul său, adresat susținătorilor, de a „lupta cu toată forța”, a fost urmat, pe 6 ianuarie 2021, de atacul asupra Capitoliului.
De atunci, Trump nu și-a temperat retorica violentă. Atacurile sale verbale și pe rețelele de socializare împotriva judecătorilor, a procurorilor și a altor membri ai sistemului judiciar american au incitat în permanență, provocând îngrijorare în legătură cu securitatea țintelor alese de el. Marți, spre exemplu, fostul președinte a distribuit pe rețeaua „Truth Social” o postare a unui alt utilizator, care cerea ca procurorul general al New York-ului, Letitia James, și judecătorul Arthur Engoron să fie plasați în „arest cetățenesc”.
Trump a continuat să susțină că procesul civil de fraudă din New York, pe care James l-a intentat împotriva sa și pe care îl prezidează Engoron, este „o interferență electorală”, deoarece el candidează la președinție.
În acest context, dacă anul viitor, pe vremea aceasta, Trump va deveni din nou președinte ales, nimeni nu se poate declara șocat de tipul de administrație pe care ar putea să o impună.
Ce ar face Trump
Fostul președinte nu lasă niciun dubiu în privința dorinței lui de a-și folosi un al doilea mandat la Casa Albă pentru a se răzbuna pe dușmanii săi politici și pe autoritățile legale.
„Eu sunt justiția voastră! Eu sunt pedeapsa voastră!”, le-a declarat Trump participanților la Conferința de Acțiune Politică Conservatoare din martie, creând o narațiune conform căreia el ar fi fost urmărit penal, deoarece ar fi încercat să-și protejeze susținătorii de persecuția guvernamentală.
Trump nu face niciun secret din faptul că ar folosi Departamentul de Justiție pentru a-și pedepsi dușmanii. Spre exemplu, el a declarat pentru „Univision”, într-un interviu acordat săptămâna trecută, că administrația Biden „a deschis Cutia Pandorei”. Sâmbătă, în New Hampshire, el a avertizat: „Mi-au făcut-o ei mie, acum pot să le-o fac și eu lor!”.
Sfidarea fostului președinte la adresa Constituției este deja evidentă, atât prin demersurile sale de a anula rezultatul alegerilor din 2020, cât și prin declanșarea evenimentelor care au dus la insurecția de la Capitoliu. De altfel, aproape în fiecare săptămână, Trump adaugă noi elemente la modul în care ar amenința ordinea constituțională și statul de drept.
Într-o postare pe „Truth Social”, din septembrie, el s-a plâns că președintele de atunci al Statului Major Interarme, generalul Mark Milley, care între timp s-a pensionat, s-a făcut vinovat de „un act de trădare”, vorbind cu un general chinez în ultimele zile ale administrației sale. În opinia lui Trump, gestul a fost „atât de grav, încât, în vremurile de altădată, pedeapsa ar fi fost MOARTEA!”.
Acuzarea adversarilor politici de trădare este o altă tactică a dictatorilor. Trump a folosit-o din nou, recent, de data aceasta prefigurând posibile eforturi, într-un al doilea eventual mandat, pentru a suprima libertatea presei. Într-o postare pe „Truth Social”, din septembrie, el a avertizat că NBC News și MSNBC ar trebui să fie investigate pentru „amenințare de trădare de țară”.
Trump a crezut mult timp, în mod eronat, că președinții au putere nelimitată, ceea ce se poate vedea în comportamentul său, după ultimele alegeri. Fără îndoială, o astfel de viziune ar sta la baza unui al doilea mandat.
În decembrie, anul trecut, el a cerut denunțarea Constituției pentru a putea fi repus în funcție. Și, în timp ce era încă președinte, Trump a afirmat în mod repetat că articolul II din Constituție îi dădea puterea de a face „orice aș vrea”.
