Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
14:21 • De "microbul” fizicii s-a molipsit în copilărie, de laseri s-a "contaminat” la doctorat.
Este fizician, are simţul umorului şi o răbdare infinită cînd explică
unui neavizat probleme de fizică cuantică. Este generos cu timpul pe
care îl investeşte în alţii, dar nu consideră asta o risipă.
De "microbul” fizicii s-a molipsit în copilărie, de laseri s-a "contaminat” la doctorat.
Este fizician, are simţul umorului şi o răbdare infinită cînd explică unui neavizat probleme de fizică cuantică. Este generos cu timpul pe care îl investeşte în alţii, dar nu consideră asta o risipă.
La 31 de ani Gheorghe Dan Crînguş este român în ţara lalelelor şi proaspăt doctor în fizică. Pentru el sarmaua şi ţuica sunt elemete care menţin coeziunea familială, aşa că le păstrează pentru momente speciale şi nu le recomandă la mare distanţă de casă. "Cred că există anumite lucruri pe care nu poţi şi nici nu trebuie să încerci să le iei cu tine atunci cînd pleci într-o altă ţară”.
MICROBUL. Dan Crînguş "suferă” din iubire pentru fizică din copilărie, dar certitudinea că această "boală” este ceea ce îşi doreşte a căpătat-o în liceu. Nu am idee cu ce s-ar putea juca un copil ca atunci când creşte mare să devină cercetător, orice aş putea imagina s-ar dovedi a fi o comparaţie nereinspirată între frăguţe şi pere sau poate o descriere anostă a gresiei, fie ea şi azurie cu vinişoare albe. "Primele probleme cu care îmi amintesc să-mi fi bătut capul sunt cele din şcoala primară, cu rîndunici care zboară după trenuri între binecunoscutele localitaţi A şi B. O imagine mi-a rămas în minte în mod special: eram la bunici, la umbra unui dud stufos, mâncam nuci cu miere, beam must şi rezolvam probleme de fizică. Dacă mă împotmoleam, îl strigam pe tata, care ajuta la culesul viei. Nu ştiu, s-ar putea să fi fost de la mustul uşor fermentat, dar cred că atunci a început să îmi placă fizica. Dar, deşi nucile, mierea şi mustul par o reteta de succes, cred că în viata fiecărui fizician există un moment, de obicei în timpul liceului, în care un profesor de excepţie se ridică deasupra celorlalţi şi îi determină practic viitoarea carieră. În cazul meu, Bianka şi Ion Bebu sunt cei cărora le datorez recunoştinţă, fără pasiunea şi timpul pe care le-au investit benevol în mine nu aş fi ajuns aici. Ca profesor, nu este suficient să îţi faci doar meseria şi cred că am avea foarte mult de cîştigat dacă am învaţa să ne apreciem dascălii adevăraţi, adica pe aceia pasionaţi de munca lor şi capabili să facă diferenţa”.
CREZ. Tînărul fizician se ghidează în viaţă "după principiul pe care Bruce Lee şi-a creat propriul stil de arte marţiale. Extinzînd puţin ideile sale, aş spune că de la orice cultură trebuie să absorbi acele elemente care te ajută să devii un om mai bun şi să le respingi pe cele care nu ţi se potrivesc. În acelaşi timp însă, trebuie să respecţi libertatea celorlalţi de a-şi alege propria cale. Aceasta idee a absorbţiei selective am auzit-o rezumată mai plastic de un mucalit din satul bunicilor, de lîngă Caracal, care spunea <>.
