Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În acest moment, Israelul deține controlul asupra unei părți mai mici din Gaza decât prevăzuse inițial, în planurile de luptă trasate la începutul invaziei.
Acest ritm mai lent decât se aștepta i-a determinat pe unii comandanți să își exprime în privat frustrările cu privire la strategia guvernului Netanyahu. Ei au ajuns la concluzia că eliberarea celor peste 100 de ostatici israelieni ținuți captivi în Gaza poate fi obținută doar prin mijloace diplomatice și nu pe cale militară.
Principalele obiective ale statului evreu, cel de eliberare a ostaticilor și cel de distrugere a grupării teroriste Hamas sunt acum incompatibile între ele, susțin patru lideri militari de rang înalt, care au vorbit, sub rezerva anonimatului, pentru publicația americană „The New York Times”.
Există, de asemenea, o contradicție majoră între timpul de care armata israeliană ar avea nevoie pentru a eradica complet Hamas - o luptă îndelungată în labirintul de tuneluri subterane al grupării radicale - și presiunea, exercitată de aliații Israelului de a încheia rapid războiul, în contextul în care numărul victimelor civile este în creștere.
Generalii au mai spus că o bătălie de durată, menită să dezmembreze complet Hamas, ar costa cel mai probabil viețile ostaticilor israelieni, ținuți captivi în Gaza de la 7 octombrie, atunci când insurgenții Hamas au atacat Israelul, au ucis aproximativ 1.200 de persoane și au făcut aproximativ 240 de prizonieri.
Hamas a eliberat peste 100 de ostatici în noiembrie, dar a anunțat că nu-i va elibera pe ceilalți, decât dacă Israelul va accepta să înceteze complet ostilitățile. Se crede că majoritatea ostaticilor rămași sunt ținuți de celule ale grupării extremiste, care se ascund în fortăreața subterană de tuneluri, întinsă pe sute de kilometri sub teritoriul palestinian.
Cu tunurile pe Netanyahu
Cu câteva zile în urmă, Gadi Eisenkot, fost șef al armatei, care face parte din actualul cabinet de război de la Ierusalim, a dezvăluit existența unei rupturi în interiorul guvernului, atunci când a afirmat, într-un interviu televizat, că este „o iluzie” să se creadă că ostaticii ar putea fi salvați în viață, prin operațiuni militare.
„Situația din Gaza este de așa natură încât obiectivele de război nu au fost încă atinse”, a spus Eisenkot, adăugând: „Pentru mine, nu există nicio dilemă. Misiunea este de a salva civili, înainte de a ucide un inamic!”.
Acest impas strategic a amplificat frustrarea militarilor față de indecizia executivului israelian, susțin patru comandanți, intervievați sub acoperirea anonimatului de către ziarul „The New York Times”.
Comandanții au precizat că retorica echivocă a premierului Benjamin Netanyahu în privința unui plan postbelic pentru Gaza este, cel puțin în parte, cauza situației dificile a armatei pe câmpul de luptă.
Netanyahu nu a clarificat încă modul în care Gaza va fi guvernată după război - iar comandanții au spus că, în lipsa unei viziuni pe termen lung pentru teritoriul palestinian, armata nu a putut lua decizii tactice pe termen scurt asupra modului în care să captureze părțile din Gaza, ce rămân în afara controlului israelian.
Capturarea celei mai sudice părți din Gaza, care se învecinează cu granița egipteană, ar necesita o mai mare coordonare cu Egiptul. Oficialitățile de la Cairo nu sunt însă dispuse să se angajeze într-un astfel de efort, fără a avea garanții din partea Israelului în privința planului postbelic, au mărturisit trei dintre comandanții intervievați.
Rugat să comenteze aceste afirmații, biroul lui Netanyahu s-a limitat să precizeze într-o declarație: „Premierul conduce războiul contra Hamas cu realizări fără precedent, într-o manieră foarte decisivă!”. Într-un discurs rostit la jumătatea săptămânii trecute, Netanyahu promisese atât obținerea „victoriei totale asupra Hamas”, cât și salvarea ostaticilor.
