Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cornelius Gurlitt, octogenarul munchenez pe care l-am numit “Ali Baba”, pentru că, în apartamentul său din oraşul german dosise o imensă colecţie de artă din perioada nazistă, a dat lumii, prin cazul său, de rezolvat un imens puzzle.
Omul care ani de-a rândul n-a existat oficial, trăind doar din vânzarea unor opere pe care le deţinea, dar fără a fi înregistrat oficial ca pensionar sau asigurat al statului german, locuia, probabil, în cel mai mic muzeu din lume. Un apartament de la etajul 5 al unui bloc din cartierul Schwabing din Munchen. Tatăl său a fost una dintre figurile centrale ale negustoriei de artă inventate şi promovate de nazişti. Ceea ce regimul nazist “epura” din muzeele de stat sau jefuia de la evrei, unul ca Hildebrand Gurlitt vindea pe sume de nimic în afara ţării. Sau îşi însuşea!
Guvernul se trezeşte
Presiunile asupra Germaniei, de a da publicităţii lista completă a operelor de artă găsite la Gurlitt este imensă. În faţa criticilor unanime ale Administraţiei americane, ale registrului “Art Loss” din Londra, ale organizaţiilor evreieşti şi ale marilor muzee, Guvernul Angelei Merkel pare a fi dispus să informeze mai bine publicul în legătură cu “comoara de la Munchen”, scrie La Libre Belgique.
Un purtător de cuvânt al secretarului de stat federal de la Ministerul Culturii a declarat că Guvernul Merkel discută cu autorităţile bavareze, competente în materie de cultură, despre posibilitatea de a accelera verificările şi căutarea foştilor proprietari ai tablourilor. Şi despre publicarea online a listei operelor găsite.
Până acum, Parchetul din Augsburg, care se ocupă de dosar, a refuzat să publice lista operelor, pentru că acest lucru ar putea afecta interesele celor în drept. Dar Guvernul bavarez ar putea obliga Parchetul să facă publică lista.
“James Bond” acuză
Willi Korte, “James Bond”-ul german al restituirii operelor de artă furate de nazişti, critică această atitudine de tărăgănare. El a declarat pentru Frankfurter Allgemeine că autorităţile germane au o obligaţie de a informa, în loc să stea cu fundul pe opere şi să le bareze victimelor accesul la acestea.
La rândul lor, directorii de muzee sunt nerăbdători. Tobia Bezzola, director al Muzeului de Artă Modernă Folkwang din Essen, reaminteşte că în 1937 naziştii au confiscat 1.400 de tablouri, gravuri şi sculpturi din muzeul său. Hildebrand Gurlitt, specialist în gravuri, a preluat şi vândut 450 de opere de la muzeul Folkwang. Nu ar fi deci surprinzător dacă, printre obiectele găsite în apartamentul din Munchen, unele ar fi făcut parte din colecţia Folkwang. Totuşi, cum legea nazistă care cauţiona confiscarea nu a fost abrogată, directorul muzeului nu crede că va putea să recupereze operele.
Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, a avetizat luni că scandalul Gurlitt ar putea dăuna imaginii Germaniei. “Ar trebui să nu subestimăm sensibilitatea acestui subiect la nivel mondial”, a declarat Westerwelle pentru agenţia germană de presă DPA. “Trebuie să avem grjă să nu fie afectată încrederea în ţara asta, care s-a clădit în mulţi ani”, a mai spus el, făcând apel la transparenţă.
Cum s-ar putea întoarce comoara la Gurlitt
Autorităţile germane cred că o mare parte dintre cele 1.406 opere de artă provenind în parte din “epurările” naziste din muzee sau de la evreii spoliaţi, vor fi date înapoi octogenarului munchenez la care au fost descoperite, afirmă săptămânalul german Focus.
Potrivit unui audit al Oficiului central al Vămii germane, parte dintre desenele, acuarelele, litografiile şi picturile confiscate din muzeele statului german, “naţionale, municipale sau regionale” ar trebui restituite lui Cornelius Gurlitt. În total, auditul se referă la 315 dintre aceste opere, epurate din muzee de regimul hitlerist, pentru că nu respectau criteriile estetice ale regimului şi care erau calificate drept “artă degenerată”.