DECIZIE. Încă din start Dan subliniază că deşi unele dintre afirmaţiile sale nu sunt tocmai măgulitoare, îşi doreşte ca acele referiri pe care le face la România pe care a lăsat-o în spate, să nu fie interpretate după modelul "io am învăţat carte cu vaca de lanţ”. Trimiterile nu sunt menite să evidenţieze efortul pe care l-a făcut ca să facă transferul spre lumea modernă, ci au un cu totul alt substrat. "Ideea mea a fost să accentuez faptul că România de astăzi este total diferită, iar problema unui stagiu în străinătate se pune în cu totul alţi termeni. Pentru mine, totul a început în anul 2000, odată cu absolvirea Facultăţii de Fizică din Craiova. Ca orice tînăr absolvent, vibram de nerăbdare să ajung în mijlocul elevilor pentru a le împărtăşi din tainele fizicii. Deşi salariul era, dacă îmi amintesc bine, în jur de 50 de euro, sclipirea din ochii unui elev care realiza că a înteles ceva nou nu se poate compara cu nimic. Din păcate nu a fost să fie. Poate că aş fi plecat oricum în străinătate, dar aventurile frustrante şi degradante prin care a trebuit să trec în încercarea de a obţine un post învăţămînt au cîntărit greu în luarea deciziei”.
PLECAREA. "În toamna anului 2000 am luat examenul de admitere la cursurile la Studii Aprofundate. Facultatea noastră era destul de activă în cadrul programului Socrates şi în fiecare an doi sau trei dintre noi aveau posibilitatea să plece pentru cîteva luni cu o bursă de studii în străinătate. Problema cea mai mare în acel moment a fost lipsa de informaţie. Internetul era o chestie relativ nouă la noi şi uneori chiar şi simpla verificare a email-ului îţi punea răbdarea la grea încercare. În final, a trebuit să iau o hotărîre în funcţie de cele povestite de colegii care erau deja, dar m-am bazat şi pe intuiţie. Am ales Universitatea din Groningen, Olanda, şi sunt bucuros că am făcut-o. Procedurile privind acordarea bursei au durat cam o jumătate de an, undă verde am primit pe la sfîrşitul iernii. Era deja destul de tîrziu, aşa că atunci cînd a venit confirmarea am şi plecat”. Ce au spus părinţii? "Au fost relativ mulţumiţi să mă vadă în Olanda, pentru că alternativa pe care o vehiculam în acel moment era Canada”.
REVELAŢIE. Destinaţia o ştia, traseul îi dădea dureri de cap, pe lîngă cele două zile cu autocarul, se lăsa şi cu schimbări de tren. Obosit, stresat, dar în trenul care trebuie a observat un tînăr cu privire insistentă. "Îmi era destul de greu să mă exprim în engleză, aşa că am decis că nu merită efortul să-l întreb "politicos” de ce se zgîeşte şi se distrează. L-am ignorat, dar s-a băgat el în vorbă <<Şi eu sunt român. Am terminat Fizica şi acum fac un doctorat aici, în Olanda>>. Am avut o revelaţie, la numai cîteva ore după ce ajunsesem în Olanda, am ştiut ce voi face în viitor. Cît timp am mers împreună a explicat paşii: trebuie să faci impresie bună în timpul bursei, pentru că referinţele din această perioadă sunt esenţiale, apoi cauţi pe internet poziţii de doctorat pe subiectul care te interesează şi trimiţi un <>. Am fost puţin derutat în legătură cu ce ar fi trebuit să conţină acel <>, el a coborît, eu am rămas nelămurit. Întrebarea m-a frămîntat o perioadă, asta pînă am realizat că nu era vorba de un <>, ci de un <>…”
CĂMINUL. Dacă misterul "CD”-ului Dan l-a pătruns repede, i-a luat ceva mai mult pînă a dibuit uşa de intrare în căminul în care era cazat. "Nu era chiar ceea ce ne-am fi aşteptat să fie, plata chiriei mînca jumătate din bursă. Am bătut la uşă, dar nu a răspuns nimeni. În cele din urmă, a iesit o bicicletă urmată de un chinez care, după ce ne-a privit mirat, a emis expresiv un "Oooo!” ne-a explicat că aceea era de fapt boxa pentru biciclete şi că intrarea este în spatele clădirii. Pe la miezul nopţii, însoţiţi de fidelele porniţe de 30 de kile, noi victorioşi, ele învinse de stresul călătoriei stînjenindu-ne indecent prin lipsa mînerelor, ne-am cazat. Condiţiile din erau foarte bune, camere de o singură persoană, "apa caldă non-stop”. Păcat, vorba bancului cu olteni, că nu era sîmbăta, că am fi făcut şi noi un duş. Un singur lucru mi-a atras atenţia la ora aceeia. Unele frigidere erau legate cu lanţuri. A doua zi misterul s-a dezlegat. Lanţurile se materializaseră pentru a fi ferite de intenţiile unui coleg de etaj, cu ceva probleme psihologice. În timp am mai descoperit un o excepţie care nu se aromiza în atmosfera de pace şi prietenie care ne învăluia. Locatarul de la camera 7 îşi făcea simţită prezenţa numai prin fumul de marihuana care-i ieşea pe sub uşă”.
