Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Amal Farah, o directoare de bancă de 32 de ani, din Marea Britanie, a fost dezmoştenită şi alungată din familie după ce le-a spus părinţilor nu doar că este atee, dar mai intenţionează şi să se mărite cu un evreu.
Farah s-a născut în Somalia, într-o familie musulmană, a crescut în Yemen şi a emigrat în Marea Britanie, cu familia, când era adolescentă. Spune că a renunţat la credinţă pentru că islamul o împiedica să-şi exprime adevărata personalitate. Cât a fost copil, Farah nu avea voie să asculte muzică şi i se cerea să nu iasă în evidenţă. Cu opt ani în urmă, când şi-a anunţat famila că este atee, reacţia n-a fost deloc una bună.
"A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut, să spun familiei mele credincioase că eu am îndoieli. Mama a fost şocată, a început să plângă. A fost foarte greu pentru ea. Când şi-a dat seama că vorbesc serios, m-a alungat. Nu m-a mai lăsat nici să vorbesc cu fraţii şi surorile mele, zicea că le otrăvesc minţile. M-am simţit ca un lepros", povesteşte Amal Farah.
Femeia este cu un doctor evreu şi are şi o fiică. Părinţii ei nu i-au cunoscut niciodată nici soţul, nici copilul. Mai mult, familia lui Amal Farah a primit ameninţări cu moartea din partea anumitor membri ai comunităţii musulmane pentru ce a făcut aceasta.
Amal Farah nu este singurul musulman care a renunţat la credinţă. În Marea Britanie s-a înfiinţat "Forumul ex-musulmanilor", o organizaţie de sprijin pentru cei care renunţă la islam. Forumul avea 15 membri, la înfiinţarea lui, în 2007. Cum are peste 3.000 de membri, iar în ultimii ani se înscriu aici tot mai multe persoane. Un grup similar funcţionează şi în SUA.
"Ideea întâlnirilor publice este să arătăm că existăm. Mulţi trec prin momente grele când renunţă la credinţă şi consideră că nu sunt normali. Forumul este un loc unde ne putem întâlni cu oameni care gândesc la fel şi în care să ne simţim în siguranţă".
Renunţarea la credinţă (apostazia) este considerată o crimă care se pedepseşte cu moartea în mai multe state islamice.
Sociologul Mohammed Ansar, o personalitate a comunităţii musulmane din Marea Britanie, apără opţiunea celor care aleg să renunţe la credinţă şi spune că pedeapsa cu moartea pentru apostazie nu se mai poate aplica în lumea modernă, dat fiind că în mod tradiţional apostazia era echivalentă mai mult cu trădarea de stat.
Shaykh Ibrahim Mogra, asistentul secretarului general al Consiliului Musulmanilor din Marea Britanie, spune la rândul lui că religia nu este obligatorie.
"Poziţia mai multor teologi cu care am vorbit despre acest subiect este că cei care vor să renunţe la religie, sunt liberi să o facă. Nu cred că ar trebui discriminaţi sau vătămaţi pentru asta. Credinţa nu este obligatorie", a spus acesta.
Experienţa celor care renunţă la islam rămâne totuşi dură.
Un musulman de 32 de ani, originar din Kenya, care se prezintă cu pseudonimul Sulaiman, spune că şi el a fost dezmoştenit după ce le-a spus părinţilor că nu mai crede în Dumnezeu. Faptul că e ateu rămâne un secret în restul comunităţii, pentru că familia se teme de consecinţe.
Sayed, un pakistanez de 51 de ani care a emigrat în Leeds, spune că e ateu de 20 de ani, însă a vorbit despre acest lucru cu familia abia acum doi ani.
"De câte ori le mai zic mamei sau surorilor mele că sunt deprimat sau stresat ele îmi zic că motivul e că nu mă rog şi nu citesc Coranul". Sayed spune că nu va merge la înmormântarea mamei sale, când aceasta va muri.
"Nu voi putea face faţă stresului pe care rugăciunile îl implică. Mă tem că voi fi pus la zid".
Zaheer Rayasat, de 26 de ani, un pakistanez emigrat în Londra, spune că şi-a pierdut credinţa la 15 ani.
"Pentru mulţi oameni pierderea credinţei este ceva gradual, dar la mine a fost foarte brusc. Mi s-a părut imposibil să mă împac cu ideea că un Dumnezeu milos poate permite existenţa iadului", spune Zaheer.
Părinţii lui încă nu ştiu că e ateu.
"Sunt îngrijorat de ce se va întâmpla când le voi zice. Pentru cei mai în vârstă, a fi musulman este o parte a identităţii lor. Pentru mine este doar o poziţie filosofică. Cred că părinţii mei ar recepta lipsa mea de credinţă ca un eşec. Oameni rău intenţionaţi i-ar putea batjocori", spune bărbatul.
