Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marţi seara la ora 21:00, Barack Obama este invitat de către liderul Camerei Reprezentanţilor din Congres pentru a transmite discursul său anual cu privire la starea naţiunii. ”State of the Union Address” reprezintă datoria constituţională a Executivului de a informa Legislativul cu privire la situaţia în care se află ţara şi măsurile ce trebuie luate pentru a găsi rezolvare la probleme iminente.
Obama se va adresa naţiunii în cadrul celor două Camere reunite ale Congresului american şi este de aşteptat ca preşedintele să atace puternic, din nou, Partidul Republican şi pe membrii acestuia. Mass-media americane suspectează că discursul preşedintelui Obama nu va fi o ramură de măslin, ci mai degrabă un bici pentru vite.
Tot în modul militant
Preşedintele intenţionează să se folosească de suportul substanţial pe care l-a primit în timpul alegerilor pentru a îndesa pe gâtul republicanilor legislaţie ce prevede taxe mai mari pentru populaţie şi reduceri nesemnificative la cheltuielile bugetare.
Obama de altfel a şi pornit din nou pe drumul campaniei electorale, de această dată promovând din uşă în uşă agenda sa pentru legi mai stricte priving armele de foc, pentru reformă în imigraţie şi ”justiţie economică” (economic fairness). Însă în timp ce Obama se bucură de sprijinul americanilor pe politicile amintite, problema lui majoră rămâne datoria ţării de peste 16 trilioane de dolari. Americanii sunt, în parte, de acord cu eliminarea mitralierelor din comerţ, sunt de acord cu reforma în imigraţie şi sunt de acord chiar şi cu ”economic fairness”, chiar dacă această politică are aromă socialistă.
Dar când vine vorba despre datoria ţării, de subjugare financiară Chinei, Japoniei şi Arabiei Saudite, despre faptul că Guvernul cheltuieşte mult mai mult decât produce, în acest caz mare parte dintre americani sunt îngrijoraţi şi vor să vadă măsuri de reducere a datoriei în primul rând.
Cine scrie discursul
Un nou scriitor de discursuri preia conducerea în stafful preşedintelui.
Cody Keenan a scris anterior un alt discurs pentru Obama, imediat după atacul din Arizona în urma căruia Gabrielle Giffords, fostă membră a Camerei Reprezentanţilor, a fost împuşcată în cap. Femeia a supravieţuit în mod miraculos. În total 18 persoane au fost împuşcate, şase dintre ele nu au supravieţuit. Discursul lui Obama atunci avea să vizeze o naţiune divizată pe tema armelor de foc, în situaţia în care democraţii acuzau retorica inflamatorie a republicanilor ca motivaţie pentru asasinul care a decis să descarce armele de foc într-un grup adunat să asculte discursul reprezentantei Gabrielle Giffords.
Provocare şi ameninţare
Tânărul senator de Florida, Marco Rubio, membru al comunităţii latino, a primit importanta misiune de a transmite replica republicanilor la discursul lui Obama. În mod tradiţional, discursul despre starea naţiunii este urmat imediat de o replică a partidului aflat în opoziţie.
Asul republicanilor, Marco Rubio, în vârstă de 41 de ani, este un adevărat rival politic pentru Obama şi alţi democraţi. Mai ales pentru că acesta a dat dovadă constant de stabilitate politică şi etică, acesta fiind totodată un foarte bun orator dar şi un republican considerat ”moderat”.
Revista Time îl proclamă pe Marco Rubio, pe coperta numărului curent, drept ”Salvatorul Republicanilor”.
Pentru mulţi analişti politici de la Washington, discursul lui Marco Rubio prezintă mai mult interes chiar decât cel al lui Barack Obama.
Rolul media în trezirea conştiinţei naţiunii
Iniţial, liderii Executivului comunicau ”starea naţiunii” către Legislativ într-un cadru neprotocolar, deseori sub formă scrisă pe câteva foi de hârtie.
