Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O lege adoptată de nazişti în 1941, care defineşte omorul calificat, este în vigoare şi astăzi şi are efecte nebănuite şi discriminatorii, spun mai mulţi avocaţi germani.
Potrivit legii adoptate în timpul regimului nazist, omorul calificat, spre deosebire de omorul simplu, poate fi definit ca uciderea săvârşită vicleneşte, fără ca victima să se aştepte la asta (heimtueckisch).
Mai mulţi avocaţi germani susţin, însă, că această definire poate avea efecte perverse. Spre exemplu, un bărbat care îşi bate în mod regulat soţia şi sfârşeşte prin a o ucide, are toate şansele de a fi găsit vinovat de omor, riscând cinci ani de închisoare. Potrivit legii germane, în această speţă nu ar fi vorba de omor calificat, deoarece bărbatul nu şi-a omorât soţia printr-un act de viclenie - loviturile cauzatoare de moarte au fost date fără ca intenţia să fie ascunsă faţă de victimă.
Pe de altă parte, dacă o soţie îşi ucide bărbatul care o bate în mod frecvent înfigându-i un cuţit în spate sau otrăvindu-l, aceasta ar risca închisoarea pe viaţă, deoarece omorul a fost săvârşit printr-un act de viclenie, fiind deci omor calificat.
"Ce întâlnim, în realitate, este tocmai acest lucru. Dacă soţia este mai slabă fizic decât agresorul ei, aceasta îl va ucide atunci când bărbatul nu se aşteaptă, când este întors cu spatele sau punându-i ceva în mâncare. Pentru asta va fi condamnată la închisoare pe viaţă", spune avocatul Stefan Koenig, unul dintre cei care cer schimbarea legii.
Statistica îi dă dreptate lui Koening.
"Am descoperit că soţiile abuzate sunt mult mai des condamnate pentru omor calificat decât soţii abuzivi. Soţiile care au îndurat ani de violenţă premeditează uciderea soţului. Soţii abuzivi, care nu au de ce să se teamă, pur şi simplu îşi omoară soţiile în bătaie", spune profesorul Dagmar Oberlies, care a realizat un studiu în acest sens.
Stefan Koenig şi alţi avocaţi cer ca încadrarea în cauzrile în care persoanele sunt ucise să ţină cont de circumstanţele în care omorul a avut loc, nu de legea care să se cerceteze dacă actul s-a săvârşit prin viclenie sau nu. Aceştia dau ca exemplu cazul Mariannei Bachmeier.
Pe 6 martie 1981, Marianne Bachmeier a venit cu un pistol în tribunalul în care violatorul şi ucigaşul fiicei sale de şapte ani era judecat şi l-a împuşcat.
Bachmeier a fost acuzată de omor calificat. Procurorii n-au ţinut cont de trauma suferită de mama fiicei ucise şi au cerut pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pe motiv că uciderea s-a săvârşit printr-un act de viclenie.
Cazul a provocat reacţii virulente în societatea germană, iar în urma presiunii în favoarea femeii, încadrarea a fost schimbată.
Avocaţii germani dau şi alt exemplu.
În 2001, germanul Armin Meiwes a dat un anunţ prin care îşi manifesta dorinţa de a ucide şi mânca un bărbat cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani.
Mai multe persoane au răspuns la anunţ, însă numai Bernd Juergen Armando Brandes, un inginer din Berlin, a fost dispus să se lase ucis şi mâncat.
Cei doi s-au întâlnit la 21 martie, iar Meiwes s-a ţinut de cuvânt şi l-a ucis pe Brandes, mâncând apoi bucăţi din el. Meiwes s-a şi filmat în timp ce mânca din Brandes. De exemplu, Meiwes a gătit penisul victimei sale cu unt, sare, piper, vin şi usturoi.
Intens mediatizat, cazul a stârnit şi mai multă consternare atunci când Meiwes a primit doar opt ani de închisoare pentru omor. Curtea nu a putut încadra fapta la omor calificat, deoarece uciderea lui Brandes de către Meiwes nu a fost făcută prin vicleşug, victima consimţind la aceste fapte.
În urma apelului procurorilor şi a presiunii publice, Meiwes a fost condamnat pentru omor calificat, fiind în închisoare şi în prezent.
Citește pe Antena3.ro
