Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Noile evoluții din această săptămână au întărit ideea că președintele american și-a recalibrat poziția asupra conflictului din Ucraina.
Cu toate acestea, orizontul său limitat de timp și lipsa de claritate privind măsurile concrete pe care le va adopta rămân o constantă a stilului său de conducere.
Iar asta înseamnă că principalul factor care împiedică încetarea războiului - respectiv refuzul lui Vladimir Putin de a renunța la ceea ce el consideră a fi „misiunea sa istorică” - rămâne neschimbat.
Chiar și așa, unele lucruri s-au modificat. Cele mai sumbre scenarii pentru primele șase luni ale celei de-a doua președinții Trump nu s-au materializat.
Șeful Casei Albe nu pare să se fi lăsat amăgit de fostul său prieten de la Kremlin, nu a abandonat Europa sub umbra unei Rusii tot mai expansioniste și, surprinzător, are acum o atitudine mult mai favorabilă față de NATO decât în ultimii ani.
Între timp, Ucraina continuă să se confrunte cu perspectiva pierderii unor noi teritorii în fața ofensivei rusești de vară, iar civilii ucraineni trăiesc zilnic sub teroarea rachetelor lansate de armata lui Putin.
Din punct de vedere diplomatic, Kievul se află însă acum într-o poziție mult mai bună în relația cu administrația Trump decât s-ar fi putut aștepta cineva, după episodul tensionat din Biroul Oval, din luna februarie. Șansele ca Ucraina să supraviețuiască ca stat suveran par astfel mult mai mari.
Inițial sceptic față de Kiev și reticent în privința perspectivei de a pompa ajutor american într-un nou „sac fără fund”, după modelul Primului Război Mondial, Trump pare acum motivat într-o bună măsură de frustrarea că Putin i-a respins inițiativele de pace.
Cel puțin parțial, liderul american pare să fi renunțat la iluzia că îl poate determina pe președintele rus să cedeze doar prin forța personalității sale.
Șeful administrației de la Washington a anunțat, marți, că rachetele „Patriot” destinate Ucrainei sunt „deja pe drum” și s-a arătat deschis față de adoptarea unui nou val de sancțiuni contra Rusiei în Congresul american, un semnal că sprijinul SUA față de Kiev capătă un contur tot mai solid.
Răgaz pentru reevaluarea mizelor
Trump le-a acordat Moscovei și Kievului un termen de 50 de zile pentru a negocia o posibilă pace, răstimp care, după cum avertizează analiștii militari, le-ar putea permite rușilor să intensifice bombardamentele și să-și consolideze actualele câștigurile teritoriale.
Această fereastra îi oferă însă și lui Trump timp să se decidă cât de departe vrea să meargă în eforturile sale de a forța Moscova să facă pace.
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, încearcă să construiască o punte solidă de legătură cu liderul american pentru a-i influența abordarea în viitoarele negocieri, dar experiența din luna februarie îl determină, probabil, să nu forțeze prea tare nota.
Există și o mică șansă ca presiunea suplimentară și perspectiva unor noi sancțiuni să-l convingă pe Putin să accepte o ieșire negociată din acest război, care i-ar lăsa o parte din teritoriile cucerite și i-ar permite să prezinte deznodământul conflictului militar, atât ca pe un „triumf al mândriei și securității ruse”, cât și ca pe o „umilință” pentru Occident.
Nu este însă sigur cât va dura această nouă atitudine a lui Trump. Decepția lui față de atitudinea lui Putin pare motivată mai degrabă de lipsa unui acord care să-i aducă un Premiu Nobel pentru pace decât de vreo preocupare strategică profundă.
Și, cum Trump e un lider tranzacțional, care operează pe intervale scurte de timp și caută mereu „victorii rapide”, nu ar fi deloc surprinzător ca mâine să anunțe o întâlnire cu Putin sau, poate, să se răstească din nou la Zelenski.
NATO, de la țap ispășitor la paravan convenabil
Schimbarea de ton a lui Trump față de NATO vine după ce, luni întregi, aliații SUA s-au temut că americanii s-ar putea retrage din alianță.
Diplomația discretă a premierului britanic, Keir Starmer, și a președintelui francez, Emmanuel Macron, dar și summitul orchestrat de către secretarul general al blocului transatlantic, Mark Rutte, în Țările de Jos au reușit să-i ofere lui Trump o victorie simbolică: statele NATO s-au angajat să aloce 5% din PIB pentru apărare, până în 2035, iar liderul de la Casa Albă a putut spune că „a obligat Europa să se ia în serios”.
Mai mult, NATO a devenit un paravan util: europenii trimit bateriile „Patriot” Ucrainei, iar aliații cumpără ulterior din SUA sisteme care să le înlocuiască. Acest aranjament îi permite lui Trump să livreze arme Kievului, dar să păstreze o distanță politică față de criticii săi interni.
Totuși, nu este încă clar dacă acest mecanism va include și arme ofensive, care să permită Ucrainei să obțină câștiguri decisive pe front.
În plus, sprijinul american, chiar dacă important, nu va mai atinge nivelul uriaș al pachetelor militare aprobate în timpul administrației Biden.
Congresul și politica internă - terenuri minate
La Washington, Senatul discută un nou proiect de lege pentru sancționarea mai dură a Rusiei. Inițiativa bipartizană este prezentată ca o măsură devastatoare contra Moscovei, dar riscă să divizeze Partidul Republican.
Unii republicani susțin că nu e nevoie de o lege suplimentară, atâta vreme cât Trump amenință deja cu sancțiuni primare și secundare. Alții merg și mai departe și numesc inițiativa „unul dintre cele mai periculoase proiecte din istoria Senatului”, avertizând că ar putea duce la ruperea comerțului cu China, India și Turcia.
Așadar, nici politica internă legată de Ucraina nu este sigură, în timp ce geopolitica rămâne extrem de volatilă.
Trump a adoptat o politică mai dură față de Putin, dar aceasta nu este nici definitivă, nici garantată. Viitorul ajutor militar pentru Kiev este în continuare ambiguu, iar relațiile comerciale și diplomatice cu mari puteri precum China și India complică ecuația sancțiunilor.
De altfel, pariul lui Putin - care consideră că Rusia poate rezista mai mult decât Occidentul în războiul din Ucraina - pare să aibă încă mari sorți de izbândă.
Citește pe Antena3.ro