Publicul american a început să ia cunoştinţă despre existenţa discursului în momentul în care primul a fost transmis pe undele radio, în 1923, de către preşedintele Calvin Coolidge. În 1947, Harry Truman devenise primul preşedinte american care să comunice ”starea naţiunii” prin intermediul televiziunii.
Vise şi realitate
Marţi seară Barack Obama va sublinia în principal problemele pe care vrea să le adreseze, cu/sau fără ajutorul Congresului, în următorii patru ani. Deşi sunt în temă cu principalele necesităţi ale ţării, republicanii din Congres şi-au făcut un obicei din a juca rolul lui Gică Contra. Aceştia sunt împotriva majorării taxelor şi susţin reducerea cheltuielilor bugetare, pe când Obama speră să crească nivelul taxelor, în special pentru cei consideraţi bogaţi, şi în acelaşi timp să nu afecteze prea mult nivelul cheltuielilor bugetare, mai ales că mare parte din bani se duc pe sănătate, pensii şi plata dobânzilor la datorii.
Conform analiştilor, opoziţia cu care se confruntă Obama în Congres este fără precedent în istoria recentă a ţării.
Un alt domeniu în care democraţii şi republicanii nu pot găsi numitor comun este ”schimbare climatică de proporţii catastrofale” (pentru că simpla denumire de ”schimbare climatică” a devenit derizorie în condiţiile în care clima se schimbă de la o zi la alta, susţinătorii acestei politici de mediu au schimbat denumirea).
Catastrofal
Barack Obama, în discursul său din ziua Inaugurării de pe 21 ianuarie, a acordat o atenţie crescută problemei de ”schimbare climatică de proporţii catastrofale”. Se estimează că în discursul către naţiune Obama va pune din nou accent pe această temă, deşi publicul american rămâne insensibil şi neconvins de existenţa unei crize climatice.
Imigraţie/reformă
Încă din 2008 Obama a promis comunităţii latino că va reforma sistemul de imigraţie în primul său an al primului mandat. Promisiunea a rămas promisiune, iar acum Obama se află pe ultima sută de metri în încercarea sa de a împinge legislaţia pe masa Congresului. Aceste schimbări sunt în mare parte respinse de republicani pentru că, dacă Obama reuşeşte să ”legitimizeze” 11 milioane de imigranţi aflaţi ilegal în Statele Unite ale Americii, atunci aceştia vor deveni o putere electorală în favoarea democraţilor în alegeri. În mod tradiţional, populaţia latino cu drept de vot a susţinut politicienii Partidului Democrat.
Pe de altă parte, republicanii insistă că, dacă se oferă amnistie imigranţilor ilegal, această lege devine un ”stimulent” care invită cetăţenii străini să ajungă prin măsuri ilegale în Statele Unite doar pentru că, odată intraţi in interiorul graniţelor, aceştia au asigurat statut şi drepturi egale cu cetăţenii americani. Republicanii insistă că, în condiţiile în care graniţele nu sunt protejate în mod corespunzător, legislaţia propusă de Obama va invita la trafic uman.
Ultima şansă
Preşedintele Obama nu s-a remarcat în mod deosebit în timpul primului său mandat, în special pentru că promisiunile şi aşteptările au fost extrem de mari, însă realitatea a lăsat loc de mult mai bine. Obama a ”păcătuit” în faţa suporterilor lui atunci când a ordonat creşterea numărului de trupe americane în Afganistan şi, mai ales, prin faptul că se foloseşte de ajutorul dronelor pentru a ucide cetăţeni pe teritoriul unor ţări suverane, inclusiv cetăţeni americani.
Astfel, acest al doilea mandat, a cărui agendă va fi etalată în discursul către naţiune de marţi seară, duce cu el toată speranţa lui Obama de a înfăptui schimbări istorice. Un lucru destul de greu de realizat, spun analiştii politici şi istoricii, pentru că popularitatea preşedinţilor în cel de-al doilea mandat tinde să scadă.
