Lovitură de teatru în cazul "comorii naziste". Gurlitt a fost plasat sub tutelă provizorie!

Când tocmai ne întrebam cum şi-o petrece Crăciunul şi sărbătorile cel mai izolat colecţionar de artă din lume, octogenarul munchenez Cornelius Gurlitt, iată că presa germană aduce bomba.

Bărbatul în vârstă de 80 de ani, în apartamentul căruia din cartierul Schwabing al cochetului oraş bavarez Munchen au fost descoperite 1.406 opere de artă semnate de mari maeştri ai artei mondiale, confiscate de nazişti între anii 30-40, a fost plasat sub tutelă provizorie din motive medicale.

Anunţul a fost făcut de preşedintele tribunalului din Munchen, Gerhard Zierl, potrivit Focus.

La solicitarea medicilor

Solicitarea în acest sens a fost depusă de medicii unui spital în care octogenarul primeşte îngrijiri în mod curent. Întrebarea este dacă familia sa a fost înştiinţată şi dacă şi-a dat acordul, Gurlitt având rude în Germania şi nu numai.
Urmărit pentru fraudă fiscală şi tăinuire, dar lăsat în libertate, Gurlitt face obiectul unei anchete judiciare, dar, potrivit unor surse oficiale, punerea sa sub tutelă medicală nu are legătură cu problemele sale judiciare.
Un tribunal din Munchen, competent în materie de tutelă, a fost cel care a răspuns solicitării venite din partea medicilor, deoarece domiciliul lui Cornelius Gurlitt se află în capitala bavareză.

El şi prietenii lui: Picasso, Degas, Matisse...

La cei 80 de ani ai săi, Gurlitt trăia înconjurat de Chagall, Degas, Picasso, Matisse etc, în total 1.406 opere de artă obţinute de tatăl său, negustorul de artă preferat al naziştilor, Hildebrand Gurlitt.

Cea mai mare colecţie de bunuri spoliate de nazişti de la familii de evrei, dar şi din muzee germane, despre care s-a aflat după un an jumătate de la descoperirea şi confiscarea ei de către autorităţile germane, a declanşat o adevărată bătaie de cap pentru statul german, dar şi o dezbatere în rândul istoricilor din Europa.

Nimeni nu-l mai văzuse aşa

A apărut ca o nălucă, în pijama, când anchetatorii au venit să-i forţeze uşa, pentru a descoperi cea mai mare colecţie de artă care a supravieţuit Germaniei naziste.
Niciodată, nimeni nu-l văzuse pe Cornelius Gurlitt într-o asemenea ţinută, în afară de mama şi de sora asa. Şi de tatăl său, al cărui nume a reapărut în 2013 din negura trecutului.

Izolat complet

Din 1963 nu s-a mai uitat la televizor. Trăia închis în apartamentul său, înconjurat de capodoperele pe care numai tatăl său ştie cum le-a obţinut, de fapt, singur-cuc, fără să fi cunoscut vreodată iubirea faţă de semenii săi, ci doar iubirea obsesivă pentru tablourile sale. Seara, la adăpostul întunericului şi al secretului său, Cornelius Gurlitt deschidea valizele în care avea stocate desene ale unor mari maeştri şi le admira, unul câte unul. Le punea apoi la loc, închizându-le în valizele care conţineau toată viaţa lui.

O viaţă în valize

În câteva zile, cât a durat percheziţia şi apoi încărcarea operelor confiscate, Rolf Nikolaus Cornelius Gurlitt, octogenarul din Munchen devenit personaj internaţional şi probabil un viitor personaj de film sau de carte, şi-a pierdut toţi prietenii: l-a pierdut pe Picasso, i-a pierdut pe Matisse, pe Kandinsky, pe Degas, pe Toulouse-Lautrec, pe Otto Dix, pe Libermann. Îşi trăise toată viaţa în mijlocul lor, într-un bloc cu cinci etaje din Munchen. S-a trezit brusc orfan de-a binelea. Şi expus în faţa unei lumi pe care o detestă şi pe care a evitat-o cât a putut. Practic, nici nu exista pentru statul german, atât timp cât nu era înregistrat la asigurările de sănătate, la Fisc sau în alte părţi. Trăia din vânzarea unor opere, din când în când. Rar, foarte rar, de fapt.

Fără legătură cu lumea

Toată tevatura din jurul acestor opere de artă l-a făcut să se izoleze şi mai mult. Să se închidă în apartament, să tragă obloanele şi să zacă pe canapeaua din sufragerie visând ori la recuperarea întregii colecţii, pe care spune că nu o va da înapoi proprietarilor de drept niciodată de bunăvoie, ori să dispară din lumea asta pe care nu o înţelege.
Şefa echipei însărcinate cu analizarea operelor aflate în posesia sa, care a reuşit să stea de vorbă cu el o singură dată, nu a mai reuşit să ia legătura cu Gurlitt de atunci. La 12 decembrie, pompierii au fost nevoiţi să îi spargă uşa apartamentului, pentru a afla dacă mai trăieşte şi dacă este bine, sănătos. Nu mai dăduse semne de viaţă, nici măcar vecinii nu ştiau dacă mai mişcă ceva în apartamentul lui.

Între timp, nimeni nu ştie ce e de făcut cu comoara lui.

SUA fac presiuni asupra Germaniei

Statele Unite au cerut Germaniei o anchetă "rapidă" privind originea celor 1.406 opere de artă confiscate de nazişti şi descoperite la Gurlitt, a anunţat Departamentul de Stat.
Această solicitare a fost făcută de emisarul special american pentru chestiunile referitoare la Holocaust, Douglas Davidson, cu ocazia vizitei sale în Germania, de la 11-14 decembrie, potrivit unui comunicat al diplomaţiei americane.
Davidson "a felicitat autorităţile germane pentru că au descoperit şi confiscat aceste opere de artă, solicitându-le să stabilească rapid şi de manieră transparentă provenienţa acestor opere, conform principiilor Conferinţei de la Washington aplicabile operelor de artă confiscate de nazişti", care a avut loc în decembrie 1998, a scris Departamentul de Stat, citat de France Presse.

Bătăi de cap

"Washington şi Berlin acţionează împreună pentru a afla care este cea mai potrivită cale juridică pentru a permite restituirea adevăraţilor proprietari a operelor de artă care ar fi fost furate sau achiziţionate pe nimic, în urma unor constrângeri, de către regimul nazist", se mai arată în comunicat.

Lacune

Autorităţile germane au recunoscut la finele lui noiembrie că există mari lipsuri în căutarea aparţinătorilor de drept, victime ale spolierilor în timpul Celui De-al Treilea Reich, după descoperirea la Munchen a "comorii naziste" la Cornelius Gurlitt. Ele au recunoscut că bănuieli vizându-l pe acest ciudat colecţionar existau de mai multă vreme, iar abia în noiembrie 2011 s-a făcut percheziţia în apartamentul său. În plus, abia la începutul lui noiembrie 2013 s-a aflat despre această percheziţie! Şi asta datorită săptămânalului german Focus, care a scos la iveală toată tărăşenia, căci autorităţile germane nu aveau nicio intenţie să o facă.