Kazahstan, în flăcări. Președintele cheamă în ajutor armata rusă

Pornită inițial ca un protest de stradă față de creșterea prețului la gazul petrolier lichefiat (GPL) - utilizat de populația săracă pentru alimentarea autoturismelor - revolta populară s-a extins rapid în marile orașe din Kazahstan, degenerând într-o mișcare de amploare contra guvernului, a standardelor scăzute de viață, a sărăciei, șomajului, precum și a corupției din fosta republică sovietică bogată în petrol. 

Demonstrațiile au explodat pe fondul resentimentelor acumulate după trei decenii de dictatură, exercitată de fostul lider Nursultan Nazarbaev și continuată apoi de cel pe care acesta l-a desemnat drept succesorul său, actualul președinte Kassim-Jomart Tokaev. 

Sânge și violență

În ultimele zile, zeci de mii de protestatari au devastat instituţii şi magazine în mai multe oraşe. Cu două zile în urmă, manifestanţii au incendiat atât reşedinţa prezidenţială din Almatî, cel mai mare oraş din Kazahstan, cât și sediul Primăriei, situat în imediata vecinătate. Concomitent, a fost devastat și sediul Parchetului regional. Aeroportul din Almatî a fost ocupat de protestatari și toate cursele aeriene au fost suspendate. O serie de clădiri administrative au fost atacate în alte trei mari orașe din țară.

Videoclipurile difuzate ieri pe rețelele de socializare arătau magazine jefuite și clădiri incendiate în Almatî, focuri de armă automată și locuitori care țipau de frică. Imaginea completă a haosului era însă neclară, din cauza întreruperilor frecvente ale comunicațiilor, inclusiv ale semnalelor de telefonie mobilă, blocarea mesageriilor online și oprirea internetului timp de ore întregi.

Pe fondul violențelor de stradă, în Almatî a fost lansată o operaţiune „antiteroristă” pentru restabilirea ordinii publice. Tokaev a declarat că „teroriști antrenați în străinătate” atentează la „integritatea statului”, iar cetățenii i-ar fi cerut „ajutor urgent”. 

Ieri, în a treia zi consecutivă de proteste, la 24 de ore după ce președintele ceruse intervenția Organizației Tratatului pentru Securitate colectivă – alianță militară condusă de Rusia, care mai cuprinde Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan și Tadjikistan -, numeroase trupe și vehicule blindate au fost desfășurate în piața centrală din Almatî. Trupe de parașutiști ruși au sosit ieri pe teritoriul kazah. La rândul ei, Moscova a sugerat că protestele sângeroase din Kazahstan sunt opera unor servicii secrete străine.

Citește pe Antena3.ro

Pozele spectaculoase cu „Muntele curcubeu” fac senzație pe rețelele sociale. Cum arată cu adevărat obiectivul turistic devenit celebru

Potrivit televiziunii de stat, citată de AFP, peste 13 membri ai forțelor de securitate fuseseră uciși până ieri, în violențele de stradă, două dintre cadavre fiind găsite decapitate. 

În același timp, conform presei locale, care a citat surse din poliție, „mai mulți” manifestanți au fost uciși în noaptea de miercuri spre joi, în timp ce încercau să forțeze intrarea în clădiri administrative din Almatî. 

La rândul său, Ministerul Sănătății a anunțat, tot ieri, că peste 1.000 de oameni au fost răniți în confruntări, peste 400 având nevoie de spitalizare. 

Într-o actualizare făcută vineri dimineață, Ministerul kazah de Interne a anunțat că 26 de protestatari - pe care i-a descris ca fiind "criminali înarmați" - au fost uciși și alți peste 3.000 au fost reținuți de autorități. Aproximativ 18 membri ai forțelor de securitate au murit, iar alți 748 au fost răniți în urma violențelor, a precizat ministerul.

Scânteia revoltelor

Demonstrațiile au fost declanșate în regiunea vestică Mangystau, bogată în petrol, după ce guvernul a eliminat controlul prețurilor la GPL, la începutul anului. Mulți kazahi își transformaseră mașinile pentru a utiliza acest combustibil, datorită costului său scăzut.

