Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lista de nemulțumiri a statelor din BRICS este lungă. Pe aceasta figurează practicile comerciale abuzive, regimurile punitive de sancțiuni, percepția neglijării nevoilor de dezvoltare ale națiunilor mai sărace și dominația „Occidentului bogat” asupra organismelor internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite, Fondul Monetar Internațional sau Banca Mondială.
Pe fondul nemulțumirii generalizate față de ordinea mondială predominantă, angajamentul națiunilor BRICS de a face din această grupare un campion de frunte al „Sudului global” a găsit rezonanță, în pofida lipsei unor rezultate concrete. Peste 40 de țări și-au exprimat interesul de a se alătura BRICS, spun oficialii din Africa de Sud, țară care găzduiește summitul din 22-24 august. Dintre acestea, aproape 24 au cerut în mod oficial să fie admise.
„Necesitatea obiectivă a unei grupări precum BRICS nu a fost niciodată mai mare!”, susține Rob Davies, fost ministru al Comerțului din Africa de Sud, care a contribuit la integrarea țării sale în acest bloc, în 2010. „Organismele multilaterale nu sunt locuri în care putem merge și obține un rezultat echitabil și incluziv.”, adaugă el, citat de Reuters.
Perspective sub așteptări
Cu toate acestea, observatorii internaționali prevăd un bilanț și o evoluție economică sub așteptări, despre care spun că nu sunt de bun augur pentru perspectivele BRICS de a îndeplini speranțele înflăcărate ale viitorilor membri.
Deși BRICS reunește aproximativ 40% din populația lumii și un sfert din PIB-ul mondial, ambițiile blocului de a deveni un actor politic și economic global sunt de mult timp zădărnicite de diviziunile interne și de lipsa unei viziuni coerente.
Cândva în plină expansiune, economiile BRICS, în special cea a gigantului asiatic chinez, sunt în plin proces de încetinire. Concomitent, Rusia, un alt membru fondator, se confruntă cu o izolare fără precedent, din cauza războiului din Ucraina. De altfel, președintele Putin, urmărit în baza unui mandat de arestare internațional pentru presupuse crime de război, nu va călători la Johannesburg și se va alătura reuniunii doar prin intermediul mediului virtual.
„Este posibil ca statele candidate să aibă așteptări prea mari în privința a ceea ce poate aduce, în mod practic, apartenența la BRICS.”, este de părere Steven Gruzd, membru al Institutului sud-african pentru Afaceri Internaționale, citat, la rândul său, de agenția de știri cu sediul la Londra.
Nemulțumirea lumii în curs de dezvoltare
Deși BRICS nu a dezvăluit încă o listă completă a candidaților la extindere, o serie de guverne și-au declarat public interesul de a face parte din acest proiect.
Pedepsite și puse la colț de sancțiunile și condamnările occidentale, Iranul și Venezuela, spre exemplu, încearcă să reducă efectele izolării internaționale și speră ca blocul condus de China și Rusia să le ofere o alternativă pentru economiile lor paralizate.
„Numeroase cadre de integrare existente la nivel global sunt orbite de viziunea hegemonică impusă de administrația SUA.”, a explicat, pentru Reuters, Ramón Lobo, fost ministru de Finanțe și guvernator al Băncii Centrale a Venezuelei.
La rândul lor, statele din Golf Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite văd BRICS drept un mijloc pentru obținerea unui rol mai important în cadrul organismelor globale, susțin analiștii.
De asemenea, candidații africani, precum Etiopia și Nigeria, sunt atrași de angajamentul blocului față de reformele din cadrul Națiunilor Unite, care ar oferi continentului lor o voce mai puternică.
Alți candidați doresc schimbări semnificative la Organizația Mondială a Comerțului, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. „Argentina a cerut cu insistență o reconfigurare a arhitecturii financiare internaționale.”, a dezvăluit un oficial guvernamental argentinian, implicat în negocierile de aderare la BRICS.
„Multă vorbă, acțiune mai deloc”
Pozițiile publice ale BRICS reflectă deja multe dintre preocupările statelor candidate.
Mai mult, în timp ce încearcă să devină o contrapondere la Occident, pe fondul tensiunilor dintre China și SUA și al consecințelor invaziei Rusiei în Ucraina, creșterea numărului de membri ar putea conferi mai multă influență blocului, precum și mesajului său de reformă globală.
Cu toate acestea, în perioada premergătoare summitului, disfuncționalitățile organizației au revenit în centrul atenției. În timp ce liderii BRICS care participă la summit sunt așteptați să discute un cadru pentru admiterea de noi membri, iar Beijingul și Moscova sunt dornice să meargă mai departe cu extinderea, alții, în special Brazilia, sunt îngrijorați și susțin că nu ar trebui să grăbească acest proces.
Concomitent, beneficiile tangibile ale aderării se diminuează. Cea mai concretă realizare a blocului, „Noua Bancă de Dezvoltare” sau „Banca BRICS”, și-a văzut ritmul deja lent de acordare a împrumuturilor îngreunat și mai mult, din cauza sancțiunilor impuse Rusiei, unul dintre membrii fondatori.
Țările mici, care speră să obțină un impuls economic de pe urma aderării la BRICS, ar putea lua însă în considerare experiența Africii de Sud. Într-adevăr, comerțul sud-africanilor cu BRICS a crescut în mod constant de când aceștia au aderat la organizație.
Această creștere se datorează însă în mare parte importurilor din China, iar blocul reprezintă încă doar o cincime din totalul comerțului bilateral al Africii de Sud.
Brazilia și Rusia absorb împreună doar 0,6% din exporturile sale, iar, anul trecut, deficitul comercial al Africii de Sud cu partenerii săi din BRICS a crescut de patru ori față de 2010, ajungând la 14,9 miliarde de dolari, arată o analiză a Corporației pentru Dezvoltare Industrială din Johannesburg.