Nimeni nu mai are răbdare
Generalii se tem că o campanie de lungă durată - fără un plan postbelic - ar eroda orice sprijin rămas din partea aliaților Israelului, limitând disponibilitatea acestora de a furniza armament suplimentar.
Liderii străini sunt deja alarmați de numărul imens de victime civile, înregistrat de la începutul campaniei israeliene. Peste 24.000 de locuitori din Gaza au fost uciși în război, ceea ce a dus la acuzații de genocid, formulate împotriva Israelului.
Oficialii din Gaza nu au precizat câți dintre cei uciși erau insurgenți ai Hamas, în timp ce autoritățile militare israeliene susțin că bilanțul include peste 8.000 de luptători.
Familiile ostaticilor au devenit tot mai vocale în privința eliberării rudelor aflate în captivitate, prin intermediul diplomației și nu prin forță. Unii dintre ostaticii luați în Gaza au fost declarați morți și încă nu este clar dacă au fost uciși accidental de către forțele israeliene sau de către Hamas.
Dintre cei peste 100 de ostatici eliberați de la începutul invaziei, doar unul singur a scăpat în urma unei operațiuni de salvare. Ceilalți au fost puși în libertate într-un schimb de prizonieri cu deținuți palestinieni, în timpul unui scurt armistițiu, în luna noiembrie.
Concentrându-și eforturile pe distrugerea tunelurilor, armata riscă să facă greșeli care ar putea costa viețile mai multor cetățeni israelieni. Trei ostatici israelieni au fost deja uciși de propriii soldați, în decembrie, deși fluturau un steag alb și strigau în ebraică.
„Practic, este un impas!”, este de părere Andreas Krieg, expert militar la „King's College”, din Londra. „Acesta nu este un mediu în care să poți elibera ostatici”, mai spune el.
„Dacă intri în tuneluri și încerci să îi eliberezi cu forțele speciale, sau orice altceva, îi vei ucide. Fie îi vei ucide direct, fie indirect, în capcane sau într-un schimb de focuri”, precizează expertul, citat de aceeași publicație americană.
Multe tuneluri au fost distruse, dar dacă tunelurile rămase sunt lăsate intacte, Hamas va rămâne neînvinsă, scăzând probabilitatea ca grupul să elibereze ostatici în orice circumstanțe, cu excepția unei încetări totale a focului.
Alternativa rămasă este un acord diplomatic care ar putea implica eliberarea ostaticilor în schimbul a mii de palestinieni încarcerați de Israel, concomitent cu încetarea ostilităților.
Potrivit a trei dintre comandanții intervievați, calea diplomatică ar fi cea mai rapidă pentru ca ostaticii să se întoarcă acasă.
De ce s-au împotmolit lucrurile
Pentru unii dintre liderii formațiunilor politice de dreapta din Israel, progresul limitat al războiului este rezultatul deciziei recente a guvernului de a încetini ritmul invaziei, în urma presiunilor exercitate de Statele Unite și de alți aliați.
Liderii militari spun însă că, pe teren, campania lor a fost împiedicată de o infrastructură a Hamas care era mult mai sofisticată decât evaluaseră anterior ofițerii de informații israelieni.
Înainte de lansarea operațiunii militare, oficialii israelieni credeau că rețeaua de tuneluri de sub Gaza avea o lungime de până la 160 de kilometri; liderul Hamas din teritoriul palestinian, Yahya Sinwar, afirmase, în 2021, că aceasta avea aproape 480 de kilometri.
Oficialii militari cred acum că există până la 720 de kilometri de tuneluri sub un teritoriu care are doar 40 de kilometri în cel mai lung punct al său. Numai sub Khan Younis, Israelul estimează că există cel puțin 160 de kilometri de pasaje, răspândite pe mai multe niveluri. Iar în întreg teritoriul Gazei se estimează că există 5.700 de puțuri care duc la rețea, ceea ce face atât de dificilă deconectarea rețelei de la suprafață, încât armata a încetat să mai încerce să distrugă fiecare puț pe care îl găsește.
