Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Reconvertirea bazilicii Hagia Sofia în moschee, anul trecut, pare să fi fost un gest ales pentru a marca un punct de cotitură în istoria Islamului, care semnalează crearea unei ligi puternice de state musulmane, pregătită să înfrunte Occidentul sub conducerea Turciei și a liderului său, Recep Tayyip Erdogan. O serie de articole publicate de „The Financial Times” și de lucrări apărute în Franța sugerează că președintele turc este dispus să facă orice pentru a-și cultiva imaginea de campion al Islamului și a pune bazele unei superputeri islamice unificate, cu capitala la Istanbul, formată din peste 60 de state aflate în Asia și Africa.
„24 iulie 2020 a fost o zi specială”, scrie Gilles Kepel, considerat unul dintre cei mai prestigioși experți francezi în Islam. „Sosise vremea pelerinajului de la Mecca, dar din cauza pandemiei nimeni nu era acolo. Era și aniversarea Tratatului de la Laussane, aflat la baza Turciei moderne, în cadrul actualei sale granițe. Mai mult, a fost și ziua când Erdogan se pregătea să sucească brațul laicului Ataturk, cel care a transformat vechea bazilică Hagia Sofia într-un muzeu donat umanității. Erdogan a retransformat-o, însă, în moschee”, a continuat Kepel în noua sa carte, intitulată „Profetul și Pandemia”. El s-a referit la momentul când Erdogan a înfuriat Europa, reconvertind în moschee ceea ce fusese, timp de 1000 de ani, cea mai mare biserică a creștinătății răsăritene. A fost ziua în care Erdogan a vrut să devină noul lider al comunității islamice globale. „Erdogan încearcă să pozeze în campionul Islamului”, așa cum făcea ayatollahul iranian Khomeini, remarcă Kepel. Atât Erdogan, cât și Khomeini s-au angajat în eradicarea secularismului și a legăturilor cu cultura occidentală în țările lor și au luptat pentru reislamizarea propriilor societăți, intrând, concomitent, într-o competiție cu Arabia Saudită pentru obținerea supremației în lumea islamică. Spre exemplu, femeile cu văl cu greu puteau fi observate pe străzile din Teheran înainte de venirea la putere a lui Khomeini, iar Erdogan a reintrodus acest obicei în Turcia. Mollahii iranieni au fost cei care au reușit să impună pe scena internațională utilizarea termenului „islamofobie”, însă Erdogan este cel care conduce acum războiul ideologic contra „islamofobilor”. Sub auspiciile diplomatului turc Volkan Bozkir, actual președinte al Adunării Generale a ONU, Națiunile Unite tocmai au sărbătorit „Ziua Internațională contra Islamofobiei”. „Erdogan și-a promovat cu acest prilej campania de victimizare prin «islamofobie», în timp ce, în realitate, cei care critică extremismul islamist sunt cei aflați în pericol și cei uciși cel mai frecvent”, remarca recent site-ul „ZeroHedge”. Aceeași sursă observa că între entitățile membre ale Organizației pentru Cooperare Islamică, organizatoarea evenimentului, „Palestina pedepsește «blasfemia» cu moartea, Arabia Saudită își biciuie și își întemnițează bloggerii liberali, iar Turcia și-a umplut închisorile cu scriitori și jurnaliști!”
Planuri de hegemonie
Spre deosebire de Iran și Arabia Saudită, Turcia este o democrație. Ankara discută cu UE despre posibila obținere a calității de membru, iar Turcia este a doua cea mai numeroasă armată din NATO și principala poartă de trecere a Europei în Asia. În acest context, planul de hegemonie al lui Erdogan pare să se extindă pe mai multe paliere, ajungând până pe continentul african. Potrivit publicației „The Financial Times” (FT), liderul turc a inițiat în ultimii 15 ani o megarelansare a relațiilor sale în Africa. Din 2009, Turcia și-a crescut aici numărul de ambasade, de la 12 la 42, iar Erdogan a vizitat peste 20 de capitale africane. Ankara și-a fixat drept obiectiv pentru următorii ani dublarea volumului comercial cu Africa până la cifra de 50 de miliarde de dolari, adică o treime din valoarea actualului comerț cu UE. În același timp, Turcia și-a ales drept câmp de luptă zona balcanică, regiune extrem de importantă din punct de vedere simbolic, deoarece o mare parte din aceasta a fost condusă de Istanbul, pe vremea Imperiului Otoman. Utilizând ieșirile la estul Mării Mediterane, Marea Neagră și Marea Egee, conceptul geostrategic al Ankarei, gândit de amiralul naționalist Cem Gurdeniz, cuprinde „diplomația” manevrelor militare navale de amploare și desfășurarea agresivă a vaselor de luptă, strategie menită să reinstaureze controlul maritim al Turciei, accesul total la resursele de energie și, nu în ultimul rând, să recâștige influența Ankarei în zona balcanică. Recentele conflicte maritime cu Grecia, stat membru NATO și UE, și Cipru, țară membră a blocului comunitar, pe tema rezervelor de petrol și gaze din Marea Mediterană, l-au făcut pe Erdogan să exclame: „Vor înțelege curând că Turcia are forța economică și militară de a rupe în bucăți hărțile imorale și documentele impuse!”. În privința Europei Occidentale, Erdogan pare să folosească diaspora ca pe un cal troian, un instrument de presiune politică asupra unor state precum Germania, Franța, Austria, Belgia și Olanda, precum și ca bază pentru hegemonia sa. Potrivit FT, „câteva state europene sunt îngrijorate față de activitatea spionajului turc pe teritoriile lor, precum și a imamilor instruiți în Turcia pentru a-i spiona pe membrii diasporei”. Conform publicației „Journal du Dimanche”, serviciile franceze de informații susțin că Erdogan folosește în Franța o „strategie de infiltrare”, prin intermediul unor rețele coordonate de ambasada Turciei și spionajul turc. „Acționează în principal prin imigranții turci, prin organizații musulmane, dar și în viața politică locală, prin sprijin acordat oficialităților alese”, scrie ziarul. Scopul acțiunilor este de a îmbunătăți cu orice preț, în rândul diasporei și al societății franceze, imaginea lui Erdogan și de a răspândi idei islamiste. Turcia controlează 400 dintre cele 2.500 de moschei aflate pe teritoriul francez și a trimis în Franța 151 de imami, în contextul izbucnirii unor tensiuni religioase periculoase. În Caucaz, Turcia a sprijinit în mod deschis războiul Azerbaidjanului contra Armeniei, utilizând, potrivit mass-media internaționale, mercenari pe care îi mai folosise în războaie civile din Kashmir, Libia și Siria. În Nagorno-Karabah, Erdogan pare să fi urmărit crearea unui coridor islamic, care leagă Azerbaidjanul de Turcia și alte state musulmane. Mulți analiști occidentali consideră însă că atacarea Armeniei, leagăn al civilizației creștine, de către azeri și musulmani, a fost un război al religiilor, pierdut de Occident în fața Islamului.
Retrasarea imperiului
Unul dintre consilierii lui Erdogan, generalul în rezervă Adnan Tanriverdi, care a fondat agenția de mercenari „Sadat”, a pus deja bazele viziunii unei superputeri islamice unite, cu capitala la Istanbul. Prin Centrul de studii strategice pe care îl conduce, el a început proiectul Asrica, o uniune de 61 de state din Asia și Africa, strânse sub egida acestui adevărat „Erdoganistan”.
După toate aparențele, Turcia vrea să devină noul Imperiu Otoman și singura putere capabilă să conducă lumea musulmană.