Astfel de rezultate ar trebui să dea de gândit națiunilor candidate, spune Steven Gruzd. „Realizări concrete pentru BRICS sunt greu de găsit - multe vorbe și mult mai puțină acțiune.”, adaugă analistul.
Orizonturi tot mai limitate pentru Putin
Absența liderului de la Kremlin de la eveniment nu poate trece neobservată, în condițiile în care inițiatorul războiului din Ucraina are acum opțiuni de călătorie extrem de limitate.
Acest lucru poate părea o chestiune neînsemnată pentru un om care conduce o țară întinsă pe 11 fusuri orare. La urma urmei, Putin are o ușă deschisă către Beijing, iar susținătorii Moscovei din Asia Centrală și Iran s-au grăbit să-i întindă președintelui rus covorul roșu, de la invazia Ucrainei, din februarie 2022.
Bineînțeles, Putin se va putea baza în continuare și pe Minsk: dictatorul din Belarus, Alexander Lukașenko, care a oferit Rusiei o rampă de lansare pentru invazia din țara vecină, s-a dovedit, de asemenea, o gazdă primitoare pentru liderul de la Moscova.
Cu toate acestea, Putin absentează de la forumul BRICS, derulat în Johannesburg. Neparticiparea sa spune multe despre izolarea Rusiei și despre orizonturile tot mai mici ale Kremlinului în arena internațională.
Liderii celorlalți membri ai blocului economic BRICS - președintele sud-african, Cyril Ramaphosa, liderul chinez, Xi Jinping, președintele brazilian, Luiz Lula da Silva, și prim-ministrul indian, Narendra Modi, - sunt așteptați cu toții la summit.
Luna trecută, biroul lui Ramaphosa a anunțat că Putin nu va participa la reuniune, iar ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, îi va ține locul, deși presa de stat de la Moscova susținea că liderul de la Kremlin va apărea prin legătură video.
Participarea la o discuție internațională poate fi o modalitate eficientă de a acționa ca jucător important pe scena globală, iar Putin pare să piardă acum, prin absența sa, mai mult decât o altă fotografie de grup.
Președintele rus este un susținător convins a ceea ce el numește „ordinea mondială multipolară”, promovând structuri precum BRICS ca o contrapondere la instituțiile conduse de SUA și de Occident, care au condamnat dur Rusia pentru războiul său din Ucraina.
Și, în timp ce acțiunile Moscovei au adus o condamnare largă din partea Occidentului, aceasta rămâne blocată într-o campanie pentru influență și sprijin internațional, în special în „Sudul global”.
Consolidarea unui astfel de sprijin pe fondul războiului din Ucraina a fost, de altfel, un obiectiv-cheie al recentului summit Rusia-Africa, organizat de Putin la Sankt Petersburg. Este posibil ca participarea liderilor africani să fi dezamăgit Kremlinul - mai puțin de jumătate dintre șefii de stat care au participat la o conferință similară din 2019 s-au prezentat la evenimentul de luna trecută -, însă politica externă rusă mizează în continuare pe sprijinul diplomatic și politic din partea țărilor din Africa, America Latină și Asia.
Spectrul Curții Penale Internaționale
În aceste condiții, de ce ar rata Putin o altă oportunitate de a-și promova viziunea? Ei bine, în primul rând, există o problemă deloc neglijabilă - existența unui mandat de la Curtea Penală Internațională (CPI).
În martie, CPI a emis un mandat de arestare pe numele lui Putin și al unui alt oficial rus pentru o presupusă operațiune de deportare a copiilor ucraineni în Rusia. Mandatul a pus Africa de Sud într-o situație dificilă: în calitate de semnatari ai tratatului care guvernează Curtea de la Haga, sud-africanii sunt obligați să aresteze persoanele puse sub acuzare de CPI.
Cum era de așteptat, Kremlinul s-a inflamat la orice aluzie în privința faptului că Putin s-ar eschiva de la summitul BRICS din cauza mandatului de arestare de la CPI.
Concomitent, Putin însuși le-a declarat jurnaliștilor, la 29 iulie, că nu crede că participarea sa la BRICS este „mai importantă decât prezența mea în Rusia acum”, potrivit agenției de presă de stat TASS.
Indiferent de motivul absenței, neparticiparea lui Putin la summit nu pare de bun augur pentru Moscova, care, prin întâlniri bilaterale, ar fi avut prilejul să încerce extinderea susținerii sale internaționale pentru războiul din Ucraina.
Kremlinul continuă însă o campanie de relații publice ce prezintă Rusia ca pe o putere anticolonială care susține o ordine mondială mai dreaptă și mai echitabilă și, foarte probabil, Lavrov va relua acest discurs și la Johannesburg.
„SUA și aliații lor încearcă să încetinească evoluția naturală a relațiilor internaționale și formarea unui sistem multipolar, sau chiar să inverseze procesul. Ei nu se feresc să folosească metode nepotrivite și ilegale, inclusiv folosirea forței sau a sancțiunilor unilaterale, neaprobate de Consiliul de Securitate al ONU, războiul informațional și psihologic etc., pentru a modela lumea în funcție de nevoile lor!”, spunea recent Lavrov, într-un interviu.
Ironia vorbelor ministrului rus de Externe pare, evident, una extremă, în condițiile în care Putin a pornit un război asupra Ucrainei, pe care l-a justificat în termeni categorici de hegemonie.
Mai mult, în viziunea conducerii de la Moscova, sfârșitul lumii unipolare pare să însemne că, sub falsul steag al eliberării, Rusia își poate continua acțiunile sângeroase pentru ocuparea Ucrainei, fără a fi împiedicată de normele internaționale.