Kazahstanul, mare producător mondial de petrol  - a noua națiune ca pondere în funcție de suprafață - a atras miliarde de dolari în investiții străine și a menținut o economie puternică de la obținerea independenței sale, în urmă cu 30 de ani.

Cu toate acestea, subvențiile pentru GPL au creat o situație în urma căreia țara se confrunta în mod regulat cu o penurie de petrol, remarca, recent, Reuters. În consecință, eliminarea plafoanelor de preț a fost un mijloc prin care guvernul a vrut să atenueze aceste deficite și să se asigure că livrările ajung pe piața internă. 

Planul s-a întors însă împotriva guvernului, după ce prețurile GPL-ului au depășit dublul inițial, odată cu eliminarea plafoanelor, iar protestele au explodat rapid în întreaga țară. 

În Kazahstan existau, de asemenea, resentimente mocnite față de conducerea centrală, inclusiv furia față de corupția endemică din cadrul guvernului, inegalitatea veniturilor și dificultățile economice, care au fost exacerbate de pandemia de COVID-19.

În timp ce resursele naturale ale țării au produs o mică elită, extrem de bogată, mulți kazahi de rând se simt abandonați. În plus, după cum susține organizația „Amnesty International”, protestele sunt „o consecință directă a represiunii pe scară largă a drepturilor fundamentale ale omului de către autorități”, exercitată ani de zile.

Marele Nazarbaev, demis la disperare

După ce au chemat în ajutor alianța militară condusă de Rusia, autoritățile au declarat stare de urgență la nivel național, cu restricții de circulație până la 19 ianuarie. În plus, în încercarea de a limita dezastrul, Tokaev a ordonat guvernului să reducă prețul la GPL. 

Concomitent, el a precizat că au fost puse în aplicare o serie de măsuri menite „să stabilizeze situația socio-economică”, inclusiv reglementarea de către guvern a prețurilor la combustibili pentru o perioadă de 180 de zile, un moratoriu privind creșterea tarifelor la utilități pentru populație pentru același interval de timp, precum și luarea în considerare a subvențiilor pentru chirie pentru „segmentele vulnerabile ale populației”.

În plus, premierul Askar Mamin și guvernul său au demisionat, iar Tokaev a preluat controlul Consiliului de Securitate al țării, demițându-l pe fostul lider Nursultan Nazarbaev, cel care îl numise în funcție pe actualul președinte al țării. De altfel, o mare parte din furia mulțimii a părut îndreptată asupra lui Nazarbaev, imagini postate pe rețelele de socializare arătând o statuie dărâmată a fostului președinte.

Nazarbaev, în vârstă de 81 de ani, este considerat drept cel mai puternic om politic din Nur-Sultan, capitala construită special pentru el și care îi poartă numele. Mai mult, opinia publică kazahă crede că familia sa controlează încă o mare parte din economie. 

Chiar și înainte de independența din 1991, scena politică kazahă a fost dominată de Nazarbaev. Președinte de lungă durată și, totodată, fost oficial al Partidului Comunist, el a condus țara timp de aproape trei decenii, înainte de a se retrage, în 2019.

Metodele sale totalitare de conducere au provocat îngrijorare internațională și au permis autorităților să reprime dur orice protest, încarcerând criticii și înăbușind libertatea presei. Mai mult, Nazarbaev a fost acuzat că a numit membri ai familiei și aliați în posturi-cheie din guvern.

Nazarbaev a devenit faimos în Occident pentru renunțarea la armele nucleare și pentru relocarea capitalei în orașul futurist Astana - care a fost ulterior redenumit Nur-Sultan, după numele său.

Potrivit observatorilor internaționali, alegerile prezidențiale din Kazahstan nu au fost niciodată libere și corecte. În 2015, Nazarbaev a obținut 98% din voturile exprimate. Când Nazarbaev a demisionat, el a transferat puterea lui Tokaev, dar a rămas o figură influentă și, bineînțeles, controversată. 