Raportul Vămii subliniază că există dubii în privinţa faptului că octogenarul ar putea fi vreodată trimis în faţa justiţiei.
Pe de altă parte, pentru 194 de opere găsite în apartamentul din Munchen al lui Cornelius Gurlitt, documentele găsite în timpul percheziţiei ar putea stabili dacă este vorba despre piese vândute de colecţionarii evrei la presiunea naziştilor. Pentru aceste opere, ale căror foşti proprietari pot fi identificaţi, şansele ca moştenitoriii să obţină o retrocedare sunt destul de mari, adaugă Focus.
Prezent la percheziţia şi apoi confiscarea operelor din apartamentul său din Munchen, în februarie 2012, Gurlitt a fost interogat de poliţie, apoi pus în libertate, fără control judiciar. Nu a făcut obiectul vreunei verificări speciale de atunci până acum.
“Mai are ascunzători!”
Expertul în artă Ralph Jentsch este convins că negustorul Cornelius Gurlitt are mai multe opere ascunse în diferite locaţii din Germania, Elveţia şi Austria. “În timpul cercetărilor mele, am dat peste tatăl său, Hildebrand Gurlitt, în arhivele de stat din Berlin. Există nenumărate documente despre activitatea sa. Nu poate fi negată în nici un fel colaborarea sa cu regimul nazist. Există documente prin care se poate reconstitui traseul operelor de artă şi al afacerilor lui Gurlitt cu Ministerul Propagandei. El avea intrare liberă la Palatul Schonhausen din Berlin, unde încheia contracte de vânzare-cumpărare cu Rolf Hetsch. Gurlitt cumpăra masiv. La data 2 iulie 1939 a cumpărat 6 opere ale lui Kadinsky şi una a lui Robert Delaunay pentru suma de 10.000 de franci elveţieni. La data de 12 decembrie 1940 a cumpărat 8 opere din perioada romantică şi 105 picturi şi 933 de desene din perioada expresionistă. Pe listă s-au aflat 10 opere ale lui Ernst Ludwig Kirchner. Doar 9 zile mai târziu, el a cumpărat cu 1.000 de franci elveţieni 1.732 de picturi. În martie 1941 şi-a completat colecţia cu alte 993 de picturi pentru care a achitat 3.800 de franci. În total, vorbim de peste 4.000 de opere de artă, unele dintre ele revândute imediat după cumpărare”, a declarat Jentsch pentru Die Welt.
Ce e cu depozitul din Elveţia?
“Este foarte posibil să existe opere ascunse în altă parte. Ştiu că în Elveţia exista un depozit special pentru comercianţi şi colecţionari. Cineva a văzut acolo recent o operă celebră confiscată în perioada nazistă. Este posibil să mai fie şi altele acolo. Hildebrand Gurlitt a fost comerciant de opere de artă în Hamburg începând cu 1933. Exista posibilitatea ca el să fi acţionat uneori şi pe cale privată, cumpărând direct de la colecţionarii evrei obligaţi să părăsească Germania nazistă. În acest caz, solicitările de restituire a operelor faţă de descendenţi este absolut întemeiată”, crede acesta.
Lupul, paznic la oi
“Există o scrisoare a lui Gurlitt din 1948, adresată unui alt comerciant de la acea vreme, Ferdinand Moller, în care îi scrie că el este în continuare interesat de cumpărarea altor opere de artă. La acea vreme, Gurlitt era preşedintele Uniunii Artiştilor din Dusseldorf. Un om care a făcut ce a făcut în perioada nazistă, şi-a continuat fără probleme activitatea şi după război, ajungând liderul unei instituţii. Acum, gândiţi-vă că această colecţie a lui Gurlitt a fost trimisă pentru verificare la Centrul de Cercetare a Artei Confiscate din cadrul Universităţii din Berlin, centru finanţat de fundaţia Ferdinand Moller, adică descendenţii comerciantului Moller. Au pus lupul paznic la oi. Moller, ca şi Gurlitt, a fost o figură dubioasă. Degeaba spun unii că aceşti comercianţi au salvat opere de mare valoare de la distrugere, când ei s-au îmbogăţit abuziv peste noapte. Această fundaţie are drept scop reabilitarea lui Moller. Un astfel de centru de cercetare ar trebui finanţat de statul de german, ca să ducă o muncă imparţială”, consideră Jentsch.
