Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La vama. Autobuzul strabate silentios Transilvania. Trecem prin sate sasesti, urcam si coboram dealuri. Zarim fabrici, orase si, in sfarsit, ajungem la vama. Locul de trecere, pasarela care ne va purta spre Occident, spre o alta civilizatie.
"Am impresia ca orice calatorie schimba omul in bine, ca la capatul drumului ne vom gasi mai bogati sufleteste, mai buni, mai curati, cu o alta mentalitate. Am insa un soc: soferul ne cere sa facem o cheta: 5 euro de caciula ca sa dam spaga vamesilor si politistilor de la frontiera. Se aud voci, comentarii - aflam ca practica e curenta; unii dau, altii prefera sa admire peisajul. «Vom trece mai repede», «Nu vom avea neplaceri», spun soferii, dar pana la urma am stat 7 ore in vama si cativa dintre noi au fost coborati pentru a da explicatii. S-a rezolvat totul. Probabil tot cu spaga. Paraseam Romania cu o imagine sumbra, ce-mi apasa sufletul si constiinta. Imi aminteam de banii dati infirmierei care ma pansase, de ciocolata plasata secretarei fiindca fusese draguta. Imaginile se suprapuneau cu functionarii francezi care spun «Bonjour», care-ti zambesc de fiecare data, care incearca sa te ajute fara sa astepte «o mica atentie». Gandurile mi se inlantuiau haotic, se risipeau si iarasi se intorceau ca un flux si un reflux continuu in jurul intrebarii: De ce romanii intorsi din strainatate uita obiceiurile frumoase insusite pe alte meleaguri? De ce vin cu bagajele pline cu «atentii» pentru secretare, doctori, profesori...? Cand o sa-si schimbe lupul si naravurile, nu doar parul?" Lyon, 8 sept 2004, Emanuela Ignatoiu-SoraCitește pe Antena3.ro