FACULTATEA. Parcă pentru a nu strica tradiţia pe care o inaugurase la intrarea în cămin, Dan a greşit uşa şi la intrarea în facultate. "Aveam planificată o întîlnire la coordonatorul local al programului Socrates. Am nimerit una dintre uşile de serviciu. Intrarea se făcea pe baza de card magnetic, am "învins” glisanta şi ne-am ciocnit de privirea împănată cu semn de întrebare a profesorului. Pentru răspuns n-a fost alocat timp, oficialul ne-a explicat ce trebuie să aranjam pe plan birocratic şi ne-a înmînat două plicuri cu instrucţiuni. Aceasta a fost prima mea întîlnire cu pragmatismul şi eficienţa tipic olandeză. În scurt timp aveam cont în bancă, eram înscrişi la autorităţi, planificaţi pentru vizita medicală necesară acordării permisului de şedere şi eram gata de muncă. Fondurile Socrates au ajuns relativ la timp, exact atunci cînd terminasem banii luaţi de acasă şi investigam posibilitatea de a dormi pe sub poduri”.PH. D. STUDENTS. "Am ales un stagiu de cercetare într-un grup de spectroscopie laser, urmînd ca rezultatele obţinute aici să se concretizeze în teza mea de master. În Olanda, deşi partea de educaţie este foarte importantă, principala activitate în mediul universitar o reprezintă cercetarea. Fiecare profesor are propriul său grup: profesori asistenti, tehnicieni, doctori (postdocs sau Ph.D.), doctoranzi (Ph.D. students) şi studenţi. Rezultatele obţinute sunt trimise spre publicare unor reviste ştiinţifice specializate, excepţie fac cercetările în interesul unei firme care doreşte să păstreze secretul. Fiecare articol este revizuit de doi sau trei specialişti în acelaşi domeniu, care rămîn anonimi pentru autori şi care fie îşi dau acceptul pentru publicare, fie cer clarificarea anumitor aspecte, fie pur şi simplu îl resping pentru că nu se ridică la nivelul necesar. Numărul şi calitatea articolelor publicate sunt principalele criterii de evaluare a unui cercetător”.
STUDII. Timp de aproximativ patru luni a lucrat în cadrul grupului. "Am avut norocul unui coordonator excelent, care m-a ajutat să trec destul de repede peste dificultăţile de început şi să-mi găsesc ritmul propriu. Aceste luni au fost destul de grele, dar şi rezultatul a fost pe măsura aşteptărilor. Am terminat teza de master, iar o parte dintre rezutate au fost publicate. Prima mea publicatie ştiinţifică a fost : "Many-body effects in the stimulated Raman response of binary mixtures: A comparison between theory and experiment”- T.l.C. Jansen, A. Pugzlys, G.D. Cringus, J.G. Snijders, K. Duppen, publicată în J. Chem. Phys. 116 (2002) 9383. Mi s-a propus poziţia de doctorant aşa că am acceptat fără să ezit, căci pasiunea pentru laseri atinsese valori critice. Pe de altă parte descoperisem în Groningen un grup destul de mare de fizicieni şi chimişti români, mulţi dintre ei oameni absolut deosebiţi, deschişi şi gata să-i ajute pe cei aflaţi la început, aşa că prieteniile legate în aceasta perioadă au contribuit din plin la decizia mea de a rămîne în Groningen pentru următorii ani”.
