Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ambuscada de la Tinzaouten, organizată de rebelii separatiști din Mali, pe 27 iulie, s-a soldat cu moartea a 84 de luptători din „Wagner” și a 47 de soldați malieni.
Acțiunea a fost unanim considerată o lovitură militară dureroasă pentru gruparea de mercenari condusă cândva de răposatul Evgheni Prigojin, dar controlată în prezent de structura oficială de comandă a apărării din Rusia.
După numai două zile de la ambuscada care a înfuriat Kremlinul, Andrii Iusov, purtătorul de cuvânt al serviciului de informații militare de la Kiev (GUR), a anunțat că rebelii etnici tuaregi din Mali „au primit informațiile necesare, și nu doar informații, ce au permis o operațiune militară de succes împotriva criminalilor de război ruși”.
Rapoartele ulterioare au sugerat că forțele speciale ucrainene i-au instruit pe separatiști în utilizarea dronelor de atac.
Proteste în cascadă
Cu toate acestea, pentru foarte mulți africani, acesta a fost încă un caz în care puterile externe exploatează continentul negru, privit ca un teren de joc sângeros pentru propriile rivalități.
În mod previzibil, junta militară aflată la putere în Mali și regimul aliat din Nigerul învecinat au protestat imediat, prin ruperea relațiilor diplomatice cu Kievul.
Mult mai semnificativă a fost însă declarația blocului regional reunit sub titulatura „Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest” (ECOWAS). În pofida propriilor sale probleme diplomatice cu regimurile militare din Mali, Niger și Burkina Faso, ECOWAS a fost extrem de clară în privința reproșurilor adresate Kievului.
Blocul zonal și-a exprimat astfel „dezaprobarea fermă și condamnarea categorică a oricărei interferențe externe în regiune, care ar putea constitui o amenințare la adresa păcii și securității în Africa de Vest, precum și a oricărei încercări de a atrage zona în confruntările geopolitice actuale.”.
Indignarea generală a fost întărită și de sugestiile potrivit cărora unii militanți jihadiști s-au alăturat separatiștilor tuaregi în organizarea atacului de la Tinzaouaten.
La rândul său, Ministerul senegalez de Externe l-a convocat pe ambasadorul ucrainean la Dakar pentru a protesta, după ce acesta postase pe Facebook un videoclip, care conținea comentariile triumfaliste ale lui Andrii Iusov.
Șeful diplomației de la Kiev, în groapa cu lei
În acest context, ministrul ucrainean de Externe, Dmitro Kuleba, a efectuat, săptămâna trecută, un turneu în Malawi, Zambia și Mauritius.
După cuvintele dure ale ECOWAS și ale Senegalului la adresa Kievului, este foarte probabil ca ministrul ucrainean să fi fost nevoit să recurgă la asigurări serioase oferite gazdelor sale, în încercarea de remediere a situației și de calmare a spiritelor în Africa de Vest.
Ambuscada din Tinzaouten, considerată, probabil, de multe guverne din Africa Subsahariană - chiar și de cele care, în mod particular, nu au încredere în Moscova - un aventurism militar exterior, nefolositor, al Kievului, ar putea risipi relațiile relativ cordiale, cultivate cu atâta trudă, în ultimii doi ani, prin intermediul diplomației ucrainene.
Desigur, în termeni strict militari, contribuția la cea mai grea înfrângere africană suferită vreodată de „Wagner” a fost un succes pentru ucraineni.
Gruparea de mercenari - redenumită acum oficial „Africa Corps”, după ce a fost adusă sub controlul statului rus - și-a dublat efectivele în Mali în ultimii doi ani, ajungând la aproximativ 2.000 de oameni.
Prin urmare, vestea pierderilor grele suferite la Tinzaouaten a fost un șoc, în special având în vedere că armata din Mali și insurgenții „Wagner” cuceriseră Kidal, „capitala” rebelilor tuaregi, în noiembrie, anul trecut.
Incidentul de la Tinzaouaten a semnalat revenirea separatiștilor la ofensivă, cu sprijinul unui nou partener - așa după cum avea rapid să devină clar pentru toată lumea.
La vânătoare de ruși, pe întreg mapamondul
Indiciile de implicare directă ale Kievului confirmă cât de departe sunt dispuși ucrainenii să meargă în lupta lor împotriva președintelui rus, Vladimir Putin, dincolo de frontul de acasă.
De fapt, aceasta nu este prima astfel de acțiune directă, îndreptată împotriva operațiunilor militare ale „Wagner” din Africa. Au existat semnale puternice că, în lunile august și septembrie, anul trecut, forțele speciale ucrainene au lansat raiduri cu drone în Sudan, în sprijinul regimului militar condus de generalul Abdel Fattah al-Burhan.
De mai bine de un an, acesta este angajat într-o luptă violentă pentru putere cu foștii săi aliați, forțele paramilitare de sprijin rapid conduse de generalul Mohamed Hamdan Dagalo, cunoscut și sub numele de „Hemedti”, care este susținut de mercenarii „Wagner”.
