Duminică, între orele 8 şi 22, şi luni de la 7 la 15, italienii sunt aşteptaţi la urne pentru a alegerile legislative.
Scrutinul a fost organizate în urma dizolvării anticipate a Camerei Deputaţilor şi Senatului, pe 22 decembrie 2012, cu patru luni înainte de încheierea naturală a celei de-a 16-a legislaturi, odată cu demisia premierului Mario Monti. Demisia a fost cauzată de decizia partidului de dreapta Poporul Libertăţii (PdL) de a retrage sprijinul acordat guvernului tehnocrat, care a înlocuit precedentul guvern de dreapta condus de fondatorul PdL, Silvio Berlusconi, în noiembrie 2011 - informează Agerpres.
În total, la scrutin participă peste 16.000 de candidaţi (dintre care aproape 4.700 de femei). Vor fi aleşi 945 de parlamentari, dintre care 630 de deputaţi şi 315 senatori. Numărul alegătorilor este de 51 de milioane (24,6 milioane de bărbaţi şi 26,4 milioane de femei), care vor putea participa la scrutin în peste 61.500 de birouri electorale, organizate în cele 20 de regiuni ale ţării.
Principalii actori politici
Cele mai recente sondaje indică stânga lui Pier Luigi Bersani ca fiind pe primul loc, cu peste 35% din intenţiile de vot, urmată de coaliţia de centru-dreapta a lui Silvio Berlusconi, creditată cu circa 30%. Beppe Grillo şi M5S ar urma să obţină aproximativ 18%, iar coaliţia de centru a lui Mario Monti este creditată cu un scor de 10-12% din voturi.
O lege electorală ciudată
Temerile partidelor, în privinţa riscului imposibilităţii de a guverna a treia economie din zona euro, sunt legate de caracterul specific al legii electorale din decembrie 2005.
Aceasta acordă majoritatea absolută a mandatelor în Camera Deputaţilor coaliţiei care se clasează prima, chiar şi numai la o diferenţă de un singur vot, la nivel naţional, în timp ce "premiul de majoritate oferit la Senat este atribuit la nivelul fiecăreia dintre cele 20 de regiuni, făcând nesigură orice previziune cu privire la alcătuirea finală a Camerei superioare. Aceasta va depinde mai ales de rezultatele obţinute în regiunile Lombardia (nord), Sicilia (sud), Campania (sud) şi Veneto (nord), unde sondajele demonstrează că principalele două coaliţii, de centru-stânga şi de centru-dreapta, sunt aproape la egalitate.
În cazul absenţei unei majorităţi clare în Senat, numeroşi politologi italieni preconizează o alianţă post-electorală între stânga lui Bersani şi centrul lui Monti.