Moartea președintelui iranian Ebrahim Raisi și a ministrului său de Externe Hossein Amir-Abdollahian într-un accident de elicopter, la începutul acestui an, a compromis planurile de succesiune pentru Teheran.
Concomitent, campania israeliană zdrobitoare din Gaza, declanșată de atacul Hamas din 7 octombrie 2023 asupra Israelului, a neutralizat aproape în totalitate gruparea palestiniană susținută de Iran.
Acest război a generat un altul, în Liban, acolo unde statul evreu a distrus cel mai puternic aliat al Teheranului, gruparea șiită Hezbollah, într-un moment în care Israelul lansa cu succes, pentru prima dată, lovituri aeriene directe în interiorul Iranului.
Acum, cel mai vechi și de încredere aliat al Iranului în Siria, președintele Bashar al-Assad, a fugit la Moscova, după ce a fost înlăturat de la putere.
Assad și Siria erau asimilați la Teheran cu „inelul de aur al lanțului de rezistență din regiune”, așa după cum se exprimau mai mulți demnitari iranieni. Fără regimul Assad, acest lanț se rupe, la propriu, iar rezistența contra Israelului și a susținătorilor săi primește o lovitură aproape mortală.
Siria a oferit legătură geografică principală, care a permis Iranului să transporte arme către Hezbollah, în Liban. Pierderea Siriei slăbește acum și mai mult gruparea proiraniană șiită, al cărei arsenal puternic din sudul Libanului reușise timp de mulți ani să aducă presiunea iraniană direct la granița cu Israelul, dușmanul de moarte al liderilor de la Teheran.
În acest context, slăbită de protestele interne din Iran și pusă într-o poziție stânjenitoare de atacurile israeliene care au distrus în mare măsură sistemele iraniene de apărare aeriană, rețeaua regională de aliați și grupări militante finanțate de Teheran se află, de asemenea, într-o situație disperată. Poate numai gruparea rebelilor yemeniți Houthis a rămas relativ puternică.
În momentul de față, miliarde de dolari din petrol, alocate „Axei de Rezistență”, s-au dus pe apa sâmbetei, bani care ar fi putut fi cheltuiți acasă, iar această nouă realitate ar putea exacerba nemulțumirea internă față de regimul de la Teheran.
Cu rețeaua de aliați aproape distrusă și confruntată cu nemulțumiri interne tot mai mari, Republica Islamică poate deveni însă tocmai acum extrem de periculoasă.
Nu toți aliații regionali ai iranienilor sunt anihilați complet. Pe lângă Houthis, mai există numeroși militanți șiiți, atât în Iran, cât și în Irak. În plus, Iranul a reușit să cultive legături și cu insurgenții sunniți; Hamas și talibanii sunt cele mai bune exemple în acest sens.
Și, cu siguranță, Teheranul nu ar fi împotriva cultivării în continuare a unor astfel de legături, dacă acestea i-ar spori actuala campanie de slăbire a Israelului și a aliaților săi occidentali.
Pericolul Trump
În momentul de față, Iranul se confruntă cu perspectiva revenirii președintelui Donald Trump la Casa Albă. În timpul primului său mandat, liderul republican a retras unilateral Statele Unite dintr-un acord internațional menit să limiteze programul nuclear al Iranului, în schimbul ridicării unor sancțiuni.
Deși măsurile punitive au rămas și în timpul actualei administrații de la Washington, a existat percepția că președintele Joe Biden a fost mai blând cu Teheranul. Acum, liderii iranieni se așteaptă ca Trump să sporească sancțiunile și să exercite presiuni politice și economice maxime.
Acesta ar putea fi însă un moment de maxim pericol pentru întreaga regiune. Încolțit, Iranul ar putea încerca nu numai să își consolideze legăturile cu lumea sunnită, ci și să meargă până la capăt în privința reprimării nemulțumirilor interne și a dezvoltării capacităților sale nucleare.
În contextul în care informațiile despre starea precară de sănătate a liderului suprem al țării sunt tot mai numeroase, chiar dacă ayatollahul Ali Hosseini Khamenei ar dispărea în viitorul apropiat, actualul regim și ideologia sa vor rezista, la fel cum s-a întâmplat după moartea predecesorului său, ayatollahul Khomeini.
Chiar dacă Israelul i-a slăbit serios pe aliații Iranului din regiune, aceștia nu au dispărut, și nici statul evreu nu și-a încheiat operațiunile împotriva lor. În plus, Iranul rămâne într-un parteneriat ideologic contra Israelului cu militanți și grupări care se află în conflict chiar cu aliați ai Teheranului.
Deși se află încă într-un război ideologic continuu cu Arabia Saudită, Iranul are, de asemenea, prieteni puternici în China și Rusia, iar Beijingul a intermediat recent un acord între Iran și Arabia Saudită. Teheranul are, de asemenea, relații rezonabile cu India.
China este unul dintre marii cumpărători ai petrolului iranian, chiar dacă apelează la mijloace clandestine de a crește livrările, situație pe care Beijingul dorește probabil să o mențină în eventualitatea apariției unor sancțiuni suplimentare sau al unui conflict declanșat de problema Taiwanului.
Prin urmare, chiar dacă pare la pământ, regimul iranian are suficiente resurse de acțiune. Iar o putere regională încolțită se poate dovedi, deseori, un inamic extrem de periculos și incontrolabil.