Reputația de stabilitate, de care se bucura Kazahstanul sub conducerea lui Nazarbaev, a ajutat însă la atragerea a sute de miliarde de dolari de investiții străine în industria petrolieră și a metalelor. 

Kazahstan, punct strategic

Cu o suprafață de cinci ori mai mare decât cea a Franței și o populație de numai 19 milioane de locuitori, Kazahstan este cea mai mare economie din Asia Centrală. Țara se învecinează cu Rusia la nord și China la est. Conducerea sa menține legături strânse cu Rusia.

În Kazahstan trăiește o minoritate etnică rusă semnificativă, care reprezintă aproximativ 20% din populație. Moscova depinde, de asemenea, de cosmodromul Baikonur, din sudul Kazahstanului, ca bază de lansare pentru toate misiunile spațiale cu echipaj rusesc.

Kazahstanul este cel mai mare furnizor de uraniu al lumii, preţurile metalului radioactiv urcând puternic în contextul în care ţara se confruntă cu proteste masive.

Kazahstanul este şi o sursă de energie pentru China şi Occident, având în vedere cererea în creştere de petrol şi gaze din viitorul apropiat. Prin prisma importanţei rezervelor sale de petrol, cărbune şi uraniu, ţara joacă un rol semnificativ pe pieţele acestor materii prime, atrăgând în mod egal interesul Rusiei, Chinei şi SUA.

În cadrul unei reuniuni bilaterale recente între premierul Kazahsta­nului şi omologul său rus, cele două ţări au încheiat un memorandum de înţelegere pentru continuarea construcţiei de coridoare de energie către China şi Europa şi crearea de infrastructură pentru facilitarea vânzării de gaze naturale com­primate.

Cele două ţări urmăresc, de asemenea, construirea de autostrăzi, pentru a duce inovaţia tehnologică şi dezvoltarea eco­no­mică în regiuni ce leagă Europa de Chi­na. Potrivit a­naliş­ti­lor, coridorul de trans­port Europa-Chi­na de vest-Rusia-Ka­zah­stan va facilita creşterea fluxului exporturilor.

De la câştigarea independenţei în 1991, dezvoltarea Kazahstanului este direct legată de capacitatea de a atrage investitori străini, în special americani, pentru exploatarea câmpurilor de hidrocarburi. Sectorul petrolier şi al gazelor are o importanţă strategică pentru economia kazahă.

Kazahstanul este al doilea mare producător de petrol din CSI după Rusia, iar exporturile sale sunt în principal realizate prin intermediul conductei CPC (Caspian Pipeline Consortium). O parte semnificativă din exporturile ţării tranzitează Italia şi Olanda, fiind dificil de determinat unde ajunge petrolul ţării. Un mic procent din exporturi ajung în China. Dar jumătate din investiţiile Chinei în această ţară sunt în petrol şi gaze. Există, de asemenea, un oleoduct dedicat exportului de petrol kazah către China.

Graţie investiţiilor realizate de Chevron şi ExxonMobil, SUA se situează pe primul loc în rândul investitorilor străini din Kazahstan. Dar americanii sunt interesaţi şi de alte sectoare, cum ar fi cel al pământurilor rare, transporturilor, construcţiilor, agriculturii. În septembrie 2020, Camera de Comerţ a SUA a lansat Consiliul de Business SUA-Kazahstan pentru întărirea relaţiilor economice.

Din producţia totală de electricitate, exporturile reprezintă aproximativ 5,7%, acestea fiind în principal realizate către Rusia, Uzbekistan. Kazahstantul nu mai este activ în ceea ce priveşte producţia de energie nucleară. Însă, în 2014, guvernul a creat JSC Nuclear Power Plants, care, în colaborare cu Kazatomprom, pregăteşte un studiu de fezabilitate pentru construcţia a două centrale nucleare. Un acord preliminar a fost semnat cu compania rusă Rosatom.

În ceea ce priveşte cărbunele, Kazahstanul este în top 10 mondial din punct de vedere al rezervelor, producţiei şi exporturilor. Aproximativ un sfert din producţie este exportată, majoritatea în Rusia.