DOCTORAT. Să-ţi iei doctoratul este în sine o performanţă, dar satisfacţia recunoaşterii şi preţuirea societăţii pot reprezenta acele stimultente care să-ţi susţină pasiunea şi să-ţi justifice efortul, atunci cînd dificultăţile şi oboseala îşi arată colţii. "În multe privinte, doctoratul în Olanda este un job ca oricare altul. Deşi uneori un doctorand este solicitat şi pentru activităţi de predare, principala sa activitate este cea de cercetare. Aceasta, în final, trebuie să conducă la o teză de doctorat. Evident, rezultatele care merită sunt trimise spre publicare. Este greu pentru că eşti responsabil şi cel mai interesat de succesul proiectului tău, dar merită. Titlul de Doctor în Fizica este foarte prestigios în Olanda. Nu ştiu niciun coleg care să fi terminat doctoratul şi să nu îşi fi găsit un job, fie în mediul universitar, fie în cel privat. Se întîmplă des ca Ph.D.-ii să fie angajaţi în domenii de activitate destul de diferite de specializarea lor, de exemplu în cadrul unor bănci sau în alte instituţii financiare. Acest lucru nu se datorează cunoştintelor lor în domeniul respectiv, care de obicei sunt minore, ci pentru că modul de gîndire şi capacitatea dovedită de a învăţa lucruri noi sunt foarte apreciate”.
TEZA. În cazul meu, cercetarea desfăşurată în timpul doctoratului a avut drept scop înţelegerea unor proprietăţi fundamentale ale apei. Deşi poate părea surprinzător, acest lichid omniprezent este încă departe de a fi complet înţeles. În particular, dinamica moleculelor de apă şi a legăturilor chimice dintre ele prezintă un interes deosebit pentru oamenii de ştiinţă, deoarece joacă un rol esenţial în cadrul proceselor vieţii. În stare lichidă, moleculele sunt într-o continuă mişcare, iar stuctura microscopică a apei se schimbă la fiecare a milioana parte dintr-a milioana parte dintr-o secundă. Accesarea experimentală a unor astfel de fenomene a devenit posibilă doar relativ recent, odată cu apariţia laserilor capabili să producă pulsuri de lumină extrem de scurte. Teza mea, accesibila public la http://irs.ub.rug.nl/ppn/310129044, tratează astfel de fenomene ultrarapide care se petrec în volume foarte mici de apă, aşa cum este cazul în multe sisteme biologice.
DILEMA. La sfîrşitul perioadei de doctorat şi eu am fost confruntat cu dilema: universitate sau industrie?. Am decis că este vremea să îmi lărgesc orizontul, aşa că m-am angajat în cadrul unei companii multinaţionale care îşi are rădăcinile şi principalul centru de cercetare în Olanda. Domeniul în care lucrez acum nu are multe în comun cu ceea ce am făcut în timpul doctoratului şi am ştiut de la început că vor fi multe lucruri pe care va trebui să le învăţ. Sunt însă foarte mulţumit de alegerea făcută, pentru că activitatea dintr-o companie este diferită de cea din mediul universitar. Problemele pe care trebuie să le rezolvi sunt concrete, iar soluţiile trebuie să fie clare şi exacte. De asemenea, interacţiunea şi comunicarea cu persoanele din jur devin mult mai importante”.