Unii comentatori militari ucraineni, cum ar fi Evghenii Dikii, fost comandant al batalionului „Aidar” din Ucraina, explică intervențiile militare de pe teritoriul african, raportate de către Kiev, prin faptul că acestea ar face parte dintr-o luptă pentru supraviețuire, lansată după invazia Rusiei, din februarie 2022.
Dikii susține că executivul de la Kiev nu are o politică africană, dar are conturi de reglat cu Rusia și, în special, cu „Wagner”.
O situație mult mai complexă
Administrația președintelui Volodimir Zelenski s-ar putea să nu vadă însă lucrurile atât de simplist.
Fără îndoială, membrii cabinetului ucrainean știu că războiul împotriva Moscovei nu se desfășoară doar pe câmpul de luptă. Diplomația și comerțul sunt, de asemenea, arme extrem de importante.
Imediat după invazia din 2022, Kievului i s-a reamintit în mod dureros acest adevăr, în special în ceea ce privește Africa.
În cadrul Adunării Generale a ONU din 2 martie, același an, doar 28 din cele 54 de state africane membre au votat pentru condamnarea invaziei lui Putin.
În timp ce doar câțiva aliați apropiați ai Moscovei au votat de fapt în sprijinul acțiunii Rusiei, multe alte guverne africane, inclusiv unele percepute în general ca fiind ferm prooccidentale, s-au abținut sau au absentat de la vot.
Ulterior, când președintele Putin a renunțat la acordul care permitea exporturile de cereale, atât ucrainene, cât și rusești, - multe destinate Africii -, să tranziteze în siguranță Marea Neagră, numeroase guverne subsahariene au decis să privească acest eșec în termeni neutri, în loc să dea vina pe Moscova.
Eforturi intense pentru noi alianțe
Deși acest subiect și-a pierdut între timp din relevanță, deoarece Ucraina și-a recăpătat în mare măsură libertatea de a expedia cereale, după ce a lovit flota rusă din Marea Neagră, echipa Ministerului de Externe de la Kiev a rămas convinsă de necesitatea de a-și reconstrui rețelele politice și economice în Africa.
Kuleba a efectuat deja nu mai puțin de patru turnee în Africa. Și, deși campania sa de a obține noi alianțe și de a construi parteneriate la sud de Sahara nu a decurs întotdeauna fără probleme – spre exemplu, speranțele de a fi primit de președintele Cyril Ramaphosa în timpul unei vizite în Africa de Sud, la sfârșitul anului trecut, au fost rapid năruite - au existat și succese importante.
Zambia, spre exemplu, a participat la summitul pentru pace din Ucraina, organizat în Elveția, în luna iunie, și, spre deosebire de alți participanți, a semnat comunicatul final, al cărui text a fost pe placul Kievului.
Săptămâna trecută, Kuleba a vizitat capitala Zambiei, Lusaka, unde a fost primit de președintele Hakainde Hichilema.
În prezent, Ucraina încearcă să recupereze terenul diplomatic pierdut în primele trei decenii de la obținerea independenței sale, atunci când a fost preocupată în mare măsură de afacerile interne ale țării.
În timp ce Rusia a moștenit prezența diplomatică mondială solidă a fostei Uniuni Sovietice, noile națiuni independente, precum Ucraina, au fost nevoite să își construiască de la zero relațiile cu alte state.
Cu resurse limitate, Kievul a reușit în 30 de ani să deschidă doar opt ambasade pe întregul continent african - în Algeria, Angola, Egipt, Etiopia, Kenya, Nigeria, Senegal și Africa de Sud.
Dar, după ce, în 2022, invazia rușilor i-a arătat în mod clar necesitatea de a câștiga noi prieteni și de a influența cât mai multe state, conducerea de la Kiev face eforturi rapide pentru a-și extinde acoperirea diplomatică, în încercarea de a construi o rețea africană de 20 de ambasade, primele 10 misiuni suplimentare fiind deja anunțate.
Spre exemplu, în aprilie, trimisul special al Kievului pentru Orientul Mijlociu și Africa, Maksim Soubkh, s-a aflat la Abidjan pentru a deschide ambasada din Coasta de Fildeș.
Ucraina propune însă mai mult decât cooperare diplomatică. Opt țări subsahariene au beneficiat deja de inițiativa sa de ajutor alimentar „Grâne din Ucraina”.
De asemenea, administrația Zelenski intenționează să își sporească asistența pentru dezvoltare, să consolideze comerțul bilateral și să ofere mai multe locuri în universități pentru studenții africani.
În acest context, acțiunile militare controversate care vizează mercenari ruși au potențialul de a se transforma într-un risc nejustificat, ce ar putea pune în pericol toată apropierea diplomatică și beneficiile economice pe care Ucraina speră să le obțină din strategia sa pozitivă, pe scară largă, în regiunea subsahariană.
