Sa uitam de zbuciumul pietelor de capital, de burse, de indicii financiari si de toate amanuntele financiare, economice si tehnice atat de complicate despre moneda unica europeana ce trece acum prin vremuri grele! Britanica Mary Beard – scriitoare, jurnalista, profesor universitar si critic literar – a explorat si explica pe intelesul tuturor originile monedei euro, de la legenda pana la istoria banilor ce leaga astazi mai multe tari de pe batranul continent intr-o zona comuna.
'Eurostory' incepe prin anul 600 i.Hr., in Lidia (vestul Turciei de astazi – n.r.). Sub regele grec Croesus, care a trait aproximativ intre anii 595-547 i.Hr. si cucerise acest teritoriu s-a batut prima moneda. Nu a fost facuta in mod special pentru negot sau economia Lidiei, ci mai degraba din dorinta ca regele si anturajul lui sa se faleasca, sa-si 'masoare' mai bine bogatia si puterea. De altfel, Croesus a ramas in legenda prin bogatia lui, expresia 'bogat precum Croesus' fiind des folosita si larg raspandita dupa moartea sa. Croesus ordonase de la bun inceput sa se imprime pe fiecare moneda, ca simbol, un leu, pentru ca acest animal puternic, supranumit de altfel 'regele tuturor animalelor', sugera felul in care voia sa fie perceput el si teritoriul pe care il cucerise.
Mai tarziu, in secolul al V-lea i.Hr., cand Atena era o democratie in plin avant (prima din lume, dupa cum se lauda grecii de astazi), avea moneda proprie, cucerise numeroase teritorii si controla mai multe state de la Mediterana, facea primii pasi catre o uniune monetara. In anul 440 i.Hr., sub amenintari cu pierderea cetateniei si chiar pedeapsa cu moartea, Atena obliga toate aceste statele din imperiul sau sa renunte la insemnele nationale de pe monedele proprii si sa adopte simbolul de pe moneda ateniana – bufnita cu ochii larg deschisi de pe moneda de 4 drahme. Aceasta pasare era simbolul intelepciunii si al vicleniei, dar si al zeitei protectoare a orasului cu acelasi nume, Atena, capitala Greciei de astazi. A fost impusa si schimbarea unitatilor de masura – lungime si greutate – folosite in statele cucerite, pentru a fi identice cu cele ale 'stapanului' grec, iar pentru orice moneda straina ce se schimba la Atena, vistieria statului prospera prin comisioanele grase pe care le percepea, exact asa cum fac astazi bancile si casele de schimb valutar.
Toate acestea au servit ca model de inspiratie pentru crearea monedei euro, afirma Beard, facand comparatii intre moneda din Lidia si 'urmasa' de astazi a acesteia, moneda euro, 'nascuta' in 2002.
Cu bancnotele a fost mai simplu, pentru ca s-a decis sa fie toate identice, indiferent de tara care le adopta, optandu-se pentru un design cu imagini generice ale arhitectuii europene. Cu monedele insa... a fost o adevarata lupta intre tarile care urmau sa le adopte. Fiecare dintre aceste tari s-a despartit fara prea mare entuziasm de moneda sa nationala, care devenise aproape o carte de identitate si ar fi vrut sa isi imprime simbolurile national chiar pe fata monedei euro. Pana la urma s-a decis ca fata monedei euro, pe care este trecuta valoarea acesteia (1 euro, 2 euro, precum si subdiviziunile), sa fie imprimata obligatoriu cu un desen ce reprezinta harta Europei, iar pe spatele monedei, fiecare tara sa isi imprime simbolul national dorit. Totusi, monarhiilor din 'Euroland' li s-a sugerat sa imprime pe moneda chipul suveranilor lor, iar Vaticanului, fireste, chipul Papei.
In rest, fiecare alta tara a beneficiat de libera alegere a emblemelor sau sloganurilor nationale. De pilda, Franta a ales sa imprime pe unele monede 'Libertate, Egalitate, Fraternitate', in timp ce pe altele a imprimat chipul Mariannei, mascota feminina a Republicii franceze, avand insa o privire ce pare mai degraba furioasa. Austria a optat pentru Mozart pe unele monede, Italia pentru Coliseum, dar cea care a lasat mult loc pentru imaginatie a fost Grecia. Subdiviziunile cele mai mici au imprimate corabii. Cele de 10, 20 si 50 de eurocenti onoreaza fiecare in parte cate un erou in lupta impotriva turcilor. Monedele de 1 si 2 euro insa ajung in Antichitate. Cea de 2 euro este cea mai incitanta: in centrul ei este imprimat un taur ce porta pe spate o tanara. Aparent, desenul poate fi interpretat ca fiind o 'productie' sponsorizata de ecologisti, simbolizand legatura omului cu natura, afirma Beard.
In mitologie, e o scena de viol, infatisandu-l pe Zeus rapind-o pe printesa Europa din orasul ei natal, Tyre, din Liban. Legenda spune ca Zeus se indragostise de Europa si ca sa ajunga la ea, s-a prefacut intr-un taur, a coborat pe plaja unde era ea cu prietenele, s-a ghemuit apoi la picioarele ei, i-a lins mainile si a incurajat-o sa-i impodobeasca coarnele cu flori si sa-l incalece si asa a rapit-o. Cu toate ca printesa Europa provine din Liban, legenda mai sugereaza ca dupa numele ei s-a dat numele continentului Europa. Alegand acest simbol, 'eurogrecii' pe care criza i-a adus in pragul falimentului ar fi in stare sa spuna intr-o zi ca fara Grecia nu ar fi existat Europa.