PERSPECTIVE. Cu toate că anumite întrebări n-au fost puse, puterea obişnuinţei şi-a spus cuvîntul. "Sunt destul de des întrebat dacă m-aş întoarce în ţară. Vremurile în care lumea se împărţea strict în România şi <> sunt, din fericire, demult apuse. Un loc de muncă bun în România nu este cu mult diferit de unul într-o altă ţară. Realist vorbind, în acest moment eu sunt mai bine pregătit pentru piaţa de muncă din Occident. În România posibilităţile pentru de cei cu acceaşi pregătire ca şi mine sunt destul de limitate şi se pare că nu prea este nevoie de noi. Aşa că păstrăm o relaţie de dragoste de la distanţă cu ţara şi vom vedea ce ne rezervă viitorul. Aş mai pleca în cazul în care aş putea să o iau de la capăt?. Cum am mai spus, România anului 2008 este diferită de România anului 2000. Poate că azi motivele ar fi diferite, dar aş alege să plec! O asemenea experienţă te formează ca om şi îţi oferă o perspectivă mult mai largă asupra vieţii. Tinerii olandezi sunt stimulaţi să plece o perioadă din ţară, iar unele locuri de muncă sunt chiar condiţionate de experienţa internatională. Posibilitatile pentru cei interesaţi să studieze sau să muncească în străinătate sunt bogate, informaţia este foarte uşor accesibilă datorită Internetului". RECOMANDĂRI. Dacă la întrebări răspunsurile vin uşor, în privinţa sfaturilor, Dan se fereşte de ele dacă nu-i sunt solicitate în mod excepţional. "Ceea ce este bine pentru mine, nu înseamnă că i-ar aduce fericire oricui. Este vorba de o alegere personală şi fiecare trebuie să ţină cont preferinţe proprii. Pentru cei interesaţi să studieze în Olanda, cam tot ceea ce au nevoie să ştie este sumarizat aici: www.nuffic.nl.
La final am aflat şi un alt răspuns preţios. Rigoarea cercetarii ştiinţifice se poate împăca foarte bine cu simţul umorului, iar reuşita într-un domeniu care pare neprietenos ţine de pasiune şi convingere. Că tu decizi ce ţi se potriveşte. Avem tineri români recunoscuţi pentru valoarea lor în toată lumea. Avem tineri care pot reprezenta prin puterea exemplului o sursă de inspiraţie. Avem însă ochi şi pentru ei? Poate că da, poate că nu... Poate eu, poate tu...
GENIAL ● Nu-şi lua notiţe la cursuri şi a făcut doctoratul în doi ani, în loc de patru
Românul care face invizibilul vizibil
Un omagiu adus savantului român necunoscut. Necunoscut în România, pentru că la nivel mondial este celebru. Un portret al celui mai bine cotat tînăr matematician român. Daniel Tătaru, un briliant doctorand la Princeton, a făcut cercetare în laboratoarele unde însuşi Einstein definitiva celebra teorie a relativităţii şi concepea cunoscuta formulă E egal m ori c la pătrat.
SUCCES ● Catinca merge mai departe
Profil de învingătoare
A plecat din România la vîrsta de 10 ani. Acum, la 27 de ani, este avocat la New York. Cîtă ambiţie, cîtă tenacitate, şi cîtă frumoasă nebunie să ai în tine ca să reuşeşti la o asemenea vîrstă? Nelimitate, toate. Dacă ar fi să se ecranizeze vreodată viaţa Catincăi Tăbăcaru, probabil filmul ar trebui să se numească "Femeia căreia îi place să strîngă viaţa în palmă”.
Români din toate zarile uniti-va!
Iniţiativă după bunul plac!
Sloganul e de tip mobilizator şi poate fi tratat cu indiferenţă sau nu, după preferinţe.
Deci, eşti student, doctorand, profesor în "streinătăţuri"? Avem o vorbă cu tine!
Societatea românească are mare nevoie de o noua generaţie… "paşoptistă", un alt cutremur ce ne poate duce, pe noi, băştinaşii, înainte. Epicentrul puteţi fi voi, împărtăşind in mod altruist din experienţa acumulată, povestind despre greutăţile de care v-aţi lovit, sau pur şi simplu despre gînduri şi fapte, oameni şi locuri. Avem nevoie de voi prin experienţa voastră
Bloguri, articole, video... contributia voastră va fi binevenită.
Vă primim cu mintea şi cu online-ul deschise! Aruncaţi un mail pe cristian.severin@jurnalul.ro
Citește pe Antena3.ro