Localizarea și excavarea fiecărui tunel necesită mult timp și este periculoasă. Multe dintre ele sunt înțesate de capcane, a avertizat deja armata israeliană.
Odată intrat înăuntru, un comando israelian foarte bine antrenat își pierde cea mai mare parte a avantajului militar pe care îl deține la suprafață. Tunelurile sunt înguste, adesea suficient de largi doar pentru a trece într-un singur rând. Asta înseamnă că orice confruntare în interiorul lor se reduce la o luptă corp la corp.
În ajunul invaziei israeliene, armata estima că va stabili „controlul operațional” asupra Gaza City, Khan Younis și Rafah - cele mai mari trei orașe din Gaza - până la sfârșitul lunii decembrie, potrivit unui document de planificare militară ajuns în mâinile presei americane.
Până la jumătatea lunii ianuarie însă, Israelul încă nu începuse să avanseze în Rafah, cel mai sudic oraș din Gaza, și încă nu forțase Hamas să părăsească toate zonele din Khan Younis, un alt oraș important din sud.
După ce armata părea să fi stabilit controlul asupra nordului Gazei, la sfârșitul anului trecut, autoritățile de la Ierusalim au anunțat că războiul a intrat într-o nouă fază, mai puțin intensă. Generalii au retras aproximativ jumătate dintre cei 50.000 de soldați staționați în nordul teritoriului - în momentul de vârf al campaniei militare, în decembrie -, iar până la sfârșitul lunii ianuarie erau așteptate și alte plecări.
Reapariția Hamas!
Această mișcare de trupe a creat un vid de putere în nord, permițând luptătorilor Hamas și oficialilor civili ai grupării să încerce să își reia autoritatea acolo. Mulți israelieni, care sperau că Hamas a fost învins în totalitate în zonă, s-au alarmat imediat și au început să pună presiune pe guvernul Netanyahu.
La începutul săptămânii trecute, spre exemplu, insurgenții Hamas din nordul Gazei au lansat un tir de aproximativ 25 de rachete în spațiul aerian al statului evreu, ceea ce i-a înfuriat pe israelienii care sperau că, după luni de război, capacitățile militare ale teroriștilor au fost distruse.
În ultimele zile, ofițeri de poliție și ofițeri de asistență socială ai guvernul condus de Hamas au reapărut din ascunzătorile lor în Gaza și în Beit Hanoun, două orașe din nord, și au încercat să-și reia activitatea de zi cu zi și să restabilească unele servicii pentru populație, potrivit unui oficial israelian de rang înalt, care a vorbit sub protecția anonimatului.
Și, în tot acest timp, liderii de rang înalt ai Hamas din Gaza - inclusiv Sinwar, Mohammad Deif și Marwan Issa - rămân în libertate.
„Un război de necâștigat”
Unii politicieni israelieni susțin că Israelul ar putea învinge Hamas mai repede și ar putea salva ostaticii, dacă ar utiliza mai multă forță. Ei spun că o agresiune mai mare ar putea, de asemenea, să oblige Hamas să elibereze mai mulți ostatici, fără o încetare permanentă a focului.
„Ar trebui să aplicăm mult mai multă presiune!”, declara recent Danny Danon, un deputat de rang înalt din partidul de guvernământ al lui Netanyahu, Likud. „Am făcut o greșeală atunci când am schimbat modul de operare”, adăuga el.
Experții militari susțin însă că mai multă forță nu va duce la prea multe rezultate.
„Este un război de necâștigat! De cele mai multe ori, când ești într-un război imposibil de câștigat, îți dai seama la un moment dat - și te retragi. Dar ei nu au făcut-o!”, afirmă Andreas Krieg.
Estomparea conflictului din Gaza pare însă o himeră. Netanyahu declară că este încă posibil să fie atinse toate obiectivele Israelului și a respins ideea de a opri războiul.
„Oprirea războiului înainte ca obiectivele să fie atinse va transmite un mesaj de slăbiciune!”, preciza el, într-un discursul rostit la jumătatea săptămânii trecute.
