Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Octogenarul Cornelius Gurlitt continuă ofensiva. După ce a lansat propriul său site, prin care să comunice exact şi în totalitate ce are de spus, el şi-a mandatat avocaţii să îi recupereze cât mai repede şi în totalitate colecţia. Adică cele peste 1.400 opere de artă semnate de mari maeştri ai lumii, precum Renoir, Monet, Picasso, Chagall, Otto Dix şi alţii, descoperite depozitate în apartamentul său din cartierul munchenez Schwabing, dar şi în locuinţa sa din oraşul austriac Salzburg, opere care constituie ceea ce presa a numit “comoara nazistă”. Şi asta, pentru că prezenţa unor opere de o astfel de valori nu poate fi explicată decât prin faptul că tatăl lui Cornelius, Hildebrand Gurlitt, cunoscut negustor de artă din perioada nazistă, ar fi obţinut aceste opere pe preţuri de nimic, din jafurile comise de nazişti.
Semne de întrebare
Printre cele peste 1.400 de opere se află desene, gravuri şi picturi, dintre care majoritatea ar putea să fi fost furate sau extorcate de la familii de evrei sau confiscate din muzee, fiind considerate ceea ce naziştii denumeau a fi “artă degenerată” (care nu corespundea criteriilor lor de valoare).
Site-ul, în limbile germană şi engleză, vizibil destinat apărării octogenarului de acuzaţiile care vin asupra sa în privinţa originii dubioase a operelor sale, detaliază versiunea sa asupra scandalului, mai ales printr-o secţiune de întrebări şi răspunsuri.
Avocaţii ies la atac
După acuzaţiile dure prezentate pe site la adresa procurorilor, avocaţii au depus o plângere la Tribunalul din Augsburg împotriva confiscării colecţiei de artă a lui Cornelius Gurlitt. Instanţa a emis un ordin de percheziţie a locuinţei lui Gurlitt şi de confiscare a colecţiei la data de 23 septembrie 2011. Avocaţii solicită ridicarea ordinului de confiscare şi deci recuperarea colecţiei. Tribunalul Administrativ din Augsburg a confirmat că a primit plângerea. Iar Parchetul acestui oraş a precizat, la solicitarea France Presse, că intenţionează să se exprime în legătură cu acest subiect, fără a preciza când anume.
“Având în vedere şi dezbaterile politice şi interesul public imens avem motive întemeiate să ne facem griji în privinţa îndreptăţirii acestei anchete”, a declarat miercuri unul dintre avocaţii lui Gurlitt, Derek Setz. “Domnul Gurlitt este conştient de dimensiunile morale ale acestui caz, însă o anchetă penală nu este locul potrivit pentru consideraţii morale”, a completat un alt avocat, Tido Park, citat de Spiegel.
“Dar dreptul şi morala trebuie să fie clar distincte
într-o procedură judiciară, iar o astfel de procedură nu trebuie să fie deturnată pentru a clarifica solicitările de restituire”, a adăugat acesta.
Baza legală
În plângerea formulată, avocaţii acuză cadrul legal limitat prin care s-a dispus confiscarea, dar şi lipsa unor suspiciuni întemeiate. “Confiscarea întregii colecţii nu este în concordanţă cu acuzaţiile de evaziune fiscală formulate de procurori împotriva domnului Gurlitt”, au adăugat avocaţii colecţionarului. Aceştia anunţau pe site că Gurlitt este posesorul legal al aproape tuturor operelor de artă din colecţie. “Ancheta în cazul Gurlitt nu este similară cu cea în cazul altor colecţionari. Vorbim despre doar 3% din totalul de 1.280 de opere care ar fi suspectate de artă jefuită de nazişti”, explică juristul Hannes Hartung.
Negocieri cu şase descendenţi
El respinge vehement speculaţiile lansate dinspre Task-Force-ul care se ocupă de determinarea provenienţei colecţiei lui Gurlitt, cum că în colecţie s-ar regăsi aproape 600 de astfel de opere. Experţi din afara anchetei cataloghează această cifră ca fiind nerealistă. Conform Der Spiegel, avocaţii lui Gurlitt poartă deja negocieri cu şase descendenţi ai unor moştenitori de drept care solicită redobândirea operelor.
“Aveţi milă” de-un bătrân...
Într-un editorial intitulat “Aveţi milă”, asumat de redacţia Rheinische Post, publicaţia germană prezintă un punct de vedere în care Cornelius Gurlitt este doar o victimă. “A durat prea mult până a devenit clar pentru toată lumea că acest caz Gurlitt este şi o tragedie personală. Imediat după confiscarea colecţiei, autorităţile ar fi trebuit să îi ofere ajutor. Fiindcă bătrânul, acum grav bolnav, era depăşit de importanţa evenimentelor. Să ne imaginăm că un descendent al unei familii cultivate, dar el însuşi fără vreo calificare, devine protectorul unei comori, care parţial este legată de istoria întunecată a Germaniei. În loc să apeleze la consiliere juridică, el caută vindecare prin tăinuirea comorii şi asigurarea existenţei sale prin vânzarea ei bucată cu bucată. Cei implicaţi ştiau de mult timp că există o colecţie Gurlitt. Acum trei ani, el a vândut prin intermediul casei de licitaţii Lempertz o operă a lui Max Beckmann pentru 864.000 de euro. Opera era evident parte componentă a colecţiei fostului proprietar de drept Alfred Flechtheim. Gurlitt nu e un monstru, ci doar un om care ar fi avut nevoie de mai mult timp de consilierea de care acum în sfârşit beneficiază”, consideră jurnaliştii de la Rheinische Post.
